491 matches
-
doctrină a substanței e demult familiară cui îi sunt familiare opera și existența lui Camil Petrescu. Doctrina Substanței există din plin în campaniile lui din Săptămâna muncii intelectuale, în articolele din Cetatea literară, Revista vremii, Cuvântul liber, în activitatea lui gazetărească din tinerețe (la Omul liber al lui Jean Th. Florescu), în cronicile dramatice din ziarul Argus, în parantezele explicative din piesele lui de teatru, în conferințele lui, în Teze și antiteze, în activitatea lui de redactor la Revista Fundațiilor regale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mici răutăți (dar grave realități) la București. Orașul a avut farmecul lui, fără să fi fost un mic Paris (de ce un "mic Paris"? nu am fost în stare niciodată să fim ceea ce suntem?) Și astăzi ne autoproclamăm, printr-o imbecilitate gazetărească "balcanici", când în țară nu-i nici o piatră din Balcan: și nici moravurile majorității noastre, care este rurala, nu-s chiar atât de balcanice; dar se întâmplă că, la București ca într-o capitală numărul de parveniți pe metrul pătrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-a, adică în 1951. După o perioadă de șomaj, pleacă la București unde, cu insistențe după cum mărturisește, lucrează în redacția Gazetei cooperației. Existența îi era complicată de situația (desigur politică) a tatălui său. Ascultând zilnic refrenul „zarzavat, cereale, animale”, mediul gazetăresc nu-i priește, dar speră să-și facă un nume în literatură. De aceeași vârstă cu Labiș, Corneliu Sturzu (născut 26 ianuarie 1935) este elev la Pașcani. Scrisoarea o începe protocolar cu „Dragă Labiș”. Cuprins de „chinurile creației”, Corneliu adresează
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
preocuparea soteriologică stând la fundul filozofiei. "Omul e singurul animal care-și poate rata viața... Rața rămâne rață orice ar face." Consecvența nu e virtutea filozofului: "...fără sens e problema schimbării de atitudine. Eu nu știu dacă în activitatea mea gazetărească se găsesc schimbări de atitudine. Nu știu, pentru că nu m-am gândit încă la asta. Și nici n-am să mă gîndesc". Filozoful își intitulează, cu secretă maliție, un volum cu termenul nautic Roza vânturilor, înțelege "în bătaia tuturor curentelor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin conturarea unor profiluri veridice și expresivitatea unor situații, e alterată de edulcorarea umanitarist-sentimentală. Cunoscând din interior mediile sociale zugrăvite, T. ar fi putut deveni un romancier de seamă al perioadei interbelice, dacă unele procedee și, mai cu seamă, ticuri gazetărești nu i-ar fi invadat proza. SCRIERI: Domnul Traian Traianescu-Laocoon, București, 1907; În cetatea idealului, București, 1920; ed. pref. Sergiu Pavel Dan, București, 1972; Sub flamura roșie, București, 1926; Robul, București, 1936. Traduceri: Lope de Vega, Castiliana, București, [1942]; Victorien
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
și curând-curând va pune piciorul pe pământ argentinian. O duce greu la început, fiind ba văcsuitor de ghete, ba hamal, șofer ori vânzător de ziare. O logică secretă pare să îi dirijeze destinul, T.-R. luând contact acum cu mediul gazetăresc. Din 1914 el va plasa în foile din partea locului articole despre țara îndepărtată de la poalele Carpaților. Va reveni în România în două rânduri, fiind recrutat și încorporat într-un regiment de infanterie. În toamna lui 1919, pe mare, purcede iarăși
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
de o parte și de alta a Carpaților, ne-am dat mâna și ne-am zis frate... Suferințele națiunii române să le curmăm, iată dorința noastră; o Românie mare și un popor fericit și liber - iată visul nostru!“ Dar cariera gazetărească propriu-zisă, cu o activitate cotidiană și nu întâmplătoare, și-o începe în același an 1881, la jurnalul Telegraful, al lui I.C. Fundescu (la care colaborase și foarte tânărul Caragiale în deceniul anterior), una dintre bunele gazete liberale ale epocii, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încetat din viață la Spitalul Colțea din București, ca urmare a unei operații (se internase pentru „exemă“ la șoldul stâng, agravată printr-o infecție) în dimineața zilei de marți 5 februarie 1935, fiind deplâns, așa cum se cuvenea, de întreaga obște gazetărească (Neamul românesc al lui Nicolae Iorga îl consideră „decanul ziaristicii române“, iar Adevărul, cu loialitate, nota cu același trist prilej: „Constantin Bacalbașa a fost un ziarist în cea mai înaltă accepțiune, intelectuală și etică a cuvântului.“36 Cel din urmă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
analiză a evenimentelor la împlinirea a 35 de ani la posturile dvs. de radio ar reprezenta cu siguranță un act de sprijin pentru aceia care au suferit și chinuri fizice, și morale în slujba lui Dumnezeu. Eu n-am talente gazetărești și nu pot impresiona prin puterea cuvântului, dar credința în Dumnezeu mă îndeamnă să apelez la dvs., al cărui cuvânt este ascultat și stimat de multe milioane de români ce continuă să sufere chinurile unui regim străin intereselor și năzuințelor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
