KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...54 >

1,349 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

În burta calului, iar acesta Înțelese. Se smuci deodată și se aruncă Într-un galop nebun. Copilul era o greutate neînsemnată pentru el, iar dorința de a fugi, după cine știe câte zile petrecute În grajd, era imensă. După două ceasuri de galop, Ștefănel Începu să simtă frigul. Era aproape acoperit de zăpadă. Călărea lipit de spinarea calului, ca să se Încălzească, dar ninsoarea nu contenea să-l acopere. Nu vedea nimic În față. Avea Însă Încredere În instinctele animalului. Apoi observă că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
două ori. Calul său murg, Crivăț, se ivi din pădure, scuturându-și coama. În spatele lui Însă, bătrânul desluși Încă un cal, călărit de un tânăr Înăltuț și subțire, strâns În cingătoare, cu pletele În vânt. Cei doi cai coborâră În galop dealul și intrară În curte fornăind. Tânărul sări sprinten din șa și Îi Întinse mâna lui moș Onofrei, cu un zâmbet luminos, spunând: - Numele meu este Erina... Am auzit sute de povești cu Domnia Ta. Bătrânul rămase câteva clipe fără grai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
oastea Măriei Sale, și toate sunt bucurii. E adevărat, nu atât de mari ca bucuria de a te vedea. Erina era o făptură a bucuriei. Se bucura când primea vești de la fratele ei plecat la Veneția. Se bucura când pornea la galop pe câmpiile mirosind a flori de câmp și a toamnă sau a primăvară. Se bucura până și când tatăl ei o mustra că nu și-a găsit Încă un flăcău de seama ei, un fiu de boier, să-l ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cinci sute de lăncieri au luat poziție În spatele carelor lui Jiskra. Din spatele taberei, câteva sute de cavaleri unguri au Încercat să ocolească locul dezastrului, urcând spre dealurile pe care se afla Ștefan. Am văzut spada căpitanului Oană ridicându-se și galopul rapid al căpitanului Pietro, În fruntea unui grup de Apărători Înșirați perfect pe două rânduri. Oștenii scutului și ai spadei au interceptat atacul asupra voievodului la cinci sute de pași de dealul pe care mă aflam. Ungurii au fost răsturnați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
toată viața ta, atunci, da, trăiești. Altfel... Oană strânse brusc mâna, tresărind. - Am greșit cu ceva? spuse Erina. Ești prea Încordat În seara asta. Ce se Întâmplă? - Se apropie un călăreț. - Ceva grav? - Nu. Se apropie la trap, nu la galop, și a trecut de barajele Apărătorilor. E cineva din anturajul voievodului. Dar poate aduce vești. Curând se auzi tropotul de cal apropiindu-se prin codrul Lipnicului. Călărețul domoli trapul și se apropie la pas de curtea mare a căpitanului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
da, confirmă, grav, Jiskra. Suntem În fața celui mai puternic corp de oaste din această parte a Europei. Apărătorii conduși de căpitanul Cosmin Oană. - Dar atunci... la Suceava... Petru Aron nu mai apucă să adauge nimic. Valea Oituzului fu acoperită de galopul fulgerător al Celor o mie, lansați pe trei rânduri, cu centrul condus de Oană, flancul stâng de Petru Ilaș și flancul drept de Bogdan Gâlcă. Ofițerii maghiari priviră stupefiați valul mantiilor albe, purtând semnul scutului și al spadei, revărsându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe Prut. Avangarda, călăreții spătarului al doilea, Filip Pop. În spate, se strânge oastea răzeșilor. Marș de noapte, pe linia Vășcăuți, Răduleni, cu aripa stângă. Marș de noapte, pe linia Bălți, Drăgănești, Răspopeni, cu aripa dreaptă. Steagurile de vânători domnești, galop până la malul Răutului. Luptă de hărțuială. Steagurile de Dorohoi, Putna, Timiș, Vaslui, Vrancea, marș fără oprire până la marginea Lipnicului. Forțele de pe Prut revin seara În dispozitivul central, fac o Învăluire largă prin sud și ies la vadul Otacilor, pe Nistru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pântece. Nu ochiți pieptul, fiindcă e apărat! Iar după arcași, năvălim cu furcile! Nu-i lăsăm să treacă de Lipnic mai devreme de jumătate de ceas cu nici un preț! Înțeles? - Înțeles, căpitane! Toată lumea se răspândi În locurile indicate de Gâlcă. Galopul tătarilor se auzea deja distinct, iar primul ceambur năvăli cu chiote pe ulița satului. Erau călăreți mici, sălbatici, cu cai iuți, de stepă. Câțiva aruncară torțe aprinse pe acoperișurile caselor, care luară foc imediat. Alții descălecară, intrând În curțile pustii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
