1,286 matches
-
Siddons, fiica marelui actor Roger Kemble. Ar fi un regal pentru el să o vadă jucând alături de marele Talma... în pauza dintre două războaie, desigur, încheie Marioritza, adresând un zâmbet circular, plin de subînțelesuri, tuturor celor care o ascultaseră cu furculițele în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
refugiu. Se uită mereu În urmă, peste capul meu; și În laturi se uită, cu teamă. Nu mai tremură, dar știu că i-i frică. Știu și de cine, frica, de asta, la plecare, am șterpelit dintr-o legătură o furculiță; am băgat-o la brâu, pe sub bluză. Mama cată În urmă, dar nu vede că În față ne-așteaptă Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu fie jefuite. Când dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu fie jefuite. Când dă cu ochii de acela, mama tresare; mă apucă de umăr, strâns. Zice, În șoaptă tremurată, că să ne-ntoarcem. Scot furculița și zic, cu glasul meu cel mai gros: - Nu te teme! Ești cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trag după mine - aș duce-o și pe sus, dar Încă nu mi-a venit vremea și ce bine, ce bine c-am venit În pădure, În refugiu, să le apăr pi fimeili-istea di tal’ari! Să le păzesc, cu furculița, de jefuitori! Așa, Înspre chindie, ajungem la cealaltă margine a Codrului. Dincolo de miriști Începe Camincea. Ne așezăm În iarbă să ne tragem răsuflarea. Mama se tot uită peste umăr, Îndărăt. - Nu te teme!, Îi zic. Nu se mai ține după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văzut, mă oprește mama. Când m-a văzut cu tine - ai văzut cum a fugit? Cum a rupt-o la fugă? - și mama râde tare, tare, mă bate pe umăr și iar râde. Râd și eu, privindu-mi mușchii și furculița. - Tot acolo i-ai ascuns?, Întreb. N-ai cusut bine. - Ce s-ascund? Ce n-am cusut bine? - Acolo, zic și arăt rochia prinsă cu ață de altă culoare. Unde-a pus el mâna, azi-noap’... Mama Îmi Împușcă o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ai Învățat și porcăria asta? Tot de la stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase și o bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a apărat - ca mama? Și măcar de-ar fi arătat supărată după jaf, dar ea nu; nu plângea, nu ofta, nu nimic. Ei, dac-aveam eu furculița, când cu Duda; aș fi apărat-o vitejește și aș fi rămas cu ea, nejefuită, nestricată. Cad abricoasele din abricoși ca plunghii - dar galbene, cum numai aici, la Camincea pot fi. Galbene și pistruiate. Când Doamna apucă trunchiul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Jessica, dar tot planul ni s-a dus pe apa sâmbetei datorită nenorocitului de Jake. Așa că da, aș vrea să-l omor... dar cu drăgălășenie? Eu mă gândisem la ceva un pic mai dureros. Susan a început să-și fluture furculița, indicând astfel că voia să vorbească, numai că, momentan, gura îi era paralizată cu lasagne. Dacă a fost așa cum zici tu și s-a certat cu maică-sa, atunci ăsta e momentul perfect ca să intri în scenă și să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Întotdeauna se simțea teribil de stingherită atunci când era servită de alții. Chiar și de un chelner, într-un restaurant, deci de o persoană plătită ca să facă asta. De fiecare dată când omul îi turna apă în pahar sau îi muta furculița câțiva centimetri mai la stânga, Susan spunea „mulțumesc“, astfel că, într-o seară banală, la restaurant, reușea să rostească acest cuvânt de mai mult de o sută de ori. Așa că ideea ca o persoană să-i pregătească micul dejun, să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
