815 matches
-
fost prezentate, domnul Banks s-a declarat mulțumit și a adăugat că ele vor contribui cu siguranță la mai buna noastră înțelegere a acestor nefericite deviații ale rasei umane. La asta mă gândesc de fiecare dată când apa mării îmi gâdilă iarăși carnea roasă a gleznelor - la capetele săltărețe din butoaie, la ochii lor lăptoși brânzindu- se neîncrezători și la faptul că nici eu, nici ele nu bănuiam pe atunci în ce belele aveam să mai intru din pricina lor. Iar când
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
doarmă cu apă de roze - și scriitorul îi face și acest hatîr. Vrea să fie incitat la ură - și scriitorul a prins într-atît gustul de-a sluji, încît ar da ascultare și altor nevoi ale minunatului său stăpîn. Să-l gîdilăm la tălpi! Să-l adormim cu povești! Să-i întreținem buna părere despre sine însuși!" l E foarte simplu, de fapt: relația dintre scriitor și cititor nu trebuie să fie una de sclavie. Și, cîteva zile mai tîrziu, în prelungirea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
și Împărăția Sa: 2. propovăduiește Cuvîntul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndețea și învățătura. 3. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. 4. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. 5. Dar tu, fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
anul viitor cât de frumoși și delicați ați fost. Poveste de primăvară Iarna s-a sfârșit iar zilele sunt mai lungi și razele soarelui poposesc mai mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și cântând în cea mai frumoasă grădină pe care o văzuseră vreodată. Prima zi de grădiniță Într-o dimineață ca oricare alta, poate că puțin mai devreme decât de obicei, mama s-a strecurat în camera domnișoarei Ingrid și a gâdilat-o ușor pe o tălpiță. - Hopa sus, Ingriduță! De azi mergem la grădiniță. - Grădinuuuță? (s-a întrebat Ingriduță, pe jumătate adormită.) - Mami, cum adică grădinuță? - Grădiniță! Nu grădinuță! Nu mai știi că ți-am povestit de căsuța aceea colorată cu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
banii. Toți am băut. Baba Pampas le spunea la belgieni să fie atenți, că suntem un sat de prăduitori și o să le fure din mașină. Cancer nu le traducea și belgienii au bătut-o pe babă pe spate. Manciuzdă îl gâdila pe Cancer și-i striga: „Huo, nebuno!“ După aia, de la Mila 23, vaporul s-a întors la Crișan, la Lebăda, să dormim în niște căsuțe de lemn care le au ei acolo, pe malul apei. Ne-am împărțit și eu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
te uiți de sus la gândacii care mișună în trafic. Șasiul e ranforsat cu drugi de oțel, bara de protecție din față arată mai degrabă ca un pinten de atac, ai superfrâne, airbaguri, poți să prinzi 140 km/h doar gâdilând nevrotic pedala de accelerație. Te simți ca un tanchist dând iama în infanteriști. Ți se pare de bun-simț ca toată lumea să fugă din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipăi din faruri și bagi viteză. Gipul nu simte gropile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
Scala. Țipetele dintr-o parte, vîntul și ninsoarea de peste tot. E limpede. Am ratat. După o vreme, ne retragem cu privirea în pămînt, ca o oaste învinsă și spulberată. Ca și visele noastre. La o intersecție, un parfum consistent ne gîdilă simțurile. Fără cuvinte, mergem pe dîra lui. Parfum de femeie elegantă, ținută în brațe de un palton negru plin de tăieturi misterioase, ample, condusă de tocuri negre ascuțite și ferme, acoperită de umezeala fulgilor cu o umbrelă, și ea neagră
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
-și încarce memoria. Ei mai află și câteva versuri disparate, nu tocmai profunde când sunt scoase din context. E adevărat, citatele sunt puse la treabă pentru ca niște puști să-și încropească o filosofie de viață din ele, eventual să-și gâdile și creativitatea un pic. Ceea ce face poezia îngrozitor de transparentă și simplă, pe un model simplificat de "un vers, o idee". Nu mai există "artă de dragul artei", poezia a căpătat un rol pur utilitar, nu trebuie studiată, ci "lăsată să picure
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
la tot pasul de ce îi pretind ordinatorului să facă o anumită operație: din obișnuință ori din necesitate? Muzica pe care o compun face parte din categoria creației experimentale, ceea ce înseamnă că nu folosește o rețetă consacrată, situată pe placul publicului, gâdilându-i, adică, urechile, cum ar zice dascălul lui Caragiale. Compozitorul are un plan elaborat și bine definit care pune în mișcare un angrenaj complicat și, inevitabil, rezultatul nu este întotdeauna complet previzibil. Herbert Brun, un compozitor și filozof cu totul
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
achitat sau nu de un rol, ce a făcut sau nu dintr-un personaj, cum l-a dezamăgit sau nu pe regizor. Folosim, fără argumente neapărat, cuvinte tari, superlative pompoase, care, la urma urmelor, nu fac mai mult decît să gâdile, pentru o vreme, ceva orgolii. Există și cealaltă variantă, cînd actorul este sancționat. Pentru tot. Chiar și pentru lipsa de inspirație a regizorului, pentru pista greșită pe care l-a condus sau l-a lăsat să meargă singur, abandonat propriilor
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