furtunii. Se asociază la aceste scrieri, un număr mare de articole publicate în ziarele și revistele vremii, strânse, o parte dintre ele, în volumul Despre viață și cărți. Aici, prozatorul își exprimă, într-o manieră brutal ideologică, ceea ce în limbajul gazetăresc din acea vreme se cheamă „concepția de viață” și „gândirea artistică”. Gândirea artistică nu are mari complicații, ca și concepția de viață. Amândouă respectă, în chip ortodox, principiile realismului socialist care, în domeniul epicii, trebuie să unească performanțele realismului din
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de exterminare a prizonierilor politici. Și, când a aflat, n-a mai putut să abandoneze romanul. Fapt sigur este că Drum fără pulbere este un execrabil roman politic care falsifică totul: tipologia, psihologia de clasă, datele esențiale ale epocii. Viziunea gazetărească partizană și, încă o dată, mistificatoare, este evidentă. Excepție fac câteva pagini descriptive (despre stepa dobrogeană, cartierele pitorești ale Constanței), care amintesc că în această scriere propagandistică, imensă și falimentară, se află un scriitor autentic. Și, cum va dovedi mai târziu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Autor de schițe și mici povestiri, D. e un umorist din a doua generație postcaragialiană. E comparabil - deși le rămâne inferior ca nivel estetic - cu predecesori mai vârstnici, precum I. A. Bassarabescu și G. Brăescu, scriitori față de care e mai „gazetăresc”, mai „ușor”, mai verbos și mai diluat. Se poate presupune că la rândul lui va fi servit - alături de alții - drept model pentru unii umoriști de duzină din perioada 1948-1989. Universul scrierilor lui umoristice și (blând) satirice e înzestrat cu o
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
a numărat printre admiratorii apropiați personalități de primă mărime - Gounod, Verdi, Puccini, Mascagni sau regele Carlos al Portugaliei. Următoarele volume, cuprinzând comentarii și însemnări critice privitoare la viața teatrală, dar și memorialistică, apar după revenirea lui C. în zona preocupărilor gazetărești. De la „Electra” la „Dama cu camelii” (1971) include corespondențe fanteziste cu actrițe inexistente, prilej de meditație lucidă și avizată pe marginea unor partituri dramatice importante. În 1973, publică alte două cărți din aceeași zonă tematică: Autori, piese și spectacole și
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
cu o nuvelă, Crezul ocnașului. În 1918, românul Între artă și iubire, evocă activitatea sa de infirmieră în anii primului război mondial. Urmase (după propria-i mărturisire) studii universitare la Berlin, dar s-a lansat și într-o febrila activitate gazetăreasca. În „Steagul”, „Universul literar”, „Actualitatea”, „Scenă” (aici inițiază „Rubrică femeii”, iscălind Mină von Barnheld), „Gazeta tinerimei”, „Socialismul”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Rampă”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta capitalei”, „Cuvântul liber”, „Dimineață” „Presă”, „Filmul”, „Omul liber”, „Lupta”, „Dimineață copiilor”, „Lumea
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
totalitar. Celelalte romane, Drumuri (1979), Îndrăzneala (1983), Rădăcini de acasă (1988), Eclipsa (publicat în revista „Basarabia”, 1990), sunt pledoarii pentru asanarea morală a satului, alterat printr-o dură îndoctrinare. Bazate pe o actualitate dramatică, romanele supraviețuiesc prin substratul lor documentar gazetăresc, mai puțin prin substanța artistică. C. a mai tipărit volumele de publicistică Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983), Sârjoaca (1984). A publicat și literatură pentru copii și s-a distins printr-o bogată activitate de traducător. SCRIERI: Tăcerea pădurilor, Chișinău
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
nu o dată, am spus-o, pe urmele lui Lovinescu din Memorii, e un condeier pasionat, curios de toate, împărțindu-și viața, cum însuși notează, între masa de scris și cafenea, de unde și preferința pentru anecdotă și înclinația pentru relatarea fugară, gazetărească chiar superficială (ex. Ionel Teodoreanu). Mai în tot locul, el urmărește ideea generoasă de omenie, aproape fără nici un resentiment față de manifestările antisemite ale epocii. Copilul evreu din mahalaua Dudești care mergea cu Moș Ajunul împreună cu prichindeii creștini, va fi un
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
mergeau așa cum năzuiseră cei ai generației sale. Lacrima sa pentru Basarabia era mai vie și mai durerosă ca oricând. Ar fi lăcrămat, poate și acum, înduioșat de neputințele vremii și ale oamenilor, văzând că editorul a socotit că truda sa gazetărească pentru Basarabia merită a fi trimisă, într-o cuprinzătoare și atent alcătuită ediție, doar în 100 de exemplare. Doar atât și nimic mai mult...
