1,494 matches
-
să-i țâșnească lumina cea nouă. Dacă viața ar fi o nesfârșită zi, N-aș mai vedea norii cei grei sau fumurii, Cum vântul cel turbat îi rostogolește, Doar Cupidon, ghiduș, îl mai potolește. Și-atunci, printre frunze, el se furișează, Zmee de hârtie în aer lansează, Făcute din inima lui sângerândă, Din boabe de rouă și-o viață flămândă. Mangalia, 28.12.2015, h 15.24 Referință Bibliografică: Dacă viața ar fi o sărbătoare ... / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DACĂ VIAŢA AR FI O SĂRBĂTOARE ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368233_a_369562]
-
aud cum mă cheamă, am devenit sclavul șoaptelor ei, mi-am transformat sufletul în deșert, doar ca să pot să mă târăsc pe umbrele ei, rațiunea m-a declarat indezirabil, am ajuns să trăiesc ilegal în propria mea viață, să mă furișez în propria mea inimă, ca un traficant de cuvinte. îmi sângerează iluziile alergând după o Fata Morgana, dar ce pot să fac? și iluziile trebuiesc trăite! Referință Bibliografică: Fata Morgana / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul
FATA MORGANA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362613_a_363942]
-
abur al unei fantasme albe ce se pierdea în lumina filtrată a lunii..Noapte de noapte, brațele fluidice ale acestui vis urât al tinereții mă urau și-mi răvășeau somnul cu fierăstraie-n el, iar diminețile friguroase îmi înghețau lacrimile furișate în colțul ochilor obosiți. Emanuel o srânse în brațe ca pe o lebădă tristă căreia îi murise perechea și o aruncaseră valurile pe un țărm pustiu. Dragul meu, ia aminte, viața mea a fost o necurmată simfonie a pasiunilor umane
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
privit unul pe altul, și au simțit libertatea miraculoasă a cântecului în nemărginirea sufletelor lor. Zâmbi când îi veni în minte primul ei,,da” și primul sărut, precum și paloarea unui obraz feciorelnic în mijlocul unei mărci a candorii, lumina ce se furișase pe chipurile celor doi adolescenți în irizări, răsăritul soarelui văzut ca o desfacer de aripi, dar și apusul ce li se înfățișase ca o desfacer în comete.Își dori cu înverșunare acea duioșie a sufletelor, dar și o anumită facultate
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
de cap. Nu de alta, dar ar fi păcat să ți-l pierzi taman acum! nu se lăsă subofițerul. - Nu-i duce tu grija capului meu. Dacă într-al tău ar fi fost ceva, n-ai fi ajuns să te furișezi acum printre noi. Mie, rușii, o să-mi ia pământul, sau poate nici atât, dar ție precis îți vor lua capul. Și-apoi rușii vin și pleacă. La fel și nemții. Tot străinul se întoarce de unde a plecat, dar tu rămâi cu
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
acela nu s-a mai întors. s-a însurat și are multe rude. că fiecare trece pe la noi cântând și benchetuind au venit primăvara de sâmbăta morților să le dăm și noi de la ospețele noastre. că de la o vreme pământul furișat printre degete ne hrănește. când eram acoperiți ne jucam de-a baba-oarba. și ne ghiceam cu mâinile goale. și s-a pus așa pământul în locul nostru că nouă nu ne mai ardea de nimic. și d'aia îți zic. stai
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
Iubirea ta mi-alină orice rană, Poet iubit - icoană în Absolut! STENAHORIA Mi-e a toamnă din oase azi. vânăt cer găurind ochi si poezia care nu mai vine spulberă gânduri, speranțe, jucându-se cu fiorii mei. E toamnă, pășesc furișat prin frunzele-adormite a moarte și înălțare, să nu trezesc rugina din plictis. Mi-e a toamnă în suflet azi. cerul vieții lovește cu bulgări castanii. Căutăm în căderea lor o nouă înălțare vioaie, verde, veselă, văpaie a noastră. -------------------------------------- Ligia-Gabriela JANIK
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
unduitoare. In depărtare... acolo unde pământul sărută bolta cerului, norii obosiți s-au întins... la somn. Privirea mi s-a lipit, ca vrăjită, de acea linie în care cerul se unea cu marea. Clipa ce a urmat mi s-a furișat adânc în suflet... O imagine minunată îmi mângâia privirea: luna plină de mândrie, încununată de o lumină aurie, se ridica parcă din mare, pentru a-și lua locul ei pe cer. Un tablou de o rară frumusețe. Briza mării îmi