permite o astfel de escapadă, dar Susan considera că banii respectivi ar fi cheltuiți cu folos și c-ar reprezenta un pas mic spre îmbunătățirea relației cu Jenny. Deocamdată totul mersese conform planului. —E grozavă, a spus Nick indicând cu furculița friptura aproape în sânge din care mâncase deja jumătate. La tine cum e? Susan a înțepat una dintre bucățelele de miel, urmărind cum din carnea rozalie se scurgea sucul de un roșu întunecat. Nu e deloc rău. O chelneriță și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și controleze furia escaladantă, Julia respira mai greu decât o gravidă pe punctul să nască. Nu, vorbeam în general. Julia știa că nu era adevărat, dar s-a decis să mai amâne puțin momentul în care avea să înfigă o furculiță în ochii lui Deborah. Păi, dacă așa stau lucrurile, atunci de ce nu ți-ai pus la punct talentele de budoar și nu ți-ai convins soțul să rămână la tine? Colțurile gurii lui Deborah s-au coborât într-o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e nițel cam plictisitoare. James nu a scos nici un cuvânt. N-a făcut decât să se holbeze în neant, cu o expresie tulburată pe față. Nu mâncase decât jumătate din ceea ce avea în față, dar și-a așezat cu grijă furculița și cuțitul și-a împins farfuria într-o parte. —A fost foarte bun, draga mea. Mulțumesc. Numai că, dintr-odată, mi-a pierit pofta de mâncare, a spus el zâmbind spăsit. Nu se-ntâmplă-n fiecare zi că un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe întuneric, și se apuca să prăjească niște carne din porcul moldovenilor Getuței, la lumina lumânării pâlpâind într-un pahar și cu Petrișor alături, pe masa din bucătărie, înfofolit într-o pătură din care-i ieșea doar nasul. Bâjbâia cu furculița după bucățile de carne din tigaie și le îndesa în gură fierbinți, aproape s-o ardă, și întingea cu dumicați de pâine în grăsimea sfârâindă, pândind când se trezește copilul, să-i dea și lui să mănânce. Ce bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sunt în trecere, îmi trag nițel sufletul și mă duc, fără să intru-n vorbă cu toți cretinii. Oricum, n-ar fi o mișcare bună să răspund, să-i dau cretinului satisfacție. Era în bucătărie telefonul, într-un sertar cu furculițe. Se jucase probabil ăla mic cu el și-i deschisese sonorul. Până una-alta, până ar găsi un client să-l vândă, era bun să sperie turmele de carcalaci care se plimbau pe aragazul acoperit cu cruste imemoriale de iahnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
minute, ceea ce m-a convins de talentul de vrăjitor al lui Uri. Faptul că mersese atât de puțin l-am pus pe seama lipsei de concentrare a mamei. În lunile următoare, am îndoit toate tacâmurile noastre din casă: lingurițe, linguri și furculițe. Nu mi-a scăpat nici măcar una. Fiindcă nu izbuteam așa simplu ca Uri, eram nevoit să le și răsucesc, să le apăs și să trag de ele. A trecut o jumătate de an până când mama a putut face rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu ies din cameră în tăcere, mâinile îmi tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când ajung la fundul oalei, pe care îl șterg cu degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după aceea, mă privește îngrijorată, fericirea șade la masă alături de noi, dar amândouă o protejăm excesiv pe această nouă musafiră, să nu cumva să o alungăm prin vorbe rostite prea tare. Îi urmăresc mișcările confuze plină de fericire, a scăpat furculița, apoi mă privește încurcată, imediat după aceea o bucățică de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încercat să se sinucidă, iar anul trecut au concediat un asistent medical, pe Tokushima, care intrase în comă alcoolică. — Am impresia că îi puteți băga în aceeași oală pe pacienți și pe angajați, am spus. — Exact, afirmă Reiko, vânturându-și furculița în aer. Văd că ai ajuns să pricepi ce se întâmplă. — Mă străduiesc. Ceea ce ne face să fim normale, spuse Reiko, este faptul că recunoaștem că nu suntem normale. Ne-am întors în cameră. Eu și Naoko am jucat cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