apucaseră să fugă prin codri. Primul convoi de robi număra peste două mii de oameni și se pregătea să Înnopteze mai jos de Lipnic, pentru ca În zori să se urnească spre Nistru. - Curier de la răsărit! anunță arcașul Simion. Căpitanul Oană Încetini galopul, făcând semn de apropiere curierului. - Jale, căpitane! spuse oșteanul, alăturându-și calul de al căpitanului. Foc peste tot! Puțini au ajuns În cetăți! Tătarii omoară toți copiii mai mici de opt ani și bărbații de peste cincizeci, pe ceilalți Îi iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Într-o râpă. Lacrămă! - Poruncă! spuse, Încet, oșteanul aflat lângă Oană. - Faceți din ce știți o targă, Îl luați pe căpitanul Gâlcă și vă strecurați cu el Înapoi, pe unde am venit. Zece oameni, cu Gâlcă pe targă Între cai, galop la Cetatea Hotinului. Este doftor acolo. Veniți pe același drum. - Înțeles, căpitane... murmură Lacrămă. - Transmiteți ordinul din om În om, fără zgomot. Toți robii care pot merge să fie duși, În liniște, la locul de repliere, la liziera pădurii. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Ștefan Își ridică privirile de la oastea tătară la dealurile dinspre răsărit, unde o lucire roșiatică Începea să lumineze zarea. Făcu semn de apropiere curierilor de război. Doisprezece călăreți descălecară și Îngenuncheară, ascultând poruncile pe care aveau să le ducă, la galop, către fiecare corp de oaste. - Călăreții spătarului Filip Pop deschid atacul pe stânga, elimină rândul de străjeri, dau foc carelor cu merinde și alungă herghelia de cai. Evită lupta cu mârzacii, care vor sări În șei la primul semn de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
legătura cu grosul hoardei. Îi lăsăm pe mâna răzeșilor, să-i hăcuie din șei și să-i amestece cu praful. Alte porunci vor urma după aceste manevre. Spătarul Pop să aștepte semnalul meu. Curierii săriră În șei și porniră la galop. Ștefan privi spre Oană și spre spătarul Albu. Amândoi Încuviințară tactica, pe care o discutaseră cu o seară Înainte. Oană privi, În stânga lui, linia de atac a călărimii domnești. Perfect aliniată, cu caii struniți, așteptând semnalul. În spatele lor, nevăzuți, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
rog... Oană ieși din amintire În clipa În care mâna dreaptă a voievodului se ridică, iar inelul cu pecetea domnească fulgeră scurt În lumina răsăritului de soare. Odată cu acea strălucire, o mie de călăreți sub comanda spătarului Pop porniră la galop, coborâră dealul, tăiară străjile tătare din saltul cailor și aruncară torțe aprinse asupra carelor cu merinde. Apoi continuară galopul printre șirurile de tătari care abia se treziseră și Își căutau armele, tăiară funiile uia, de care erau legați caii aripii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
domnească fulgeră scurt În lumina răsăritului de soare. Odată cu acea strălucire, o mie de călăreți sub comanda spătarului Pop porniră la galop, coborâră dealul, tăiară străjile tătare din saltul cailor și aruncară torțe aprinse asupra carelor cu merinde. Apoi continuară galopul printre șirurile de tătari care abia se treziseră și Își căutau armele, tăiară funiile uia, de care erau legați caii aripii stângi a hoardei, și se Întoarseră, luptând doar cu cei care le ieșeau În cale. Nu căzuse nici un călăreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
liziera codrului! Vreau două mii de arcași, pe două rânduri, acolo, pe dealul din stânga! Trâmbițele vestiră noile porunci, iar corpurile de oaste răspunseră. Din dreapta lui Oană se desprinseră cele două corpuri de cavalerie, care se aruncară Într-un atac vilejios, la galop, izbind În plin tumen-ul condus de Mamak baatur. Înaintarea aripii stângi a tătarilor fu oprită. În același timp, patru mii de călăreți moldoveni coborâră dealul, atacând centrul condus de Eminek. Dar la două lungimi de suliță de primul rând al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
