522 matches
-
teaching of Buddha”). Traducerea: Alexandru Cărbune. Hakone Luni, 01. 09. 2009 M-am trezit devreme și am alergat la geam, privind spre albastrul limpede și adânc al cerului. Muntele Fuji-san era învăluit într-o ceață alburie, iar zăpada părea că fumegă, apoi am coborât privirea spre lacul „Ashi” ale cărui ape erau liniștite. Se anunța o zi frumoasă. Pe aleile parcului se plimbau câteva persoane mergând agale, unii se opreau, din când în când, să admire câte o floare sau silueta
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sate. De altfel, acestea nici nu mai existau. Ici și colo, se vedea pe câte o colină fum care Înnegrea cerul. Acolo fusese vreo așezare omenească. Apoi, Într-un Înserat, ajunsese În satul lui. Aproape tot jarul se stinsese. Mai fumega pe alocuri câte un stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui În acest punct, deschidea ochii ca să nu mai vadă. Dar visul continua aievea. Maria lui zăcea Într un colț de grădină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia putu să murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
semnat de Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu./ Printre ferestre strîmbe de ploae (sic!)/ Toți aveau ochii tulburi de rachiu/.../ Dar soarele a răsărit peste zăpezi./ Și lampa n-a mai fumegat pîn-la tavan./ Tot satul ca o apă ce năvălea din munți/ A înflorit în cîntec și zîmbet an cu an.// De la oraș mereu veneau tot noi îndemnuri/ Și fumul din furnale urcat pînă la cer". În februarie 1950, conducerea U.S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră ; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Decembre 1907 [PĂDUREA RÂȘCA ISPRĂVI VÂNĂTOREȘTI Ș.A.] Mergem noaptea prin pădure printre munți. Luna-n jumătate lucește deasupra amezii. Luceafărul arde deasupra asfințitului. Din când în când se deschid poene. Zăpadă pretutindeni. La canton nu-i foc. Soba faimoasă care fumegă... Moșneagul cu caii care arată că a îmbătrânit "au mai crescut munții" și nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știe la ce să se uite poate observa acțiunea imediată a mărfii În sîngele și celulele altui consumator. Însă la Doolie n-am putut detecta nici un fel de schimbare. Și-a pus sacoul la loc și a luat țigara care fumega În scrumieră. M-a privit cu ochii lui albaștri și limpezi, care păreau să n-aibă deloc profunzime. Arătau ca de sticlă. - Să-ți spun ceva, a zis. Faci o mare greșeală că ai Încredere În Nick. Acum cîteva seri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
într-un caleidoscop; la fiecare gară, la fiecare târg, la fiecare frontieră, alte tipuri, alte neamuri, alte vederi. Nu bine ți-ai aruncat ochii pe o câmpie frumoasă, pe o apă curgătoare, pe un castel mândru, pe o fabrică ce fumegă, pe un munte capricios, că toate aceste au și dispărut și altele, necontenit altele, vin în loc. Impresiunile se strecoară repede fără să ai vreme să le mistui. Puterea aburului îți împrumută parcă ție însuți puteri peste fire. Te simți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iar pe o sfoară chiar niște cârnați puși la uscat, pentru un eventual călător rătăcit care poposește în acest loc. Din păcate cabana a ars până la temelie după câțiva ani și chiar am ajuns în acel loc când încă mai fumegau ruinele cabanei. De altfel la coborâre m-am întâlnit cu doi pădurari care auziseră că a luat foc cabana și urcau să constate distrugerile, întrebându-ne și pe noi dacă am fost pe acolo. Le-am confirmat vestea cea proastă
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
industriale care au Înlocuit, la Imprimeria Statului de pe bulevard, pe acel osândit la galere și socialist militant Ionescu, văzut În copilăria mea cum Învârtea, zece ore din zi, roata mașinii de tipărit. Primul automobil, Încă neisprăvit și inform, trosnind și fumegând când Încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard; cum și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iosif Simon Huși, 6 august 1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care însuși milițianul numai cu câteva minute mai de vreme tocmai scormonise în jar și îndesase un braț de lemne de fag. Și l-a ținut popa pe milițian pe godin, până a început să-i sfârâie și să-i fumege turul pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală și trimis fără prea multă judecată să sape la canal, detenția politică pe vremea aceea, știa toată lumea, fiind ceva de groază. De aceea cârțoroșenii noștri, ca să nu pățească ce-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
