804 matches
-
retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când îl vizitară pe Sampath pentru a-i cere biecuvântarea pentru planurile lor. Inspectorul sanitar șef fusese primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia să se elibereze, să arate lumii ce caracter avea. Și sie însuși. În drumul ei spre pădure, Kulfi trecu atât de aproape de locul în care acesta stătea ghemuit, că marginea secerii îi gâdilă nasul, dar merse mai departe fără să-l observe. Nu se opri nici să vadă ce era cu Sampath, sau cu restul familiei, ceea ce era mai bine, pentru că altfel ar fi putut să observe absența lui Pinky, care deja-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să mai poată controla ceva. Liv petrecu o bucată bună de timp descoperindu-i încet preferințele și tabuurile și șoptindu-i neîncetat: „îți place așa? E bine? S-o fac mai tare sau mai ușor? Să ling, să mușc, să gâdil sau să zgârii? E bine dacă țin mâna acolo? Să fac așa, așa sau așa?“ Blândețea tihnită, abia apărută în vocea ei, transforma molatec interogația în intimitate și de-abia mai târziu el își dădu seama că n-o întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta râs al lui Oliver pe pat. După care măturau frunzele și le aruncau pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întrebat de ce faceți aceste gesturi aberante?” Apucându-l de un nasture de la uniformă, Noimann Își apropie fața de ciudatul personaj. Ochii săi albaștri se oglindiră pentru o clipă În ochii celuilalt. Un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. „Cu ce drept vă băgați nasul În viața mea intimă?” răbufni el. Piciorul se Încruntă. Fața sa capătă o expresie nedumerită. „Cum de ce?!” făcu el. „Și eu sunt una din obsesii... La drept vorbind, eu ar trebui să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără rost continuă mult și bine. Satanovski se Învârtea În jurul femeii, sorbind-o din ochi. Lily Fundyfer ba făcea pe mironosița, ba râdea fără rost. De altfel, femeia era atât de beată, Încât nici nu putea deschide gura. Inginerul o gâdilă, desenându-i un cerc pe talpa dreaptă. Femeia Își Închise ochii și chicoti, picând În transă. Inginerul, cu ajutorul unei pene muiate În frișcă, desenă pe cealaltă talpă un triunghi. Lily Fundyfer Își mișcă buzele, gemând ușor. Atunci, Noimann Îi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să-și dea duhul de-atâta râs... Noimann nu știa cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tricorn, doar că fața sa și mai ales bărbia În formă de pară aminteau de Satanovski. Apucându-l de nasturele de la uniformă, Noimann Își lipi fața de ciudatul personaj. Din nou, un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. Piciorul se Încruntă. Chipul său capătă o expresie zeflemitoare. Stomatologul dădu să se apropie de dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încă un dop de Alexandrion”, spuse, „și apoi fiecare Își poate vedea de drumul lui...” Turnându-i coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viața asta, Îți vei pregăti, Împăcându-te cu tine, fără să-ți dai seama, cugetul pentru cea de dincolo... Hruba, totuși, a fost amenajată modern, placată cu faianță, robinetele curg aproape normal, chiuvetele nu sunt Înfundate, mirosul de clor Îți gâdilă nările, semn că se face curățenie, taxa de intrare este moderată și ea. Simți că patronul WC-ului nu te jupoaie, căci fie vorba Între noi, ce Înseamnă un leu nou atunci când te apasă o nevoie veche!? Într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tonuri: — Dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l! Pe fată o amuză grozav jocul, Își apără iepurele ținându-l sus, deasupra capului, dar În același timp Îl și giugiulește și-l și gâdilă, se poartă ca o femeie tânără care se joacă cu pruncul, Îl apropie din când În când de obraz și-l ridică din nou deasupra capului, face piruete pentru a-și feri iepurele de bietul Todirică și râde văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