viața decât război, În luptă cu oameni care Își lucrează pământurile și Își cresc animalele... Curierul care venea dinspre aripa răzeșilor dădu pinteni. - Albu, Groza, Petru... să intre În formația de retragere. Să aștepte semnalul meu. Alți curieri plecară la galop. - Spătarul al doilea, Filip Pop, și hotnogul Nechifor... să iasă din luptă pe stânga și pe dreapta și să ocupe pozițiile de acoperire a retragerii, cu arcașii În primele rânduri. - Rămâne Albu singur, Măria Ta... spuse Oană. - Nu rămâne singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cornul sună Garda Măriei Sale, În formație de luptă!, iar Cei o mie făcură un careu În jurul domnitorului. - Lacrămă, preiei postul lui Gâlcă pe aripa stângă! ordonă Oană. Pietro, pe dreapta! Douăzeci de scuturi pe ambele laturi! Atac În săgeată, la galop mare, pe centru! Acum! - Moldovaaaaa! se auzi strigătul de luptă al Apărătorilor, acoperind țipetele de pe câmpul de luptă și Înfiorându-i pe luptătorii moldoveni. - Intră În luptă Măria Sa! strigă spătarul Albu, tăind cu o lovitură piezișă de sabie un tătar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tătarilor! - Moarte tătarilor! se auzi strigătul miilor de moldoveni. Vine Măria Sa!!! Cornul sună semnalul Deschideți flancurile pentru intrarea Apărătorilor! Călăreții din centru se desfăcură pe două aripi, iar luptătorii văzură, străfulgerați de o bucurie fără cuvinte, cum Ștefan zboară la galop, scoțându-și spada cu mâner de aur și safire și strigă, alături de Apărători, transfigurat, gata de moarte: - Moldovaaa!!! Atacul Apărătorilor sparse centrul condus de Eminek și-i eliberă pe călăreții spătarului Albu din Încercuire. Ștefan atacă direct pe centru, tăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Eminek! Cincizeci de arcași, lansare de precizie, de pe deal, asupra oamenilor din jurul lui Mamak! - Aripa stângă avansează, căpitane! strigă Pietro. - Ia trei sute de Apărători și spulberă garda lui Mamak baatur! Ieșire În voltă scurtă pe mâna stângă, câștigi viteză la galop, străpungi apărarea! Căpitanul Petru Ilaș porni să execute ordinul. - Semnal către trupele din spate! Nu se mai execută nici o pregătire de retragere! Trupele lui Pop atacă și distrug tumen-ul lui Mamak, pe urmele Apărătorilor! Oamenii lui Groza și Petru revin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lansă o săgeată asupra domnitorului. Săgeata se Înfipse În colțul unuia dintre scuturi, dar ar fi putut trece printre ele. - Pietro! strigă Oană. Găsește-l pe arcaș! Ucide-l! Pietro Întoarse calul, privi spre călărețul singuratic care se lansase la galop, Își scoase arcul de la spate și trase. Amir evită săgeata, coborând pe o parte a calului, și se ridică fulgerător, lansând o săgeată asupra lui Pietro. Acesta apucă să ridice scutul pe care Îl avea la Îndemână, prins de șa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lui Amir străpunse pieptul animalului, care se prăbuși cu tot cu călăreț. Pietro se rostogoli cu repeziciune ca să nu fie prins sub calul rănit, se ridică Într-un genunchi și Încordă din nou arcul. Dar dușmanul său dispăruse. Îl văzu În plin galop, năpustindu-se spre garda lui Eminek, care nu mai făcea față asaltului Apărătorilor. La o sută de pași În dreapta lui Eminek, Pietro văzu cum căpitanul Oană se desprinde de lângă voievod și cum protecția lui Ștefan e preluată de un careu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
făcea față asaltului Apărătorilor. La o sută de pași În dreapta lui Eminek, Pietro văzu cum căpitanul Oană se desprinde de lângă voievod și cum protecția lui Ștefan e preluată de un careu de cincizeci de Apărători. Singur, căpitanul se lansă la galop și Își Începu drumul spre conducătorul tătar. Un drum presărat cu cadavre. Amir ajunsese suficient de aproape ca să poată striga spre Eminek: - Nu intra În luptă cu omul acela! Retrage-te! - Nimeni nu l-a Învins până acum pe Eminek

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nebun! strigă din nou Amir, răsucindu-și calul pe loc. Apoi scoase iataganul și Îl roti deasupra capului, semnalizând retragerea luptătorilor Bordjighin. Oamenii lui se desprinseră din Încleștarea cu trupele moldovene, săriră peste movilele de cadavre și se lansară la galop spre conducătorul lor. Amir amână ordinul de retragere, fascinat de ceea ce urma să se Întâmple. În jurul lui, războinicii Eternului Cer Albastru se opriră și ei, privind ciocnirea dintre Eminek și călărețul moldovean care, se pare, condusese o parte din bătălie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta cetății, pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În taberele așezate În jur. Trâmbițele de pe metereze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]