1,318 matches
-
trimis-o pe sora mai mare, Maricica, să ducă vitele la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis Șorloagă. Era cu vaca și juninca la păscut pe bucata lui. Văzând că nu mai plecăm acasă, așa cum au făcut cam toți veniți la pescuit în ziua aceea, s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bine ce i s-a întâmplat. Când a văzut că ne ducem spre ea, a început a striga la noi: - Plecați, împelițaților! Nu vă e rușine să vă holbați și să veniți după mine? Noi ne-am oprit, dar de peste gârlă moș Șorloagă, că așa era mai cunoscut în sat, râdea, fiindcă înțelesese ce i s-a întâmplat mătușii Pălădoaia. Ea, parcă indignată, i-a strigat: - Vezi-ți de păscut vacile dumitale și nu te uita la curul meu! Cum moș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întâlnea întâmplarea Pălădoaiei. Această întâmplare a rămas de pomină în sat, nu numai în vara aceea, dar și în verile următoare, căci femeile mergeau la prins pește, așa cum am mai spus. Iar când o femeie mergea la prins pește la gârlă i se spunea: - Vezi să n-o pățești ca Pălădoaia! TĂLÂNGĂ De când am ieșit la pensie, indiferent de vreme, fac zilnic mișcare, cum recomandă mereu medicii, adică plimbare, fie prin cartierul unde locuiesc, fie urc dealul Copoului sau pe bulevardul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să strigăm, căci nu near fi auzit cineva, dar făcând balans la lădoi, acesta a venit pe o parte și am putut să dăm capacul la o parte și să ieșim. Am luat lădoiul și am început să fugim spre gârla Crasnei și de acolo spre casa ta. Am ajuns la tine și am băgat lădoiul în grajd. A doua zi, mama ta a plecat la Huși, iar noi ne-am pus pe treabă. Din scândura lădoiului ne-am făcut valize
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
unele femei nici nu o mai cerneau și făceau turtele, pâinea sau mămăliga cu tot cu tărâță. În primăvara cu foamete, erau căutate urzicile, alte buruieni cum ar fi loboda pentru borș, ștevia și foile de ceapă verde. Dacă în anul secetos gârla Crasnei aproape secase, în anul foametei, datorită ploilor, începuse să-și recapete debitul și în amonte se mai rupeau iazuri, și apa aducea și pește pe care oamenii îl prindeau. Din satul nostru sau din alte sate de prin apropiere
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o probă de safari, la Dunăre, în loc de Munții Godeanu. Ei, și dacă tot a fost să ajungem la Dunăre, ne-am oprit la Orșova, ne-am cazat (cu greu !) și ne-am grăbit să mîncăm un pește bun pe malul gîrlei. „Nu avem decît ceafă de porc” - ne-a spus sec ospătărița și ne-a întors spatele. Am găsit o altă terasă unde aveau și „ceva pește”. În timp ce mîncam, niște manele au început să curgă peste noi de la fereastra pensiunii de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am deschis bine gura și mi-a ieșit porumbelul. Așa ne-a fost dat, să fim un neam de flămînzi ! - s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi, ia stai jos și cugetă : ce-ți spun ție cuvintele astea românești atunci cînd se ridică de la masă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aventură. Din ce vorbisem cu Ialomițeanu înțelesesem că această audiență, direct la ministru, era confidențială. Dar, fie că dumnealui a exagerat, fie că, la fel ca totdeauna, excepțiile fiind în țara noastră mult mai multe ca regula și intervențiile curgând gârlă, m-am trezit în fața unei anticamere pline ! Deși convenisem să nu stau la coadă ca orișicine, ci să intru de cum voi vedea că se deschide ușa, nu m-am putut hotărî a avea acest tupeu. Sfiiciunea firii laolaltă cu principiile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un copilaș care, cu fața plină de lacrimi și muci și sugându-și două degete, adormise. Doi cercetași veniți chiar în urma mea au încercat să ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a început iarăși să urle. Am mers mai departe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