stătea la câțiva metri de noi, cu paharele În mână, cu fața aprinsă de rușine, În timp ce noi ne-am așezat În jurul canapelei. Philip mă trase În poală și Începu să mă frece pe picior, frământându-l În felul acela care gâdilă neplăcut și doare În același timp. Îmi pregăti o votcă tonic, folosindu-se de sticla de Grey Goose de patru sute de dolari care fusese imediat depusă pe masa noastră, și salută fiecare persoană care trecea pe lângă noi pe nume, ascunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în două. — Am nevoie de continuitate. Acum. Și nu-i voi înscena nimic lui Loftis. — Asta înseamnă că te bagi? — Nu știu. Buzz jucă asul din mânecă. — Păi, ne căcăm pe noi, căpitane! Credeam că o să-mi meargă dacă te gâdil cu cariera ta, dar se pare că m-am înșelat. Încearcă să te gândești la Danny Upshaw și la cât de mult își dorea el să-l prindă pe tip și cum ți s-a sculat ție de l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lux o luă pe hol și îl conduse pe Buzz într-o mică încăpere cu fișete și grafice de reconstrucție facială. Închise ușa. Buzz o încuie și se rezemă de ea. Lux întrebă: — Ce dracu’ faci? Buzz își simți bastonul gâdilându-l pe spate. În primăvara lui ’43 i-ai făcut o operație estetică fiului lui Reynolds Loftis. Povestește-mi despre asta. Nu știu la ce te referi. Dacă vrei, verifică dosarele mele din ’43. — Acum nu e ceva negociabil, Terry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și Împărăția Sa: 2. propovăduiește Cuvîntul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndețea și învățătura. 3. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. 4. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. 5. Dar tu, fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror rubedenii roiale sau a unei conștiințe prevestitoare, interesele ei primare țin, în principiu, de mirosul acela puternic de ceapă care-i gâdilă nările. Ceapa se poate mânca. Se așează pe o porțiune de zid în paragină și-și îndoi gâtul în așa fel încât să observe forma aceea care se mișcă prin ușa întredeschisă, incapabilă să se decidă dacă o fi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe Tung Chih să reușească. A fost minunat că împărtășeam aceeași viziune. Ne-am certat uneori, dar am reușit întotdeauna să ieșim uniți din disputele noastre. Pentru a echilibra noua Curte, am devenit fiecare superiorul de fațadă și ajutorul celuilalt. Gâdilând mândria prințului Kung, i-am încurajat entuziasmul și ambițiile. Eram convinsă că dacă Nuharoo și cu mine vom fi umile cu el, și el va fi umil cu Tung Chih. Practicam principiile confucianiste ale familiei, și am avut amândoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ridicase de la pământ și era hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat puțintel scena, după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fraților, stau și mă gândesc: cum dracu’ le-or fi făcut ăia laba la tauri? Cu două mâini, cred. Ia uite, pe al nostru Îl cheamă Oțel, așa scrie pe tub. Ce cuminte o fi stat taurul Oțel să-i gâdile ăia toroipanu’! Ia arătați-mi mâinile! Așa. Da. Pot să vă citesc viitoru’: amândoi o să fiți oameni ai muncii de nădejde, Încadrați În meseria de mulgători de tauri. Baroane, tu o să poți lucra și cu gura, că tot ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asta de taurul Oțel?!”. „Păi tu oi fi mâncat și de la el și știi”, făcuse Baronu. „Eu, vericule, n-am Înghițit așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici ultimul. Am auzit că nici nu doare așa tare, În câteva zile o să zburzi ca un cârlan. Oricum, la anii tăi, nu mai vine nimeni la tine cu iapa la montă.” „Ce spui, domnule?!? Poate că o să mă și gâdile, o să-mi facă plăcere, nu vrei să poftești și mătăluță lângă mine?” Apoi glasul i se schimbă, se Încălzi și Începu să tremure ușor: „Hai, vino Încoa’ mai repede!”. Enin Îi Îmbrățișă, ca pe vremuri, căpățâna. Rămaseră așa câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel care chiar adormea ultimul, Însă n-ar fi recunoscut așa ceva În ruptul capului. Toate Întrecerile la somn se terminau la egalitate, În fața tăvii rotunde care, uneori, răspândea miros de scorțișoară și coajă de lămâie rasă. Când mirosurile mi-au gâdilat nările și cuptorul mi-a dogorit fața, ceva din mine s-a răscolit, dându-și seama că eram pe moarte, și m-a Împins, m-a azvârlit În sus din groapă ca dintr-o țeavă de tun. Alergam bezmetic, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Armatei turcești, Sinan-pașa, și-a scuipat În smârcurile unui râuleț și ultimii doi dinți pe care-i avea, corpul de oștire care a Închis capcana se strecurase anevoie prin pădure, călăuzit de hoțul Stavrinos, dar ajunsese tocmai la timp ca să gâdile gingiile pașei. Hoțul pocăit avea o admirație fără de margini pentru uriașul domnitor, căruia Îi arăta nesmintită dragoste și ascultare. În cele din urmă, acesta l-a Înălțat la rang de sfătuitor de taină și mare vistiernic. Zice-se că hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]