1,089 matches
-
latino-americane, București, 1973; Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă la garderobă, București, 1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei, București, 1988; Întâlnirea, București, 1989. Traduceri: Méliusz József, Cântec despre anul 1437, București, 1948; Exerciții pe texte de Villon, în
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
conceptelor față de experiențele senzoriale”, Einstein scria că „nu avem de-a face aici cu o relație cum este cea dintre supă și carnea din care este preparată, ci mai degrabă de una de felul celei ce există între numărul de la garderobă și pardesiu”19. O asemenea relație de corespondență și coordonare este însă pe deplin suficientă pentru a explica posibilitatea de a supune enunțuri generale, formulate în termenii anumitor concepte, controlului acelor propoziții care ne informează asupra unor experiențe particulare. Marile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
culoarea direct din tub, obținând un tablou țipător. El comite, astfel, tocmai păcatul pe care-l condamnă: Ceea ce-mi place în acest local e că totul decurge după tipic, am zis. Paznicul de la poartă, fastul de la intrare, fetele de la garderobă, evreul gras, onctuos și libidinos, cu balerina înaltă ce-și poartă plictiseala cu demnitate... Epitetele de mai sus sunt partea finală a unei judecăți pregătite de un episod anterior. Intrând în bar, detectivul încearcă, dintr-o ochire, să stabilească identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai sus sunt partea finală a unei judecăți pregătite de un episod anterior. Intrând în bar, detectivul încearcă, dintr-o ochire, să stabilească identitatea spațiului în care plonjase. E vorba, desigur, de un loc al pierzaniei, în care fata de la garderobă are „ochii ca păcatele neștiute”, iar vânzătoarea de țigări poartă o îmbrăcăminte atât de sumară, că s-ar fi putut ascunde îndărătul unei scobitori. Unul dintre picioarele ei lungi și frumoase era argintiu, celălalt auriu. Aveau expresia total disprețuitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și o prințesă plimbându-se pe lângă un râu de cristal, un conclav de Învățați negri discutând Într-un forum În aer liber. Lumea venea la Templul Nr. 1 ca să asculte predicile lui Fard. De asemenea, veneau pentru cumpărături. În vechea garderobă sora Wanda expunea articolele despre care Profetul spunea că sunt „similare cu cele pe care negrii le foloseau În patria lor din est“. Încrețea materialele irizate În lumină și convertiții se Înghesuiau să plătească. Femeile dădeau uniforma de slujnică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochii mei n-am văzut nici o cută și nici o pată, oricât de mică. În spatele său stăteau trei ofițeri, dintre care unul era călăuza mea din noaptea precedentă. Era bine de presupus că și ceilalți doi aveau Rombul Argintiu undeva în garderoba lor. Ana, care stătea într-un colț, părând ușor speriată de musafiri, a fost ultima pe care am văzut-o. În clipa în care pașii mei s-au auzit în spatele său, Vladimir s-a ridicat de pe scaunul pe care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vom putea ieși pe afară, așa că acele tuneluri sunt unica variantă și trebuie s-o ținem deschisă! De aia vreau ca ele să fie inspectate și asigurate! Am plecat și l-am lăsat pe fostul Romb Argintiu să-și schimbe garderoba și să-și vadă de îndatorirea sa. Noi ne-am dus la cel de-al treilea etaj pentru că soarele trebuia să răsară, iar Împăratul era curios să vadă cum va arăta acum, când între el și noi se află această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