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
Acasa > Impact > Relatare > CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIȘI Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Atunci când ne furișam după caiși simțeam îmbrățișarea lor de îndrăgostiți și ne plăcea dar nu spuneam la nimeni. Era în aer o mireasmă cotropitoare care lumina toate amiezile, diminețile și serile și nu ne plictiseam deloc. Odată... când ne ascundeam după portocalul în
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
ne-au dăruit Prima Civilizație, Cucutenii... Pământul țării mănos, le dăruia Recolta vieții și traiul bun, Credința lor în Zamolxe stăruia, Iar medicina, un bun străbun! Lucruri multe, bune au lăsat Nu nouă, ci întregii omeniri, Guri flămânde s-au furișat Târând țara, prin război, uneltiri... Azi, istoria străbună se repetă, Străini revendicându-ne vatra, Din colțuri îndepărtate, pe planetă, Vin la noi să-și planteze șatra... Ei spun că au drepturi în țară, Au moșteniri, de când? De unde? Am ajuns cu
STRĂMOŞII NOŞTRII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370269_a_371598]
-
grâul din hambar și-l răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
de a fi iubita,se apropie de ea și o îmbrățișa apoi o săruta apăsat și cu poftă în timp ce ea se lasă consumată. -Credeam că nu vei veni! -Nu puteam lipsi zise Miruna și crede-mă a trebuit sa ma furișez cu foarte mare atenție pentru că nu-mi trădă intenția de a fugi din casă....ce faci fumezi? -Știu,e un viciu îngrozitor...dar sunt dependent de acest viciu și doar tu esti vindecarea mea.Te rog hai să lăsăm totul
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
importantă. E ca un domino. Căderea prin Parlament a lui Șova ar fi condus direct la eliminarea lui Ponta. De aceea s-au utilizat toate mijloacele pentru păstrarea libertății ministrului infractor. A venit vinerea neagră în care pisicul s-a furișat discret la DNA pentru a răspunde la ceva întrebări. La ieșirea lucrurile iau o turnură demult timp așteptată. Ponta este oficial urmărit/suspect penal pentru numai puțin de 17 infracțiuni, care de care mai gravă: fals, uz de fals, spălare
TABLETA DE WEEKEND (117): DEBARCAREA DIN VICTORIA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352864_a_354193]
-
motiv, cu multă ușurință aduce în cuprinsul romanului personaje din rândul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și avocaților. În toată această agresivitate umană, autorul strecoară momente de viață plăcute, bucurii sufletești intense, clipe de tandrețe, iubiri împărtășite. Cu o cochetărie ștrengărească, se furișează în viața liceenilor și ne face cunoscută frumusețea, dar și curățenia sufletească și trupească a tinerilor. Romanul, are valoare socială și psihologică. Tehnica autorului aducând procedee de o mare finețe în conceperea actelor din această scriere, dă cititorului prilejul de
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
-o prăjitură./ Didina s-a-necat,/ mașina s-a stricat,/ Terente a plecat! Nu?! termină de cântat în falset Patriarhul. -Da, da, da! Ne-a povestit apoi legenda Egretei lui Terente, care pomenea despre o fetișcană din Brăila ce se furișase pe Insulă în căutarea lui Terente, de care se îndrăgostise a priori, înnebunită de cele vehiculate prin lume despre frumusețea și farmecul bărbatului. A bântuit ea cât a bântuit, până ce i-a găsit sălașul. Se întâmplase ca Terente să fie
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
o scară de tăcere! De voi urca spre altă dinastie, Veni-vor ploi înlănțuite-n foc, Mă vor uita pe-o insulă pustie Și vor striga: ești mreaja cu noroc Pe-o sabie cu mulți ostași de ace, Te-ai furișat în stâncile de dor, Nu vezi că grotele sunt mai sărace Acum, că le-ai furat și hoțul lor?! Ce simplu e să te condamni la fugă, Ce complicat, dar parcă am orbit, Trei fulgere sunt gata să m-ajungă
ȘI HOINĂRESC PE CERUL ÎNROBIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354399_a_355728]
-
