687 matches
-
astfel, îndrituită constatarea lui Cornel Munteanu referitoare la indecizia și lipsa de consens, în teoria și critica literară românească, de a circumscrie textul publicistic "într-o paradigmă precisă (mod, gen, specie, structură, tipologie)"85. Călinescu însuși, deși practicant profesionist al gazetăriei polemice, în a sa Istorie a literaturii române..., reduce publicistica argheziană la dimensiunea ei alegorică și, eludând texte de polemică literară, consideră argheziene doar "pamfletele sterilizate, ineficiente practic", intens liricizate, fantasmagorii neversificate, care fie iau forma fiziologiilor în maniera lui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Adeziunea spontană a unui grup cultural eterogen la "noua poezie" s-a concentrat în formule cu statut de axiomă, la care, într-un fel sau altul, toți comentatorii ulteriori s-au raportat; e vorba, în termeni sintetici, de: 1) paradoxul gazetăriei; deși poetul a fost ținut în umbră de gazetar, notorietatea i s-a datorat în primă instanță activității ziaristice; 2) duplicitatea comparației cu Eminescu s-a tradus în sintagme de frecventă circulație în sfera criticii literare, care le-a preluat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inventarierea gamei de procedee lexicale, care conferă unicitate scrisului arghezian; de asemenea, într-o perspectivă diacronică, indică metamorfozele stilului publicistic în consonanță cu cele din lirica lui, în fond, mutații care au făcut posibilă literaturizarea pamfletului arghezian: abandonarea cursivității specifice gazetăriei, comprimarea discursului, nu în sensul jurnalistic actual, dat de imperativul conciziei, ci în acela al dozării ideii-esență, într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Critica este lirică. Publicistica cea mai largă este lirică: polemica este forma ei naturală"100. În exegeza lui Dumitru Micu avem de-a face cu o dublă abordare, mai întâi volumul dedicat lui Arghezi în anii '65, unde referirile la gazetărie, dincolo de selecția prudentă a textelor și citatelor și de expunerea trunchiată a realității, bătătoresc locurile comune, inofensive ideologic, ale criticii interbelice (fără a fi lipsită, evident, de aprecieri valide privind evoluția atitudinii gazetărești). Trebuie luată în calcul și recenta auto-revizuire
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
devine foarte valoroasă, demonstrând o cunoaștere în detaliu (cum ar putea fi altfel rodul unei munci de decenii?) a operei argheziene. Dacă, în ceea ce privește poezia, autorul decupează aceleași "motive lirice fundamentale", uzând de mijloacele unei cercetări critice de dată mai recentă, gazetăria poetului este receptată tot din perspectiva conținutului ideatic și a valorii strict stilistice a limbajului. Același critic și istoric literar privește astăzi, eliberat de constrângerea politico-ideologică, cu o mai laxă deschidere spre creația argheziană, simțind astfel nevoia înnoirii discursului critic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca viziune grandioasă asupra trecutului și, totodată, ca revoltă de sorginte romantică asupra prezentului și viitorului poate fi cercetată și independent de biografia sa, nefiind ombilical legată de aceasta, la Arghezi lucrurile stau cu totul altfel. Într-o proporție impresionantă, gazetăria lui se sprijină pe un fundament empiric, pe exploatarea artistică a propriilor trăiri, sentimente și emoții. De aceea cotidianul, în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al scenei politice mondiale și, implicit, un ziarist documentat al cărui discurs, fără să abandoneze complet gesticulația patetică, se întemeiază argumentativ pe fapte și exemple sau pe judecăți de valoare cu caracter intuitiv și premonitoriu. E un segment diferit de gazetărie în care Arghezi, date fiind circumstanțele angajamentului publicistic, apare ca editorialist critic, subiectiv evident, și consangvin în critica politicianismului veros, cu Eminescu sau Caragiale, cel din celebrul pamflet-rechizitoriu 1907. Din primăvară până în toamnă. Vom eluda intenționat problema afinităților sale politice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de acuzare, nu pentru că am considerat-o o temă cu asperități, ci pentru simplul motiv că ar trebui să facă obiectul unei cercetări de altă natură. Nu vom lua în calcul, din același motiv, nici slalomul politic preferențial pe care gazetăria poetului, în ansamblul său, îl redă cu atâta fidelitate. Recorelând dimensiunea structural-polemică a textului pamfletar și contextul biografic, trebuie semnalat că experiența închisorii, convertită în act de creație în Poarta neagră și Flori de mucegai, îi va accentua spiritul negator
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim atât de frecvent în gazetăria polemică: "Lumea politicoasă se scârbește de bătaie. Concepția despre bătaie se ajustează în calapodul fix al unei formule. Dacă citești, dacă scrii, dacă ești avocat, inginer, droghist, ți-este cu neputință să te bați. Intelectualitatea este necesar să lăbărțeze mușchii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
