577 matches
-
conduse în salon și, după ce-i spuse: „Așteptați puțin, mă duc să-l pun la loc pe Pichín al meu“, îl lăsă singur. În acel moment intră în salon un domn bătrân, unchiul Eugeniei, fără doar și poate. Purta ochelari fumurii și un fes pe cap. Se apropie de Augusto și, luând loc lângă el, îi adresă aceste cuvinte: — (Aici o frază în esperanto care vrea să însemne: Nu credeți și dumneavoastră, ca și mine, că pacea universală se va instaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e tânără încă, și că scăpată de o haimana, și-ar mai putea face un rost în viață. Trec pe la dânsa numai pentru rufărie și la plecare o sărut pe frunte ca pe mama...” ...„Afară se făcuse ziuă, cu zarea fumurie și cerul verde spălăcit”, încheie povestea pe neașteptate domnul Ferdinand Sinidis, aprinzându-și o țigară de mucul celeilalte, și sorbindu-și dintr-o dată cafeaua răcită. „Cred, începu el iarăși vorba, că dacă mâine voi muri, nu va fi nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu Încă celebru, care se retrăsese la Ezpeleta. Casa, care se mai păstrează Încă, avea un singur cat, chiar dacă azotea dispunea de două balconașe cu balustradă, Într-o patetică profeție a unui etaj. Mi-a deschis ușa chiar Bonavena. Ochelarii fumurii, care apar În cea mai popularizată fotografie a sa și care au corespuns, după cât se pare, unei boli pasagere, nu-i Împodobeau pe atunci chipul cu enormi pomeți albi, pe care i se pierdeau trăsăturile. După atâția ani, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și carbonizați pe alocuri. „Trebuie să fi fost un incendiu aici“, Își spuse, privind uluit dezastrul. Când se Întâmplase? Unde fusese el În timpul ăsta? Se ridică Încet Într-un genunchi, apoi În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deasupra ta o tulbure lumină albă din lumea Deva, o tulbure lumină verde din lumea Aswa, o tulbure lumină galbenă din lumea oamenilor, o tulbure lumină albastră din lumea animalelor, o tulbure lumină roșie din lumea Preta și o lumină fumurie din lumea infernului“. Aiurea! Alung înapoi în memorie cuvintele care cîndva m-au neliniștit. Nu e nici noapte, nici zi. Lumina asta n-o cunoaște nimeni. E limpezire. Limpezirea unei vieți pasionate. De îndată ce am judecat între bine și rău, iubit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
picioarele strânse sub ea, scuturându-și energic peste umeri părul bogat și roșcat, fumând nervos. Pielea albă îi strălucea și o făcea frumoasă, cu aerul ei semeț adânc încrustat pe ovalul foarte prelung al feței și privirile ascunse sub sticlele fumurii ale ochelarilor. Îmi ziceam din nou că nu e de mirare că fusesem cândva îndrăgostit de ea. Câteva reviste erau deschise și aruncate alandala alături de ea, dar nu le dădea nici o atenție. Cemeilă și-a mai turnat un mescal, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ofer un pahar cu apă, dacă vrei. Patrick părea și mai deprimat decât mi-l aminteam de la ultima noastră întâlnire, iar noul sediu era în același ton. Biroul era minuscul, în nuanțe impersonale de bej, cu o fereastră cu geam fumuriu cu vedere parțială spre o parcare și un zid de cărămidă. Mă așteptasem să găsesc acolo afișe cu cele mai recente cărți publicate, dar pereții erau aproape goi, exceptând un calendar mare pe hârtie lucioasă oferit de o firmă concurentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi fost un film mut din spatele sticlei protectoare a diverselor ecrane: fereastra unui vagon de clasa întâi, de exemplu, sau elicopterul lui Bob Maxwell (pe care i se permitea să-l împrumute din când în când), sau prin geamurile fumurii ale limuzinei personale. Computerizarea burselor străine, care-i speria pe unii dintre bancherii mai bătrâni, i se părea o evoluție cu totul logică. La fel i s-a părut și etajul rezervat bursei în 1986. În sfârșit, spre încântarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că falsul este țesut În ADN-ul Reddy Împreună cu ochii albaștri și priceperea la calcule. —Tatăl tău e un tip extraordinar, mi-a spus Winston, care a jucat rolul șoferului Întreprinzătorului din domeniul scutecelor, Într-un BMW negru cu geamuri fumurii pe care-l Împrumutase de la un bărbat despre care ne-a zis că ar fi unchiul lui. Joe dă bacșișuri generoase. Mda, cu banii mei. Trei zile mai târziu, Bunce a semnat pentru plata sumei. Intrând țanțoș În birou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
problemă cu stările de spirit negative este aceea că sunt la fel de previzibile ca foștii prieteni - nu știi niciodată când se întorc pe neanunțate. Acuși te simți fericit ca un star de muzică rap în mașina lui de teren cu geamuri fumurii, iar în clipa următoare un amănunt te poartă într-un loc aproape la fel de hidos ca holul de la parterul clădirii Trump Tower. (Spun aproape la fel, pentru că nici cel mai oribil loc emoțional în care poți să aterizezi nu este decorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Estrella de Mar, devianța era o marfă aflată sub pază severă. Supravegheat de șoferul prundent și suspicios, care Își trecuse În agenda electronică numărul mașinii mele, am trecut pe lîngă Mercedes și-am pornit-o pe alee. Cu geamurile sale fumurii, limuzina părea În egală măsură