treilea pahar de whisky. Nu vrea să divulge nimic. Dacă s-a hotărât să nu vorbească, nu-i scoți vorbele nici cu cleștele. Ce păcat! spuse Hatsumi, tăind o bucățică de carne din aperitiv și ducând-o la gură cu furculița. Dacă te-ai fi înțeles bine cu ea, ne-am fi putut întâlni toți patru. Ne-am fi îmbătat și ne-am fi schimbat iubitele între noi, spuse Nagasawa. — Termină cu prostiile! zise Hatsumi. — Care prostii? Watanabe te place, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și de aceea a fost de acord să schimbăm fetele între noi... mai demult. Îți amintești, Watanabe? mă întrebă Nagasawa cu o expresie indiferentă, dând pe gât restul de whisky și comandându-și imediat altul. Hatsumi a pus cuțitul și furculița la o parte, [i-a șters buzele cu șervetul și apoi m-a privit fix. — Watanabe, e adevărat că ai făcut așa ceva? N-am știut ce să zic, așa că am tăcut. — Spune-i adevărul, insistă Nagasawa. Nu mă deranjează! Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Trenul se vedea În cadrul ușii. Stăteam pe scaun la tejghea și mă uitam la cei patru. Prizonierii mîncau cu mîna stîngă și detectivii cu dreapta. CÎnd unul dintre detectivi voia să-și taie o bucată de carne, se folosea de furculița pe care o ținea În mîna stîngă, așa că-l trăgea de mînĂ pe prizonier. Își țineau pe masă mîinile prinse cu cătușe. MĂ uitam la micuț cum mănÎncă și, fărĂ să pară c-o face special, Îl Încurca foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o persoană cu tulburări mintale. Mă Întrebă ce voiam să spun. În realitate, orice aș fi vrut să spun, spusesem greșit. Am Încercat să-mi fac raționamentul ceva mai concret. Am luat de pe masă cuțitul și l-am pus alături de furculiță: „Iată, aici sunt eu, Cuțitul, căsătorit cu ea, cu Furculița. Iar aici e un alt cuplu, dumneaei, Paleta de Tort, măritată cu Satârul sau Mackie Messer. Acuma, eu, Cuțitul, cred că sufăr pentru că va trebui s-o las pe Furculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spun. În realitate, orice aș fi vrut să spun, spusesem greșit. Am Încercat să-mi fac raționamentul ceva mai concret. Am luat de pe masă cuțitul și l-am pus alături de furculiță: „Iată, aici sunt eu, Cuțitul, căsătorit cu ea, cu Furculița. Iar aici e un alt cuplu, dumneaei, Paleta de Tort, măritată cu Satârul sau Mackie Messer. Acuma, eu, Cuțitul, cred că sufăr pentru că va trebui s-o las pe Furculița mea, și nu aș vrea, o iubesc pe Paleta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
furculiță: „Iată, aici sunt eu, Cuțitul, căsătorit cu ea, cu Furculița. Iar aici e un alt cuplu, dumneaei, Paleta de Tort, măritată cu Satârul sau Mackie Messer. Acuma, eu, Cuțitul, cred că sufăr pentru că va trebui s-o las pe Furculița mea, și nu aș vrea, o iubesc pe Paleta de Tort, măritată cu Satârul ei. Dar În realitate, dumneavoastră, domnule doctor Wagner, Îmi spuneți că eu sufăr deoarece Paleta de Tort nu se desparte de Satâr. Așa este? Wagner Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei aveau întotdeauna mai mult de muncă. Băteau carnea pentru șnițele, învârteau maioneza, prăjeau, afumau, înghițeau. Totul pe un fond muzical popular, mai cu seamă din zona Prahovei. Alminteri nu prea vorbeau între ei. După ce nu mai auzeam zgomot de furculițe și farfurii, după ce nu se mai simțea atât de tare mirosul de prăjeală, ieșeam și noi din cameră. Aduceam Panasonicul Sabinei și puneam Abba sau Adriano Celentano. Istoria noastră culinară era lipsită de glorie. Făceam rapid o salată, o presăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]