între ele butoaie de vin, și oglinzi, și cuști de păsări, și oale de bucătărie, și cutii de pălării, și covoare făcute sul, ce bogăție ! Ce de-a lucruri scumpe, puse cum dă Dumnezeu ! Ce de a bani aruncați pe gârlă ! Cine-o fi avut parte de ele ? Și ce-o mai fi rămas, că încă din Gară avea d’asupra stratu de zăpadă d-o palmă ! Ce prăpăd, ce risipă, madam Scarlat ! Da asta abia acu mă gândesc, cu mintea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ntins-o cu nevastă-sa și-a lăsat ei tot : casă, covoare, cristale, a lăsat tot, c-acu o să le ia Statu. Tu stai și ntinzi de șase sute cinzeci de lei, două suflete, și atâta avere care se duce pe gârlă, păi să nu-ți vie dracii ? încă să fiu în locu la proasta asta de Ivona, aș toca tot ; tot-tot, să știu că nu rămâne de mine nici atâtica ! Da vezi, că nu-ți vine să toci, că nu știi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajungem dincolo de poiană fără să fim descoperiți? Mai simplu nici că se poate. Colo în stânga drumului se desprinde o văiugă care merge pe alături, până în balta despre care ai amintit tu, Toadere. Nu avem decât s-o luăm pâș-pâș pe gârlă și în vreo două ceasuri suntem dincolo de poiană. Atunci, la drum! În față mergi tu, Trestie apoi Urecheatu și ultimul voi fi eu. Ochii cât cepele și urechile cât... Știți și voi cât ale cui că sunteți băieți mari. Cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de parcă eu nici n-aș fi fost cu ei. De fapt asta și voiam. Mergeam de o bună bucată de vreme. Cei trei din fața mea se mișcau ca știmele pădurii. Acum îi întrezăreai pe firul văiugii, acum apăreau la buza gârlei, pentru a dibui poiana. Trestie era mereu în frunte. La un moment dat, am avut impresia că totul era mort în jur. Nici o mișcare. În scurtă vreme, însă, i-am zărit pe cei trei furișându-se pe malul dinspre drum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a dibui poiana. Trestie era mereu în frunte. La un moment dat, am avut impresia că totul era mort în jur. Nici o mișcare. În scurtă vreme, însă, i-am zărit pe cei trei furișându-se pe malul dinspre drum al gârlei, unde au devenit una cu pământul. M-am apropiat fără să le atrag atenția. Uite că poiana nu s-a mutat de aici. Ne-o așteptat. Știa că venim. Vouă nu vi se pare că în marginea poienii, dinspre locul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecere cel mai potrivit? Să profităm încă de lumina zilei și să ne deplasăm la punctul nostru de observație. Au ajuns repede la locul arătat de ofițer. Cercetașii s au adunat în jurul celor doi ofițeri. Din cele observate de noi, gârla ce taie cota din față nu este împânzită de inamic, din motive obiective. Este mlăștinoasă și cu pereții aproape verticali. Cine s-ar încumeta s-o străbată? - gândesc ei. Noi am băgat de seamă, însă, că pe sub coastă sunt cărări
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
băgat de seamă, însă, că pe sub coastă sunt cărări făcute de oi. Asta înseamnă că și picior de om poate călca pe ele... Ei! Ce părere aveți, copii? - i-a întrebat căpitanul Făgurel pe cercetași. Întrebarea-i cât înaintează această gârlă în inima liniilor inamice? Că s-ar putea ca gârla să se termine repede și noi să rămânem descoperiți ca mormolocii când seacă balta - a întrebat Toaibă. Harta ne spune că gârla ar avea vreo cinci kilometri lungime. De asemenea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de oi. Asta înseamnă că și picior de om poate călca pe ele... Ei! Ce părere aveți, copii? - i-a întrebat căpitanul Făgurel pe cercetași. Întrebarea-i cât înaintează această gârlă în inima liniilor inamice? Că s-ar putea ca gârla să se termine repede și noi să rămânem descoperiți ca mormolocii când seacă balta - a întrebat Toaibă. Harta ne spune că gârla ar avea vreo cinci kilometri lungime. De asemenea, cota scade pe măsură ce se depărtează de noi. O întrebare se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Făgurel pe cercetași. Întrebarea-i cât înaintează această gârlă în inima liniilor inamice? Că s-ar putea ca gârla să se termine repede și noi să rămânem descoperiți ca mormolocii când seacă balta - a întrebat Toaibă. Harta ne spune că gârla ar avea vreo cinci kilometri lungime. De asemenea, cota scade pe măsură ce se depărtează de noi. O întrebare se impune de la sine: cota este ocupată de inamic? - a intervenit căpitanul. Doar în stânga noastră, cam până la pâlcul de copaci ce se vede