în alveola pădurii, Unde duhuri nocturne Șuierau în văile-abrupte. Acolo, în desișuri silvestre, Ai încercat cândva Să bați în piroane veșnicia, Însă chingile s-au rupt Și din vina mea, Îmbolnăvindu-ne iremediabil De năzuințe Cu un cod azi ilizibil, Furișat în orbite. Pribeagă, Fremătam de nerăbdare, Recuperam anii, Derulând un absurd dialog Între Spațiu și Timp. Te-am întrebat adesea Despre reguli, limite, sensuri. De ce oare, niciodată, N-ai vrut să-mi vorbești Despre moartea clipelor Ori despre imposibilitatea Zborului
TE-AM ÎNTREBAT ADESEA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353764_a_355093]
-
nu i se făceau poftele-i capricioase. Într-una din nopți, când la conac toată lumea dormea cufundată în lumea viselor, doar el rămase treaz. Se ridică ușor din pat, deschise fereastra, trecu pervazul și alunecă pe lângă zid în grădină. Se furișă printre tufele de trandafiri, apoi alergă pe o alee către păduricea din apropiere. Ajunse la cimitirul conacului și zâmbind crucilor și morților din morminte, se apropie de locul unde odihneau pe veci primii stăpâni ai conacului. - Voi ascundeți un mare
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
în câteva secunde! Atunci a văzut Pleată ceva care l-a făcut să apese pe trăgaci. Stătea așa în mijlocul sălii aceleia imense cu picioarele în beton până la glezne și trăgea într-o siluetă pe care spunea că a văzut-o furișându-se după stâlpi. Țin minte că dintr-un stâlp gros cam de un metru în diametru a mai rămas în locul în care Pleată își îndreptase tirul, doar fierul beton, bare groase cât înceheitura mâinii, ca într-un final să vedem
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
a căror pieliță pare metalică, rolul acestora fiind de „paznici" ai coralilor. Cu toate că s-a dovedit a fi gustoși, pescuitul acestora este interzis. În Golf, uneori întâlnim „musafiri" precum Carharinus - un soi de pește de pradă, și foarte rar, se furișează și o balenă, dar aceasta nu prezintă vreun pericol pentru oameni. Vizitând această „grădină multicoloră", rezervația coralilor - se deschide în fața noastră o lume plină de farmec, culori. O lume a basmelor... „a basmelor marine". ------------------------ Paul LEIBOVICI Rehovat, Israel 15 Mai
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354556_a_355885]
-
dă afară...” “Domn’ Profesor” era ...plutitor! Fata...țuica bună a lu’ tata...bunăvoința excesivă a părinților...masa îmbelșugată... “Simțeam că-mi dau apa la moară...dar nu mă puteam abține. Am rămas peste noapte la ei. Dracul de fată, se furișă la mine în pat, iar dimineața...Mama și tata în prag! N-am ezitat: am cerut-o de nevastă fără greș...așa, fără lenjerie, cum eram, acoperit de părul ei lung... Încruntarea teatrală a celor doi se transformă pe clipă
DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354651_a_355980]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > SĂRUTUL TOAMNEI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1030 din 26 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Te-ai furișat în noapte, pe răcoare, Curgând pe deal prin picuri mici de taină Să-mbraci păduri și pomi în noua haină, S-aduci naturii-adâncă transformare. Ai dat în fugă frunzelor sărutul Primit plângând amar de despărțire, Iar florilor prin frig le-
SĂRUTUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347131_a_348460]
-
Ce să-ți aduc de la oraș? Mi-aș fi dorit enorm o ciocolată cu lapte, o amandină sau o păpușă. Dar nu îndrăzneam să-i cer nimic. - Ce-vaaa... oftam și ea râdea: - O să-ți aduc răbdări prăjite, bine? - Daaa... Mă furișam în camera ei, luam câte o carte și urmăream fiecare rând cu degetul. - Tată moșule, ce scrie aici? - Ai să înveți când ai să mergi la școală. - Și când am să merg la școală? - Când ai să te faci mai
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
ne-a amintit, la toate trei, de pericolul în care eram, dacă ne găseau împreună și mai ales în camerele de „tinere”. Grăbite, fără să mă vadă cineva, m-au aruncat pe fereastra care dădea în spatele casei, de unde m-am furișat printr-o crăpătură a gardului în bătătura babei Stanca, oarba care moțăia pe prispa casei. Când să trec drumul la noi, tot în clandestinitate, o aud pe Moacsa lui Naie care, de peste gard m-a strigat: -Unde ai fost fa
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]