745 matches
-
Trebuie subliniată mereu prioritatea absolută a acestui singular, "Memorie", față de toate planurile literare cărora le dă naștere. Cel puțin în starea de extremă urgență când măsluirea istoriei constituie una din metodele preferate ale Puterii spre a-și menține convențiile și funestul ritual"380. Situația memorialisticii rămâne neschimbată între cele două cronici și nu se va schimba până după revoluția din '89 când piața literară este invadată cu literatură de sertar. Adevăruri, infamii, divulgări, secrete, teorii ale conspirației adunate toate la un
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Tabloul X (Actul III). Dialogul pro voacă adevărate seisme în conștiința lui Gelu. Acesta află că tatăl lui sa sinucis după ce s a ruinat din cauza unei actrițe oarecare, Nora Ionescu. Scrisoarea pe care ia trimiso prietenului său, Șerban, înainte de gestul funest, stă mărturie a dramei trăite de Grigore Ruscanu. Loialitatea lui Sinești față de prietenul de odinioară și față de fiul acestuia merge până la capăt, fiindcă nicio clipă Șerban nu vrea să „negocieze“ schimbul de scrisori, ci io oferă, necondiționat, lui Gelu. Mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
adresată mamei). Toate aceste teme converg către gestul final al eroului. În opinia mea, acest final deschis nu figurează o sinucidere, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensio nal), rostită după gestul funest, poate fi un argument în sprijinul ideii că moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, cu o nouă naștere ca ființă spirituală care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perspectiva temei și a viziunii soresciene asupra lumii și asupra condiției umane, gestul final al eroului nu figurează o sinucidere, cred eu, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensional), rostită după gestul funest, poate fi un argument în sprijinul ideii că moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, fiindcă închipuie o nouă naștere, ca ființă spirituală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mișcare îi fuseseră înșelate. El denunța "pretenția Sillon-ului de a ieși de sub autoritatea ecleziastică", adăugînd: "Suflul Revoluției a trecut pe acolo, și putem concluziona că dacă doctrinele sociale ale Sillon-ului sînt greșite, spiritul său este periculos, iar educația sa este funestă". "Nu, striga el reluînd tezele teocratice cele mai rigide, trebuie să reamintim în mod energic în aceste vremuri de anarhie socială și intelectuală, cînd fiecare se dă drept savant și legiuitor, că nu vom construi cetatea altfel decît a creat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
democrație și de libertăți. Dar în propunerile lor privind regiunile, creștin-democrații rețin aporturile catolicilor liberali, care vedeau în promovarea autonomiilor regionale nu apariția unei societăți creștine, ci garanția apărării libertăților. În L'Avenir din 7 decembrie 1830, Lamennais denunța "sistemul funest al centralizării, rămășițe deplorabile și rușinoase ale sistemului imperial"7. Sub cel de-al doilea Imperiu, Montalembert a fost un înfocat apărător al descentralizării. Analizele lui Tocqueville asupra sistemului american erau bine gîndite, influența catolicilor liberali era vizibilă, spre exemplu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Odessa, Białistok și din nenumărate alte locuri din întinsul imperiu al țarului... Într-un oraș rus, la revoltele din 1904, suntem informați de un martor ocular că a avut loc un holocaust al sufletelor evreiești și că martirii își întâmpinau funesta soartă cântând. Nu amintește acest trist fapt tragediile din timpuri obscure, când copiii lui Israel, duși la masacru, piereau "ca jertfele închinate Domnului" cântând rugăciunea Aleinu...?" iiii. Kohut oferă exemple de eroism în cele mai cumplite momente, evocă elegiile și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din cauza unui supraconsum de credite, ci din cauza unor accidente survenite în viața lor personală (șomaj, boală, divorț, văduvie, despărțiri). Supraîndatorării „active” care sancționează o folosire necumpătată a creditului îi urmează tot mai frecvent o supraîndatorare „pasivă” declanșată de evenimente exterioare funeste. „Orgii” consumatoriste, foame bruscă și violentă de cumpărături, sentimentul de a „nu trăi fără a cumpăra”, dorințe incontrolabile capabile să provoace catastrofe financiare, toate aceste fenomene sunt foarte reale: suntem obligați totuși să observăm că ele sunt departe de a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