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scade pe măsură ce se depărtează de noi. O întrebare se impune de la sine: cota este ocupată de inamic? - a intervenit căpitanul. Doar în stânga noastră, cam până la pâlcul de copaci ce se vede în zare. Nu au mers mai la dreapta, pentru că gârla care taie cota are ca origine o depresiune mocirloasă întinsă. Orice trupă adusă aici ar risca să rămână izolată, fără posibilitate de manevră. Inamicul are totuși un punct de observație pe malul gârlei din stânga noastră. Grupul de cercetași a tăcut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu au mers mai la dreapta, pentru că gârla care taie cota are ca origine o depresiune mocirloasă întinsă. Orice trupă adusă aici ar risca să rămână izolată, fără posibilitate de manevră. Inamicul are totuși un punct de observație pe malul gârlei din stânga noastră. Grupul de cercetași a tăcut câteva clipe, privindu-se întrebător și încurajator. Apoi s-a auzit vocea sublocotenentului Cicoare. Ne așteptați mâine seară începând cu ora douăzeci și două. De nu venim...ne așteptați poimâine seară începând cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ne așteptați poimâine seară începând cu aceeași oră... Dacă absentăm și atunci... înseamnă că... Dar să nu plângem înainte de a ne păli. Curaj feciori! După plecarea căpitanului Făgurel și a ofițerului care i-a însoțit, Cicoare a organizat studierea pantelor gârlei și a piscurilor, cu cea mai mare atenție. Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele observate. Fiecare cercetaș și-a luat în primire porțiunea de teren repartizată de sublocotenent. Toaibă a primit porținea de la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu cea mai mare atenție. Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele observate. Fiecare cercetaș și-a luat în primire porțiunea de teren repartizată de sublocotenent. Toaibă a primit porținea de la poalele pantei din dreapta gârlei. Când s-a înserat, Cicoare i-a întrebat: Ce noutăți ați descoperit? Să începem cu Urecheatu. Mare lucru n-am descoperit. Doar că cam de multă vreme nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mare lucru n-am descoperit. Doar că cam de multă vreme nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu! Buruienile de pe marginea cărăruilor au crescut în voie. Asta înseamnă că inamicul a închis intrarea în gârlă. Ce ne spui, Toadere? Că Urecheatu are dreptate, dar că buruienile de pe cea mai de jos cărare sunt mai vânjoase și cărarea mai lată. Pe acolo sigur se poate merge în voie. Îmi spune cineva cum organizăm trecerea? Eu, împreună cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
salt, dar laba piciorului nu l a mai ascultat. În timp ce se întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma rafalelor armelor automate, Toaibă a îngăimat, cu glas resemnat: Sunt rănit în pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
drumeag, unde se retrăsese deja Urecheatu cu grupul lui. Huruitul motoarelor de mașini a luat locul răpăitului armelor automate. Din când în când, se auzea geamătul de durere al lui Toaibă. Întreaga grupă se afla 71 aproape de intrarea în defileul gârlei, pe unde au trecut de cu seară. Din câte se vede, nu ne-am îndeplinit misiunea și asta fiindcă ne-am lăsat furați de o idee nefericită. Acum sunt două treburi de făcut: întâi transportul lui Toader la postul de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]