o creație a spaimei paranoice și un monstru agresiv, asemenea unei armuri medievale teutone, iar vilele din apropiere lăsau aceeași impresie de nervozitate. Cioburi de sticlă presărate pe partea de sus Împiedicau accesul peste ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Asta-i retorică de-a Paulei. Costa del Sol e cea mai lungă după-amiază din lume, iar ei au decis să și-o petreacă pe toată dormind. — Ai dreptate, spuse Crawford pe un ton moale, de acceptare. (Își scoase ochelarii fumurii și privi lumina orbitoare care se reflecta din dalele piscinei.) Dar am de gînd să-i trezesc. Asta-i treaba mea, Charles - de ce-am fost ales pentru ea, habar n-am, dar s-a-ntîmplat să dau peste o metodă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frunziș forma un umbrar perfect.) Parchează acolo și așteaptă-mă. Deschise fermoarul genții și scoase dinăuntru ceva ce părea a fi un set de crose de finalizare Înfășurate În mușama. Ieși din mașină, cu fața ascunsă de cozoroc și ochelarii fumurii, lovi ușor cu palma În capotă și porni cu pas lejer către alee. Pe cînd coboram panta În direcția palmierului, cu motorul oprit și cu ochii pe retrovizoare, l-am văzut sărind poarta laterală care ducea la intrarea servitorilor. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat cu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nicanor o critică anume pentru Petrea Păun, care, împreună cu caii săi, devenea tot mai mic, diminuându-se, cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să raporteze lu' Tovarășului Popescu despre cum se face muncă de partid la Goldana. În zilele de avânt, care urmară, Nicanor anunță, cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al tărâmului Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
loc de pe imensa autostradă, afișându-și, printr-un un surâs larg, dantura sa orbitor de albă, indică obstacolul imaginar, imposibil de trecut cu vederea, al masivului păduros, ce-și unduia penajul verde de pasăre uriașă, până departe, pe creasta zimțată fumuriu a Munților Violeți. Un individ blond, cu căpățâna cioplită parcă în unghiuri dificile, precum la statuile de piatră din Insula Paștelui și, de la gât în jos, având mușchii reliefați peste tot, încât părea un manechin gonflabil din cauciuc se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brutalitate. Neamțul încercă să dea explicații, să-i facă să înțeleagă, dar ochii oblici ai paznicilor îl privesc cu indiferență rece. Unul dintre ei îl lovește brutal cu piciorul, forțându-l să grăbească pasul. Coloana se topește în ceață, aburii fumurii închizându-se în urma ei ca fălcile implacabile ale unui monstru, dornic de sânge proaspăt. Strigătele slabe ale rănitului punctează dimineața. Căpitanul rus se îndreaptă către mașină. Șoferul demarează în viteză. Din ceață se aude cum uruitul domol al motorului scade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că Lung simți că i se clatină podeaua primăriei sub picioare „Acu’ patru ani mi l-au dat, cică e-al meu și acu’ mi-l iau Îndărăt” Își spuse. Nu Înțelegea, Întrebă pe cel din dreapta, unul mustăcios, cu căciulă fumurie În mîini, care Îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel Întrebat nu știu să spună. „Centru, se cheamă că de sus” - „Aha!” făcu Lung, tot nedumerit, cînd ieși, rămase cîteva clipe cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
simți mult mai bine în calitate de cumpărător, decât de vânzător. Ofertantul propune, cumpărătorul decide. Victor Hugo, în Mizerabilii, mi se pare, zicea că e mai bine să dai, decât să iei. Era, însă, un romantic... Liftul extern al blocului de sticlă fumurie și oțel îl depuse pe omul nostru la un etaj suspendat, cu o superbă panoramă, până spre Argeș. Secretara îi aduse vraful de clasoare - made in Hong-Kong - , în Comisie se dezbătea problema, din zi în zi mai acută, a privatizării
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” în zonele înalte ale spiritului: „Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), într-un univers el însuși transparent, oferindu-se până în străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a întrebat mai demult Pașaliu. Nu-ți place a întrebat la rândul lui Antipa. Ce vrei să spui? A mârâit Pașaliu. Dar era un vin bun în pahare. Peste două zile, Pașaliu a sunat la ușă. Radios, agitat, în spatele lentilelor fumurii se puteau ghici pleoapele clipind repede. Știu, a strigat, ai un vin? Palincă, a spus Antipa. Mai bun, a spus Pașaliu. Ce-i cu ochelarii ăștia? A întrebat Antipa. În fața tabloului atârnat pe perete între rafturile cu cărți, Pașaliu stătea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Ori altul o fi motivul, atâta vreme cât, vreun secol, fântâna a fost simbol pentru municipalitatea coruptă. Via Maqueda și Corso Vittorio Emanuele se întretaie într-o piață octogonală, de fapt o intersecție din care se ridică în patru colțuri clădiri baroc fumurii, pe fațadele cărora, sculpturi și fântâni adună simboluri de peste tot, ca întregul Palermo. Și unde altundeva ar putea sta mai bine îngrămădite trăsurile cu cai decât în Quattro Canti? De aici poți să alegi dacă te îndrepți către Vucciria și
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]