5,695 matches
-
Înăuntru ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea și, dintr-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea și, dintr-o dată mi s-a părut cum totul se luminează În jur. Am privit ceasul. Era trecut de ora 9.00. Da! pot suna... pentru a pune la punct unele aspecte legate de lansare. Alo!. Bună dimineața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să fiu singură de sărbători!” A doua zi, seara, orele 17.00, ne-am dat Întâlnire În fața bisericii (vis a vis de poliție). Eu am Întârziat puțin din cauza unor probleme neprevăzute. Era o seară frumoasă de iarnă. Ningea liniștit, cu fulgi mari, catifelați. Am alergat tot drumul și pentru prima oară simțeam că picioarele nu mă ascultau. Drumul părea fără sfârșit. Aproape ajunsesem la locul unde aveam să mă confrunt cu un lucru real. L-am zărit! Era acolo, puțin dezamăgit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și neprețuitului prieten, M.Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag. M-ai părăsit Într-o seară de iarnă, fără un cuvânt. Ningea pentru prima oară. Fulgi mari se roteau, se roteau ... Și pe fruntea mea, arsă de dor - În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci aminte! Ți-am scris un poem. Să mi-l trimiți, draga mea! Și l-am trimis chiar a doua zi. Puțin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un cuvânt, Într-o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal. (10 oct. 2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească, care a fost nevoită să Îndure toate provocările destinului...) “Nu credeam că viața mă va arunca de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strânse pe talie, fulare aruncate negjijent, tunsoare la modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi mari, care cădeau leneși și somnolenți peste trecătorii grăbiți. „Doamne! Ce fac? Oare voi fi În stare să-mi reprim emoția astfel ca Întreaga acțiune să fie o reușită?” „Hai, băieți! aliniați-vă câte doi așa cum am stabilit. Vedeți ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vreme de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când ninsoarea s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
persoana ei, inteligența și cultura pe care le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea de familie, grija și dorul de copii îi măcinau sufletul. Când citea scrisorile primite de la ei, sufletul i se topea ca un fulg căzut pe pământul cald, lacrimile îi spălau obrajii în fiecare noapte, înainte de a adormi. Unica dorință și unicul gând cu care trăia era să treacă timpul mai repede și să se întoarcă la ei. Se ruga mult ca Dumnezeu să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tatei, când îngerul morții s-a pogorât ca să curme firul unei vieți greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie, și să constat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ajung la ea, să-i respir aerul, să mă bucur În siguranță de tot cemi oferea. Desfăceam dintr-o dată brațele și mă aruncam plin de Încredere de pe Înălțimea aceea colosală. Trăiam o senzație neasemuită, de plutire foarte lină, ca un fulg purtat ușor de o pală de vânt abia simțită. Era echilibrul desăvârșit. Fericirea deplină. Era mâna blândă a Lui. A Divinului. M-am Întâlnit În fața blocului cu domnul Stratan („Gârneață”). Un tip retras, la locul lui. I se spune așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
credeau că fiecare este un fel de mama sau de tata, numai cu altă înfățișare. Nici unul nu a realizat cât a durat așteptarea, doar Alex a simțit-o pe Moni cum se ridică în picioare. Brusc a sărit și el. Fulgii de zăpadă se topeau în părul ei alături de o mână străină ce o trăgea afară. Mult mai târziu și Alex fusese împins pe o banchetă și lăsat acolo, iar ochii lui nu puteau privi decât în jos, la nervurile din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o imagina așteptând de cealaltă parte, trecându-și limba peste buze, încet și tandru, peste buzele care surâdeau. De atunci Alex a avut destul timp pentru a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și amintească de puzzle-ul ei cu New York. Era apoi împins într-o parte și-n alta până la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și să dau comanda. He, he, he! Uite