complet acoperișul și etajul. A doua zi după incendiu, mergând la unchiul meu împreună cu sora, cumnatul și Siegfried, când am ajuns în dreptul vilei am început să plâng. Acea clădire cunoscută atât de bine era aproape o ruină care încă mai fumega. Doctorul Huschith a fost surprins de foc la etaj, în dormitor și ca să se salveze a sărit pe geam accidentându-se la un picior. Menajera s-a salvat mai ușor, locuia într-o camera de la parter. După un timp s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
scoase la iarbă verde. Este intelectualistă, rafinată, plăcută la privit. Acolo, realizatorul, Radu Anton Roman, pe lângă că este un estet, mai e și scriitor: „Ouăle se bat temeinic, ca hoții de lemne la Moroieni“; „Încin gem zdravăn niște ulei, să fumege ca Poarta Iadului“; „Sfecle îndeochiat de roșii, ropot îndrăcit de gulioare“; „Grâu muiat domnișorește în lapte“; „O lacrimă melodramatică de untde lemn“; „Sfecla fierbe separat, căi rușinoasă și roșește“ etc. Totul e „magic“, „miraculos“ și, desigur, „dumnezeiesc de bun“. În
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fiecărui vis adevărat și principiul renașterii?... Pe deal e o casă albă, cu un copac, probabil un pin, În față. N-am fost niciodată pînă acolo și nu știu cine o locuiește, dar Îmi place s-o privesc spre seara cînd soarele fumegă sîngeriu. Atunci pare cuprinsă de flăcări. Ca și pasărea Phoenix... Nimeni dintre cei ce i-au atribuit păsării Phoenix puterea de a se regenera singură, cel puțin de la Herodot Încoace, n-a văzut-o vreodată. Unică În specia ei, ea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar accepta azi că războiul Troiei a fost o luptă banală Între două triburi? Pașii Euridicei se aud iarăși din urmă, ușori ca un suspin; În clipa cînd am Întors capul nu mai există decît ruinele de marmură și chiparoșii fumegînd Împreună pe colinele arse de soare; Însă chiar un secol grăbit ca al nostru a aflat, se pare, că singurătatea Începe pustiind totul În urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine interioară ce mi-a devenit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ocazie, nu uit că pe deasupra noastră zburau numeroase avioane cu destinația frontului. Se poate uita așa ceva? Concediul trece, plec la unitate și aproape imediat sunt trimis într-o delegație la Chișinău, de curând eliberat și care, încă mai ardea și fumega. Încasez solda pentru batalionul nostru și cu valiza cu bani trec și pe la Priponești pentru câteva ceasuri. Vești proaste în Priponești - șapte oameni căzuți la datorie între care și învățătorul Ifrim. Și câte jertfe aveau să mai fie!?! Rămân încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care ne târâseră în acest război. La începutul lui mai sunt trimis într-o delegație la un comandament aflat la Nikolaev, pe Bug. Tot mai vizibile urme ale războiului se văd la tot pasul. Unele depozite de grâne încă mai fumegau. Înainte de a intra în Nikolaev am văzut și aspectele grozave ale lagărului de exterminare de la Vapmiarka... Umbre și schelete mișcătoare ale celor aduși spre exterminare! Cum s-au putut întâmpla asemenea barbarii în plin secol 20?! Cu timpul ne stabilizăm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Eu ce să fac acuma?! De rămâneam cu voi! Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram doar Domnul Moldovei!... Acu?!!..." Din balta de ceară închegată, ca dintr-un naufragiu din care se ridică doar vârful catargului -, un muc negru fumegă un firișor ce se înalță învălătucit: "Fugi Măria ta!!! Fugi Fugi!!! Fugi!!!" Sunt Domnul Moldovei, cum să fug, măăă !!!" Măria ta!! Ștefane!! strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine-i omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i prea veselă domnia Moldovei, nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bogdaproste că la Stambul peste tot e liniște. La fereastră, Ștefan privește cerul însângerat de soarele ce apune dincolo de colinele Sucevei. Voichița intră pe ușa de taină. Tresare și se oprește. Pe palme duce o cățuie cu jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta... Alexandre... Tămâiază în grabă icoana Sfintei Fecioare Maria, bolborosește: Prea curată și binecuvântată Stăpâna noastră născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioară Maria. Lasă cățuia la icoană, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stătea drept lângă șine așa cum stau busturile. Trenul plecase și jumătatea aceea rămăsese cu fața nedumerită și gura întredeschisă. Mulți întorceau capul. Niște copii au dat fuga la mort, au ridicat de pe undeva un chiștoc de țigară care încă mai fumega și l-au pus în gura mortului. Și copiii tot țopăiau. Așa și îngerii, râdeau acum de mine. Ei râdeau și Dumnezeu tăcea". * Marea descoperire a personajului a fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un Crăciun special Mi-am amintit de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]