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
rând, găsim în sumar mai multe reflecții despre evenimentele politice, interne mai ales, dar și internaționale. Deși absolvent de filosofie și debutant în presă cu o proză filosofică (O poveste, 1927), Noica s-a simțit atras, la începutul activității sale gazetărești, de miracolul literaturii. în 1929, de pildă, comentând, în ziarul Ultima oră, la care colabora frecvent, un număr din Revista de filosofie, recenzentul se scuză că nu este un profesionist în ale filosofiei: ,neavând nici o cădere, nu ne putem pronunța
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
bine primită: neînțeleasă, a fost considerată ermetică, așa că eu va trebui, deși n-aș vrea s-o fac, să cobor ștacheta și să scriu o carte populară. Nu-mi convine ! De la fraza exigentă va trebui să ajung la niște artificii gazetărești. - Nu spun, de multe ori, cărțile aparent ermetice, mai limpede ceea ce trebuie spus și înțeles, decât cele așa-zis populare ? - Nu prea cred, pentru că ne lovim, din păcate, de o realitate destul de greu de suportat: inapetența aproape generalizată față de lectura
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
a cenzura libertatea presei. Delictele de presă, în opinia autorului, trebuie reglementate prin lege, și nu printr-un articol din Codul penal, care, prin modul în care a fost formulat, oferă o mare larghețe de incriminare, inclusiv a folosirii stilului gazetăresc, pamfletar sau acid. Judecătoria Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, instanța de judecată arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 30 alin. (1), (2) și (8) din Constituție, republicată, întrucât "libertatea de exprimare nu poate
DECIZIE nr. 183 din 22 aprilie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/157793_a_159122]
-
a sosit după ce a fost din nou scos din funcție, de astă dată din pricina unui scheci incomod pentru conducerea politică a vremii. În ultima parte a vieții, Pancu-Iași s-a angajat ca redactor la revista „Cutezătorii” și a scris foiletoane gazetărești. a murit la scurt timp după împlinirea vârstei de 46 de ani, în dimineața lui 16 sau 17 (data variază după surse) aprilie 1975, din pricina unei boli de inimă. (Se pare că nu reușise să participe la proiecția celor două
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
acestuia, Constantin Ventura. Ziarul a apărut fără niciun capital, pe baza unui credit de câteva zile oferit de tipograful Grigore Luis, „cu o redacție alcătuită din oameni de inimă și buni scriitori, dar lipsiți ei înșiși de rutina și îndemânarea gazetărească“. După patru luni de la fondare, „Adevĕrul“ a început să apară pe un format mărit: „No 10“. În 11 decembrie 1889, prin articolul „Pentru republica română“, „Adevĕrul“ anunță că părăsește ideea Domniei pământene și că va promova ideea republicană. La începutul
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
corupția generalizată, activitatea de spionaj desfășurată de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest ciclu de romane a fost ilustrat de artistul Eugen Taru. Alte romane sau povestiri păstrează caracterul gazetăresc: Scriitor prolific, cu o vervă jurnalistică neîntrecută, sensibil la aspectele vieții prin care a trecut, Ludo și-a circumscris opera necesităților de moment ale acesteia. În anii regimului comunist a adoptat poziții conformiste în raport cu linia politică oficială, inclusiv atitudinea ostilă
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
radio și televiziune. Ele trebuie captate și canalizate spre secțiile redacțiilor. In general, sursele știrilor de presă sunt de două feluri: ale redacției (aparatul redacțional, corespondenți, colaboratori) și exterioare redacției (agențiile naționale și particulare de presă). "Marea regulă a activității gazetărești constă în aceea că fiecare frază, aproape fiecare cuvânt trebuie să aducă un element de informație".4) Știrea ia naștere la confluența "a trei elemente semnificative: un eveniment, care implică un anumit tip de acțiune; o informație, în care se
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
de boli după anii de pușcărie, Demenyi Iosif Ardeleanu, care știa mai bine ungurește decât românește, Stela Moghioroș, care știa mai bine rusește decât românește și Matei Socor, care știa mai bine muzică decât gazetărie”". Singurul care mai avusese experiență gazetărească, după cum se autodefinea, era Silviu Brucan, aflat pe postul de secretar general de redacție. Așadar, după spusele acestuia, majoritatea membrilor ce întregeau prima echipă a ziarului "Scînteia" din 21 septembrie 1944, erau amatori, neprofesioniști, în ceea ce privește gazetăria. Brucan a ocupat postul
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]