brunetă, are părul lung și ciufulit și o gură plină și îmbufnată. Când le vedeți pentru prima oară, ați crede probabil că sunt consumatoare de modă, sau cel puțin ceva la fel de fermecător, pentru că ambele arată perfect, au zâmbete pregătite și garderobe cu haine de marcă, dar, și acesta este singurul lucru care mă face să zâmbesc, realitatea este mult mai puțin interesantă. Sophie și Lisa sunt recepționere. Lucrează amândouă la o agenție de publicitate și își petrec vremea încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ședință? Îmi poți face o favoare? Poți să-l întrebi unde sunt cearșafurile curate? E o urgență. Aștept câteva minute, uitându-mă la pata de cola și îndemnând-o în gând pe Charlene să se grăbească. ― În dulapul de deasupra garderobei? Mă uit prin dormitor și văd la ce se referă. ― E perfect, Charlene. Mersi. Da, o zi frumoasă și ție, spun eu, și cu asta închid telefonul. Tocmai când sunt pe cale să mă ridic, afurisitul de telefon sună din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
deloc mișcați de poveștile lui. Krebs căpătă acea greață care vine când minți sau exagerezi importanța unor experiențe, așa că atunci când se-ntâlnea din Întâmplare cu vreun alt bărbat care chiar fusese soldat și, la vreun dans, schimbau câteva cuvinte-n garderobă, lua poza degajată a soldatului trecut prin multe, aflat printre alți soldați, și spunea că i-a fost mereu foarte frică, Înfiorător de frică. Astfel a pierdut totul. În perioada asta, când se sfârșea vara, dormea până târziu, se scula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o văd, tânără, înaltă. Plecăm la Văratic. Dimineață am așteptat-o în cerdacul ei să se îmbrace. Știam că e în dosul storului dat în jos, la un metru de mine. Zgomote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mereu aceeași față. De aceea, o punea pe Mașa ba să-și vopsească părul, ba să-și schimbe coafura, ba să se deghizeze În personaje pe care le găsea În cărți. Pentru aceasta, bătrâna Îi pusese la dispoziție o Întreagă garderobă, În care, alături de costume de epocă și rochii de marchiză, se aflau uniforme de husar. La Începutul fiecărei săptămâni, privind-o prin monoclu, Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Taylor nu își bate capul cu asemenea lucruri. Când am terminat de explicat motivul telefonului meu, a râs răutăcios: — Sheba știe că mă suni? a întrebat ea. Pentru că ea ți-ar putea spune, dragă, că nu obișnuiesc să-i subvenționez garderoba. — Uitați, am răspuns eu, Sheba are găuri în pantofi. Nu cer lucruri frivole. Sunteți încă mama ei, nu? — O, a zis ea, chicotind, îți mulțumesc că mi-ai amintit. Hai să ne lămurim. Te ocupi de bugetul Shebei? Bun, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
joc. Când avionul a început coborârea spre aeroportul din Boise, pe Irene o durea degetul mare. Abia atunci s-a uitat și ea la peisajul care se zărea pe fereastră și care era la fel de banal și de monocrom ca și garderoba lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate, movile nisipoase. Singura pată de verde era în ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o pe fată Îndreptîndu-se anevoie spre masa bibliotecarei. Mă căuta din priviri nervoasă și am impresia că nu m-a văzut, pentru că locul pe care mă așezasem nu era chiar la vedere. Își Înapoie repede cărțile, Își luă paltonul de la garderobă, și porni cu pași iuți spre ușă cînd, deodată, mă recunoscu. Avu o mică ezitare ca și cînd s-ar fi Împiedicat. M-am ridicat imediat și am pornit spre ușă. Fata mă urmă cu pași mărunți și nu schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e cu alta și când rămân băieții între ei le-o arată el pe adevărata femeie dom-le, nu soție, mi-a spus cu delicatețe și jenă: - Doamnă, de ce nu ne-ați spus de ieri că nu v-ați adus garderoba cu dumneavoastră. Zău, găseam una dintre noi ceva elegant ca să vi se potrivească și trimiteam și o coafeză să vă aranjeze. Nu știți cât de prost ne-am simțit toată ziua fiindcă uite, noi aici avem de toate și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gospodine, slujbași de diverse categorii -, dar le unea comportamentul politicos, o anume bunăvoință