responsabilitatea redactorului, nu a tipografului; căci jignirea măgulitoare a bănuielii că scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în publicistica argheziană, o multitudine de texte sunt intitulate sau au în conținutul titlului cuvântul "scrisoare", iar formula de adresare este, bineînțeles, directă. Cu toate acestea, ele nu au nimic în comun
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se lasă purtat de o furtună a gândului în care intuiția este atrasă vertiginos de noi viziuni ale lumii"210. 6. Vocații polemice paralele 6.1. Discursuri polemice adiacente: Eminescu și Arghezi Ideea de a-i reașeza alături, în sfera gazetăriei polemice, pe Eminescu și Arghezi, de data aceasta nu atât pentru a decela ceea ce-i apropie, ci, mai ales, pentru a contura falia care-i separă, poate părea redundantă, cu atât mai mult cu cât ar putea trimite la formule
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
explicit să fie repunerea în ecuație a două tipuri de discursuri care, structural și formal, sunt diferite. Dacă, în lirica românească, intervenția lui Arghezi devine paradigmatică prin contestarea tacită mai ales a statu-quo-ului posteminescian și redefinirea conceptului de poezie, în gazetărie scriitorul nu s-a mai așezat de-a curmezișul curentului ci, captându-i energiile, și-a deviat propriul curs. Exersată încă de la începuturile presei românești, publicistica satirică și pamfletară va fi definitiv omologată de condeiul lui Caragiale (de la Moftul român
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
libertății relative de exprimare și al evenimentelor politice capitale), va duce la o explozie fără precedent a diversității publicistice. Iată, așadar, numai două din premisele conjuncturale care au făcut posibilă turnura dată de Arghezi presei românești. Ca scriitor intrat în gazetăria partinică, Eminescu ar putea fi privit, dintr-un unghi eticist și evident restrictiv, ca reprezentând figura intelectualului de secol XIX, în sensul atribuit de Julien Benda termenului, implicat în dezbaterile socio-polictice ale momentului și preocupat, în plan concret, de soarta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poziție ofensivă în raport cu tot ceea ce îi periclitează acestuia ființarea. De aceea, elogiul țărănimii, privită drept cea mai numeroasă și productivă clasă pozitivă, pe de o parte, și rechizitoriul adus păturii superpuse, pe de altă parte, vor fi teme predilecte ale gazetăriei eminesciene. Cedăm tentației de a insera un pasaj pe cât de lapidar formulat, pe atât de concludent în ceea ce privește unghiul din care scriitorul vede realitatea socio-politică: Noi susținem că poporul românesc nu se va putea desvolta ca popor românesc decât păstrând drept
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în ce se pătrund mai mult de convingerea că viața publică este un lucru serios, iar nu o comedie unde cel mai isteț trebuie să fie răsplătit prin aplauze"218. Șerban Cioculescu, în încercarea de a identifica similitudini ideatice în gazetăria social-politică a celor doi poeți, invocă unele teme comune, de pildă ostilitatea față de statul laic, reabilitarea valorilor tradiționale monahismul, deprinderile domestice ale femeii, repudierea importului instituțional fără discernământ sau critica politicianismului, considerându-l pe Arghezi, printr-o asociere fără echivoc
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eminescu, "reprezentant al marilor permanențe naționale". În esență, predispoziția polemică a celor doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei discursului social, un topos cultural transistoric Mundus inversus, în care fiecare generație înscrie contradicțiile momentului prezent"219. Gazetăria eminesciană, privită din perspectiva ariei tematice, dar luând în considerare și predispoziția structurală a poetului, reprezintă rodul unei gândiri care, printr-o alchimie proprie, a combinat vaste surse teoretice: de la marii teologi bizantini la budism, de la cronicari la istorici contemporani
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
politică bipolară cu corespondentul său scriptic presa partinică ne dezvăluie principalele direcții dihotomice (conservatorism-liberalism, autohtonism-europenizare, ruralism-urbanizare, tradiționalism-modernizare etc.), precum și intensitatea dezbaterilor ideologice și culturale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În acest context socio-politic practică scriitorul Eminescu gazetăria, ca pe o meserie de vocație și e o obligație morală față de națiunea română. 