răzbune pedepsindu-i pe fiii lui Atreu? Iar după sinucidere, trupul lui rămâne pe scenă, prezent și totodată ascuns privirilor, căci corul nu-l zărește, în vreme ce Teucros, fratele lui, se poate apropia de el și-l poate vedea; este o „funestă viziune”. Ca și o fantomă, el nu li se arată tuturor. Dar aidoma unei umbre omniprezente, se află în centrul dialogului celor vii pe tot cuprinsul celei de-a doua părți a tragediei. Înainte de a-și fi luat viața, eroul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amintește fără îndoială de figura lui Oedip din Oedip la Colonos a lui Sofocle, un Oedip care nu este, desigur, o fantomă ce se întoarce, dar care are, în pragul morții, toate atributele unui eidolon ambivalent: erinie, dar și daimon, funest și protector totodată. Oedip, orbul cel veșnic pe drumuri, figură rătăcitoare cu ochii stinși, cu orbitele goale, căutându-și mereu un loc unde să se statornicească, se oprește la marginea unei păduri, se așază pe o piatră necioplită, pe o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de temut cu cât aceste spuse încep să fie adevărate. Îl derutează confuzia dintre fast și nefast, dintre bine și rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoșătoare (horrible imaginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti odioasele crime pe care le va făptui. Ca și pentru vrăjitoare, omorul e pentru el mai întâi un gând, o plăsmuire a minții: „is but fantastical” (termen folosit și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ideea transformării supravegherii dintr-un instrument al cuceririi și menținerii puterii într-unul al înfrângerii, înfrângerea omului care, fără voia lui, se vede confruntat cu adevărul crud. Tekla intuiește nu numai ceea ce s-a întâmplat în realitate, ci și consecințele funeste ale acestei întâmplări: „E în camera de alături. A auzit totul. Și a văzut totul. Iar cel ce și-a privit destinul în față o să moară” (p. 366). Vila-pensiune, cu lipsa ei de izolare sonoră, a fost capcana ucigașă în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este, în acest caz, „eroarea placată pe viu”..., iar spectatorul se veselește văzând erorile personajului și le taxează cu râsul său nepăsător, chiar crud. Fiindcă spectatorul știe sau are măcar sentimentul că derapajele acestea nu vor avea niciodată consecințe grave, funeste. Că totul se va aranja până la urmă... că greșeala va fi îndreptată. Durerea e aici trecătoare, zbuciumul nu ține mult, iar la orizont se profilează întotdeauna împăcarea. Suprainformația spectatorului se convertește în efect comic mai ales atunci când se cristalizează în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au Încătușat pe zeii cerești, pe Îngeri și pe demoni, cu măsuri, momente și timpuri, astfel Încît să fie cu toții Înlănțuiți de aceea #Fatalitatea## care ocîrmuiește toate lucrurile: țel dăunător și funest!”74. „Într-adevăr, din această Fatalitate au venit toate nedreptățile, ticăloșiile și blestemele, legăturile urii și neștiinței, precum și poruncile tiranice și păcatele apăsătoare și spaimele cele mari. Și astfel, Întreaga creație a fost orbită, ca să nu-l mai poată cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
puternicul accent asupra bunătății lumii, gîndirea platonică pare să fie absolvită de anticosmism. Și totuși, lucrurile sînt, Într-o anumită măsură, ambivalente. Căderea sufletului individual În trup, de care rămîne prins ca o scoică de cochilia ei110, este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se afirmă În numeroase locuri, fără nici o urmă de ambiguitate 112. Această atitudine caracterizează Întreaga tradiție platoniciană, fie că e
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui. Se mai afla, În mijlocul acestui ținut, o rasă de Ceață și Fum, cu Arhontele și conducătorul ei cel Înfricoșător, Înconjurat de arhonți fără număr cărora el Însuși le era izvor și Început. Acestea erau cele cinci firi ale pămîntului funest (terrae pestiferae)... ...Tatăl Luminii preafericite cunoștea primejdia unei mari și pustietoare Întinări care stătea să țîșnească din Întuneric asupra sfinților săi eoni (saecula), dacă nu i-ar fi pus Împotrivă o divinitate Însemnată și ilustră, mare În putere, care să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Prin urmare, cum să crezi, când știi că totul e bântuit de iluzie și aparență? În alt loc, aceeași conștiință că se află în afară: „Ca să te poți consacra făptuirii, ca să exiști pur și simplu, ar trebui să nu ai funesta capacitate de a te situa în afara faptelor tale, de-a evada cu gândul în afara planetei și chiar a universului” (I, 75). A fi străin înseamnă, în acest caz, a renunța Ă din teamă, din lașitate, din neputință Ă și, eventual