generală, vestimentația de oraș, toți bărbații în costume negre, drumul sau iluzia unei alte mentalități, că mă miram, ei oameni de la țară cum de le păstraseră în garderobele lor modeste, căci nu se prea vedeau cu ele în comună, poate duminicile, la biserică, nu observasem, afară de trei-patru în jur de 30-35 de ani care veniseră în port național, strălucind în culoarea albă a cămășilor de in cu gulerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așa cum trebuie. Brooke întotdeauna făcea lucrurile așa cum trebuie. Era persoana cea mai atentă la ceea ce se cuvine din câte am întâlnit vreodată. Știa, de asemenea, exact ce să poarte pentru fiecare ocazie și lucrul cu pricina se afla deja în garderoba ei. În trei modele. Trăia într-o lume cu reguli stricte și avea destui bani ca să le respecte. Mă întrebam adesea cum o fi să fii în pielea ei. Brooke avea o prietenă care-i semăna leit, Bonnie Bacall, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Frate, soro, tu ce mi-ai da mie? Ți-ai pune o mână pe umărul meu și mi-ai spune că sunt genul tău. Aș plăti pe chestia asta Ți-aș da bani pentru așa ceva. Mi-am lăsat bagajul la garderobă și m-am dus direct la snack-barul hotelului, unde am mâncat șapte cârnați. Erau așa de buni, încât mi s-au umplut ochii de lacrimi în timp ce îmi alunecau grăbiți pe gât. Apoi am cumpărat o țigară cu marijuana, o capsulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
agentul de voiaj. După încheierea ceremoniei, am putea da o fugă pentru câteva zile la Paris, cu clasa întâi. O să stăm la hotelul ăla nou, ăla care trebuia să fie cel mai scump din lume. Oricum, ai nevoie de o garderobă nouă. Cred că a venit timpul să ai mașina ta. Fiasco-ul e mult prea mare pentru tine. Te-am auzit chiar e tine spunând lucrul ăsta. Unde ți-ar plăcea să mergem vara asta? Ai putea să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a întâmplat, ceva s-a întâmplat pe stradă, ceea ce poate că mi-a scos-o pe Butch în cale. Nu știu. În nici un caz nu am fost eu acela care am făcut-o să-mi apară-n cale... Am plătit garderoba și ușa turnantă ne-a scos în aerul încremenit. Oh, dar asta nu-i căldură, o doar o glumă de zăpușeală. Greața mea, care până acum fusese o bătrânică neputincioasă, vine acum peste mine cu o frecvență dublată și efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și simplu irezistibilă. Problema rochiei este un fleac. Realitatea e că atunci când te-am pescuit din mare, veșmintele dumitale erau un pic jilave, ca să nu zic ude - ca să nu zic de-a dreptul fleașcă. Și adevărul e că propria mea garderobă pare a fi oarecum limitată. Așa că, una peste alta, ne-am gândit că soluția cea mai bună ar fi, dacă mă-nțelegi, să folosim unul din veșmintele doamnei O’Toole. Te rog să accepți scuzele noastre nesfârșite dacă te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot un gest feminin. Nu port niciodată salopetă. — Unde îmi pot lăsa jacheta? am zis cât puteam eu de dulce. Era singura scuză la care m-am putut gândi ca să plec de acolo înainte să rănesc pe cineva. —E vreo garderobă pe undeva? David Stronge m-a condus către ieșire, ținându-mi ușa. A trebuit să mă lipesc de cadrul ușii ca să evit să-l ating. Zâmbetul lui era la fel de slinos ca o porție ieftină de mâncare chinezească la pachet. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
simte, într-un fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i lui Jorge să coboare chiar acum În bibliotecă. Servitorii, fără chip și fără o prezență audibilă, alunecau la cea mai mică poruncă a stăpînului cu eficiența și docilitatea unei trupe de gîndaci bine antrenați. Vei avea nevoie de altă garderobă, Julián. Există o mulțime de mîrlani care nu țin seama decît de aparențe... Am să-i spun Jacintei să se ocupe de asta, tu să nu-ți faci nici o grijă. Și poate ar fi mai bine să nu-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]