că mintea mi s-a eliberat și casc, caaasc, de-mi troznesc fălcile. O toropeală plăcută a început să-mi adie pe la tâmple. Nici nu-mi amintesc când am aterizat, ca un fulg, ca un puf de păpădie, în patul primitor. În schimb, îmi aduc aminte cu claritate că, înainte de a ațipi, chiar dacă mulți din cei care mă cunosc o să zâmbească a îndoială, o dilemă remarcabilă și de o formidabilă profunzime mi-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asemenea rămășag. Indiferent de asta, îți rămân îndatorat. Bine că ai dezamorsat-o pe nebună și n-ai plecat urechea la vorbele ei. Uf! "Mă rog, așa să fie. Și atunci să-i tragi un perdaf de să-i meargă fulgii", spune ea pătrunsă. Apoi schimbă imediat tonul și subiectul. Gângurește: "Auzi, Cornele, tu mai stai nițeluș?". Da. Cam un sfert de oră, să-mi verific ce mi-a venit pe e-mail de azi-dimineață. De ce?" "Ca să mă repezi și pe mine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Acuma înțeleg că sunteți supărat la maxim' și că toate bănuielile au căzut pă mine, da' ia gândiți-vă nițel. A avut vreo supărare doamna? I s-a înscenat vreun flagrant, ceva?" Nu. Atâta mai trebuia, că te haleam cu fulgi cu tot!" "Păi vedeți!" "Ce să văd, mă? Tu ești capiu? Pă banii ăia e scris clar cu creionu': mită." "Cu creionu'?", ciuli urechile domnul Ciucurel. Da' ce, ăștia dă la denea scrie cu creionu' pă bancnote? Am văzut și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi crea o stare de nervozitate. Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ca de fulg în cădere. Pe un ton liniștitor. Ca un pansament miraculos. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime. Am mai spus-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apoi, folosind încă o comparație agricolă, și-a luat poșeta și a plecat lăsându mă singur printre rafturile cu cărți. Atât de mult aș fi vrut să stăm de vorbă, să-mi încânt auzul cu timbrul vocii ei ca de fulg dornic să ajungă pe sol. Îmi doream poate mai mult decât oricând acest lucru. Nu puteam s-o strig nici într-un caz, deoarece aveam senzația că aș fi divulgat imediat legătura noastră. Ar fi aflat tot orășelul. Imediat s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
redusă la o săptămână. Ninge peste florile acestei primăveri, în ajun de Florii, peste tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în lumea mea. Aici, în mine, încăpeau de fapt, și încap încă, frumos amândouă. Ca și cum ar sta una lângă cealaltă într-un pat și s-ar uita captivate, la foiletonul de la televizor. Fără pauză, de trei ani bătuți pe muche. Fulgii devin când și când, parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și o depărta de el ca pe un fulg... Iar ea era sprintenă ca o rândunică! Și râdeau unul la altul cu toată lumina din ceruri adunată în ochi și pe chip! Costache se prefăcea a nu vedea acestea și își căuta de lucru pe lângă hornoaică... În cele din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de vânt. Fumurile din hornuri nu și mai găseau cale spre cer, ci se amestecau cu ninsoarea, devenind una. Pe ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce se așeza cuminte. Am ieșit afară să stau în ninsoare. Fulgii curgeau pe lângă urechile mele cu un foșnet ușor. Era o liniște Dumnezeească. Mă simțeam cufundat într-o mare de puf... Nici nu-mi dădeam seama ce moment al zilei poate fi. Timpul părea înecat în imensitatea albă... De undeva - ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la cap - ca să nu spun altfel? Eu vorbeam de armăsar,Pâcule, nu de tine - l-a contrat moș Dumitru. Dacă-i așa,atunci m-am liniștit. Liniștit, neliniștit, povestește mai departe! Numai ce am ieșit din grajd și prin puful fulgilor a ajuns din nou un zvon de cântec cocoșesc. „De foame ori de sete cocoșul nu cântâ. Atunci îl apucă cârâitul. Și asta o face în cor cu suratele lui. Acuma cred că s-a gândit să umple și el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai firavă de nuc s-a mișcat, ca o părere... Omătul de pe ea s-a împrăștiat în văzduh... După puțină vreme și alte crenguțe și-au aruncat povara din spinare... Apoi nucul a început să tremure ca de friguri... Șirul fulgilor care cădeau de sus a început să se adune în valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]