2. Analizând discursul publicistic eminescian din perspectivă retorică, Monica Spiridon eludează din start dimensiunea ideologică, responsabilă de etichetarea gazetarului ca retrograd, paseist, reacționar, utopist, xenofob, antisemit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întrunesc, din punctul nostru de vedere, principalele criterii elective, și anume: au o maturitate publicistică, urmând unui consecvent exercițiu al scrisului cotidian (la Eminescu, mai bine de un deceniu, iar la Arghezi, mutatis mutandis, mai bine de trei decenii de gazetărie); ambele fac parte din polemici celebre, în epocă: Eminescu vs. liberali (în speță, C.A. Rosetti) și Arghezi vs. Iorga; în fine, fiecare text în parte e reprezentativ stilistic pentru ceea ce înseamnă discursul publicistic, eminescian sau arghezian. Conceput în registru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realului-evenimențial și plonjarea în imaginar. Altfel spus, enunțul condițional permite fictivizarea relativă a obiectului prin verosimilul parabolei și totodată exprimă perspectiva lucidă a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a oprit asupra gazetăriei, de producțiile pamfletare în care ficțiunea, "invenția personală activă" privită de însuși autorul Biletelor de papagal ca o condiție esențială a literarității -, este elementul esențial al discursului, ignorând cu obstinație texte polemice valoroase care, deși sunt marcate de conjunctural, poartă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al luptelor din viața publică a românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane") căreia îi acordă, din principiu, un statut justițiar. Fără îndoială că afinități și puncte comune pot fi identificate ușor în gazetăria polemică eminesciană și argheziană, însă acestea țin de consangvinitatea etno-culturală de care vorbeam la început. Cert e că apropierea e cu mult mai mică decât distanțarea, iar literarmente vorbind, valoarea textelor publicistice rezidă și în valoarea autorului lor. Dacă despre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică eminesciană și argheziană, însă acestea țin de consangvinitatea etno-culturală de care vorbeam la început. Cert e că apropierea e cu mult mai mică decât distanțarea, iar literarmente vorbind, valoarea textelor publicistice rezidă și în valoarea autorului lor. Dacă despre gazetăria eminesciană s-a spus că a evoluat dinspre apolinic spre dionisiac (Vatamaniuc), adică de la o atitudine analitică, marcată de echidistanță și echilibru, la una în care subiectivismul și puseele colerice domină discursul, despre cea argheziană Șerban Cioculescu a observat o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diferite în structura de manifestare, dată fiind complexitatea factorilor extradiscursivi ce țin de contextul istoric, de formația intelectuală și culturală a autorilor, de înțelegerea diferită a funcției actului publicistic etc. De aceea credem că putem adânci perspectiva contiguității discursiv-polemice, situând gazetăria argheziană în proximitatea spirituală și chiar afectivă a celei caragialiene, pentru a releva palierul cel mai spectaculos al întâlnirii celor două condeie: comicul. Asupra acestei problematici, viziunea eminesciană dobândește un sens paradigmatic, de aceea o reamintim: "Nu sunt oamenii la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urbea, fruntariile și geografia, începe să caragializeze planeta. Căci alături de Caragiale al nostru și al satirei, acționează un Caragiale universal"241. Mental și atitudinal Arghezi și Caragiale fac parte din aceeași familie, a marilor talente literare care, prin intervenția în gazetărie, au reconceptualizat și resemantizat ceea ce s-a numit până nu demult "gen minor" sau "literatură periferică". Și unul, și celălalt sunt fini observatori nu doar ai spiritului public și ai dinamicii raporturilor sociale, ci mai ales ai individului uman surprins
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
intențiilor caricaturale ale pamfletarului, personajele pamfletului se află chiar mult mai departe de imaginea modelelor lor reale decât personajele unor genuri de inspirație istorică, romane, piese de teatru, balade, epopei"271. 7. Discursul polemic antiiorghist 7.1. Redefinirea contextului polemic. Gazetăria polemică a scriitorilor noștri rămâne, până astăzi, un capitol în mare parte ignorat de cercetarea literară 272 de altfel, cunoscuta butadă lovinesciană, "polemica trece, poeziile rămân", o discreditează fără rezerve cu toate că discursul publicisticii polemice reprezintă un segment în lipsa căruia ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cercetarea literară 272 de altfel, cunoscuta butadă lovinesciană, "polemica trece, poeziile rămân", o discreditează fără rezerve cu toate că discursul publicisticii polemice reprezintă un segment în lipsa căruia ar fi incomplet restituiți, astăzi, publicului cititor. Dacă ne gândim că, în Franța, de pildă, gazetăria celor mai prestigioși scriitori a constituit sursa unor cercetări de excepție, de la Courier la Léon Bloy, la Zola, la Bernanos până la Péguy, pentru a da doar câteva dintre numele cele mai cunoscute, ne întrebăm, firesc, ce a inhibat, la noi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]