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care și-a extirpat pasiunea și vitalitatea, speră, totuși, într-o vindecare, într-o întoarcere la orgoliul său nelimitat. „Ființele nu mai sunt pasiunea mea. Dar dacă această pasiune e doar ațipită? Sper că-i așa. Dar cine știe? / Alunecare funestă către înțelepciune...” (I, 85). Și, deși-și dorește înțelepciunea anonimatului, simte cum în el zvâcnesc încă patimile eului. Iar fericirea ieșirii din lume și din istorie nu-l satisface: Cel care-a cucerit Indiferența tânjește în taină după beneficiile la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a fi adevărat prin ridicarea Paravanului între scenă și sală. Virtuozitate? Nu. Înțelegerea textului scris de Autor, printr-un concept al Regizorului. (Dragoș Galgoțiu) Ion Haiduc Solionii și Margareta Avram Irina La Cehov, scena despărțirii lui Tuzenbach de Irina, înaintea funestului său duel cu Solionîi, ocupă ceva mai mult decât o pagină de text. În spectacolul lui Alexa Visarion câteva minute bune, lăsând impresia că regizorul ar fi dilatat textul. În realitate îl joacă respectându-l cuvânt cu cuvânt, oarecum pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Tabloul X (Actul III). Dialogul pro voacă adevărate seisme în conștiința lui Gelu. Acesta află că tatăl lui sa sinucis după ce s a ruinat din cauza unei actrițe oarecare, Nora Ionescu. Scrisoarea pe care ia trimiso prietenului său, Șerban, înainte de gestul funest, stă mărturie a dramei trăite de Grigore Ruscanu. Loialitatea lui Sinești față de prietenul de odinioară și față de fiul acestuia merge până la capăt, fiindcă nicio clipă Șerban nu vrea să „negocieze“ schimbul de scrisori, ci io oferă, necondiționat, lui Gelu. Mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
adresată mamei). Toate aceste teme converg către gestul final al eroului. În opinia mea, acest final deschis nu figurează o sinucidere, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensio nal), rostită după gestul funest, poate fi un argument în sprijinul ideii că moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, cu o nouă naștere ca ființă spirituală care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
perspectiva temei și a viziunii soresciene asupra lumii și asupra condiției umane, gestul final al eroului nu figurează o sinucidere, cred eu, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensional), rostită după gestul funest, poate fi un argument în sprijinul ideii că moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, fiindcă închipuie o nouă naștere, ca ființă spirituală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nici un ideal. Crede-mă stimată doamnă, că de azi sunt pierdut pentru societate". Ceea ce nu umbrește cu nimic exclusivismul și intransigența morală a poetului, în vreme ce pesimismul său în parte livresc, este sporit și de presentimentul bolii și sfârșitului iminent. Eriniile funeste i-au martelat viața în ultimii șase ani, în tandem cu suita de nenorociri în familie (sinuciderea fratelui Nicolae ș.a). Omul de acțiune de la Viena, Putna, Cernăuți și Iași, ziaristul militant de la "Timpul", se repliau în cel ce simțea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
etc. Scrutând personalitatea lui Cioran, V. Protopopescu nu poate trece cu vederea că în timp ce alți colegi de generație au plătit din greu prețul sindromului legionaro-gardist al vremii (C. Noica, M. Vulcănescu, Petre Țuțea, dar și Céline sau Brasilach), autorul "Demiurgului funest" a prins ultimul tren în 1941 spre Paris (unde încă din 1937 era bursier doctorand), în condiții încă neelucidate, dar oricum fără să aibă de suferit. Există presupuneri, colportate de diaristul Paul Goma și citate de autor, privind un eventual
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
indelebilă în familia Hallipilor: bastarda Mika-Lé, motivul direct al "dezmembrării casei familiale". "Secretul nașterii" izbucnește nefast și în casa Linei Rim. Concert din muzică de Bach se deschide cu pătrunderea în casa nouă a Rimilor, una convențională pentru ficțiune, însă funestă pentru Sia. Ea intră cu înșelătoarea credință a Trubadurului că peregrinările au atins cuibul matern pentru totdeauna, refuzat fetei la naștere în antecamera morții. Simetria înfățișează, cum se știe, pe Lenora intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]