gard, cu capul într-o parte și corpul în cealaltă. Domnul și doamna Thaw l-au eliberat ungîndu-i urechile cu unt, trăgîndu-l fiecare de un picior și rîzînd. Cînd se văzu scăpat se aruncă urlînd în iarbă, dar ei îl gîdilară sub braț și-i cîntară „Nu mai plînge, Gîdilici Mici“, pînă cînd îl potopi rîsul. Apoi, într-o bună zi, au ieșit cu toții pe palier, iar casa a fost încuiată în urma lor. Tatăl și mama o duceau în brațe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiică-mea. Thaw se așeză și se strădui să dea impresia că e în largul lui. în mașină, profesorul i se păruse mărunt ca un funcționar obișnuit, dar aici, vocea liniștită îi sublinia trupul voluminos și grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care stătea întins pe covorașul din fața șemineului. — Joci golf? îl întrebă el blînd. — Nu, dar tata joacă, juca, adică, în timpul războiului. E mai degrabă alpinist. — Așa, deci. Thaw își drese glasul și zise: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nema rude pe nicăieri, doar pe la Ficătari și Rîmnicu Sărat. Băieți isteți, cu șapte clase și școala de ucenici. Asta era-n '59. Pe el îl aleseseră și-l trimiseseră imediat la Băneasa. Costică - bîrlu, bîrlu, bîrlu, bîrlu (ofițerul își gâdilă repetat buza de jos cu degetul: a rămas bătând din buze). Îi găsiseră la vizita medicală un nodul pe-un rinichi. Nefiind bun de securitate, îl trimiseseră apoi la Ștefan Gheorghiu să se facă ziarist. Cică fi-su, mucosul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că m-am simțit rău. Decât că totul mi se părea ușor întunecat. Am ajuns la firmă și aveam o senzație ciudată pe gât. M-am dus la toaletă, m-am spălat pe față și am făcut gargară. Parcă mă gâdila ceva în gât. Încă nu tușeam. Nu mă simțeam deloc ciudat, însă, treptat, starea celorlalte persoane din firmă se înrăutățea. Inhalataseră cu toții sarinul care era impregnat în hainele mele. Erau mai afectați decât mine. Toți vedeau întunecat și spuneau: S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
muncă. Imi era încă rău. M-au lăsat să mă întorc acasă în timpul programului. Și drumul până la serviciu era groaznic. Situația asta a durat cinci sau șase zile. Acum nu pot spune cu exactitate unde mă doare. Câteodată mă mai gâdilă pe gât. Nu știu dacă e din cauza sarinului. Mai am căderi de calciu. Senzația asta a rămas încă. E posibil să fie și din cauza bătrâneții. Nu pot să fac o diferențiere clară între ele. Asahara trebuie să primească pedeapsa capilală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
las pe bărbatul acela acolo și să plec. La sfârșit l-am abandonat acolo. Observatorul a venit pentru câteva clipe și apoi a dispărut. În stație nu mai era nimeni, era goală. Mergând am simțit un miros. Ceva care te gâdilă pe gât. «Ce-o fi cu mirosul ăsta?» Parcă ar fi fost dezinfectant. Mi-l amintesc exact. Și acum l-aș recunoaște. Nu, nu am observat nici un pachet, nici un lichid pe podea. Cum am trecut de barieră, m-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
crescut cu toții! Ți-e mai mare dragul să-i privești! O să plouă? întreabă bunicul. Cred că nu! își răspunde tot el. Știu și eu? zice bunica. „N-o să plouă! șoptesc, din crengile lor, nepoțeii din livadă. Nu vedeți cum ne gâdilă crengile poznașul ăsta de vânt? Hi, hi, hi!” A fost tare cald azi! zice bunica. Da, a fost zăpușeală mare. Nici acuma n-a trecut de tot. Mie mi s-a făcut cam sete. Mă duc să scot o cană
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
modul de viață al oamenilor, dialectul lor, l-au apropiat iar de originea lui, transformându-l într-o parte integrantă a acestei ruralități. Oamenii i se adresau cu „domnule director“, le simțea respectul, chiar un soi de supunere, ceea ce îi gâdila amorul propriu. În A. era primit cu toată amabilitatea în cercul celor care aveau un cuvânt de spus, deținând ei înșiși firme sau poziții de conducere. Toți îl cunoșteau pe Hans H., era fiul acelui bărbat respectat, încă proprietar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
indiferent de convingerile lor legate de o idee sau alta. Nu există individ care să nu poată fi modelat, totul e să-i lași puțină libertate, și să-l întrebi din cînd în cînd ce îl doare. Cuvintele astea ar gîdila urechile oricui, spune Sena, am avut un noroc chior că ne-am întîlnit, simte nevoia să mărturisească, vă rog să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așa fel, încît s-o simțiți ca pe-o insultă. Își încremenește privirea asupra periuței și a tubului cu pastă de dinți Cristal, îi place să-și studieze îndelung dantura, în timp ce desface căpăcelul de plastic și simte mirosul de mentă gîdilîndu i nările. Dacă v-aș spune-o franc în față, m-ați privi ca pe un manipulant fără scrupule care calcă în picioare și cele mai elementare principii ale bunului-simț pentru a-și atinge scopul. Așa că nici n-ar avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-o fi chiar dansul despre care pomeneați la început, își amintește Părințelul, pași dubli, sau cum s-o fi numind. — Ai mirosit-o perfect, poate că ai și ureche muzicală bună, spune Roja, simțind cum notele încep să-l gîdile una cîte una pe șira spinării. E un dar din naștere care poate fi cultivat. — Nu prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă spre el un deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor convulsii de râs bolnav, „sub influența unei imagini interioare, căreia nu-i putea rezista”. „Prăvăliile de scorțișoară”, schițate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]