2,189 matches
-
că i-a fost greu să nu-și taxeze, cu vorbe aspre din Pantelimonul copilăriei, un amic romancier care aruncase, în treacăt, părerea conform căreia interdicția de a publica, pe timpul alianței cu Germania fascistă, le-a fost, până la urmă, prielnică gazetarilor evrei. Aceștia ar fi avut, carevasăzică, vreme să se cufunde în lecturi esențiale și să dezvolte, în pagini cu mult mai profunde, pasiuni livrești de un calibru superior. Nu e deloc așa, iar Steinhardt se revoltă cu îndreptățire. Cantitativ, această
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
din reacții spontane decât din legități. Legionarismul e liric, scria (cu umor involuntar) unul din apologeții mișcării. Pe cale de consecință, formarea sufletelor în spirit gardist reprezintă un act artistic în sine: De vreme ce legionarismul era considerat, el însuși, făuritor de artă, gazetari fără duh ajungeau să creadă că militanții de frunte ai mișcării de ar fi avut vreme puteau crea, negreșit, chiar romane. (În anii cincizeci, o activistă comunistă care diriguia, la Comitetul Central, un departament cultural, declarase și ea: ŤDacă aș
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
scriitorului, Constantin Trandafir trage concluzia pe deplin îndreptățită că "cele mai multe dintre foiletoanele lui Sebastian au structura eseului, cu sclipitoarea lui expresivitate ideatică și atinse mereu de aripa unei ironii de o subțirime specifică intelectualului rasat". Cu deosebire subliniază că, fiind "gazetar de atitudine, Sebastian nu poate fi doar spectator ori registrator neutru, dar nici militantism politic nu face." în acest sens este citată propria opinie a lui Mihail Sebastian: "Un lucru este clar: dacă artistul poate, la urma urmelor, să facă
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
aveți cum să fiți critic literar. Spuneți-mi că nu sunteți critic literar". Cum nici eu nu am o părere grozavă despre mine, mă pregăteam să-i spun că într-adevăr, nu sunt critic literar, mai degrabă un fel de gazetar care își mai dă cu părerea despre cărți. N-am apucat însă să mai spun nimic pentru că prietenul meu Leon mi-a sărit în ajutor spunându-i că ba da, sunt critic literar care am făcut, am dres, am scris
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
lecuiesc de false entuziasme și de false resurecții ale protocronismului românesc." Ioana Pârvulescu despre romanul Cu inima smulsă din piept (Ed. Humanitas) de Radu Paraschivescu "Radu Paraschivescu are privilegiul de a fi talentat în mai multe domenii. Poate fi scriitor, gazetar, traducător sau editor, și de fiecare dată e la fel de înzestrat. Însușire care, în lumea noastră literară, poate părea suspectă, fiindcă suntem înclinați să vedem în polivalență un semn de superficialitate. Nu e cazul lui Radu Paraschivescu, care e bun în
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
îi scrie epistole caragialiene în formă și eminesciene în conținut. Bun cunoscător și mai vechi admirator al textelor lui Caragiale, Dan C. Mihăilescu face câteva paralele pline de savoare între personajele "ultimului fanariot" și eul epistolar al unui scriitor și gazetar care-i disprețuiește până la limita violenței pe grecii stricăcioși de spirit românesc. Înțelegătorul soț Ștefan Micle e perfect în rolul lui Trahanache: "Eminescu mi-e cunoscut. Totodată cunosc și sentimentele Veronicăi pentru talentul său poetic. Crezi, dragă Petre, că numai
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
și recăzând în abisul propriei filozofii. Dan C. Mihăilescu va cita o suită de fragmente din scrisorile caracteristice pentru această reasumare, încheind cu cea mai impresionantă pagină din corespondența inedită. E o pagină în care marele poet și filozoful autodidact, gazetarul public și epistolierul privat, scriitorul din om și omul din scriitor apar deodată, sub o sutură perfectă și cu o coerență insuportabilă: "Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am îndrăznit a
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
în cronica mea, rostul. Respectând-și clienții, cu îndrumarea atentă a fostului proprietar, Florescu ajunge, sub toate aspectele, un cafegiu de elită. Primește vizitele, mai intime sau mai expansive, ale unor personalități, dacă nu și celebre, măcar puternice. Scriitori, actori, gazetari de primă mână, dar și securiști de ranguri diverse îi trec pragul cerându-i, după caz, cafea sau informații. Și oferindu-i, tot după caz, afecțiune ori sprijin. Perioada e dură, iar concurența unificatoare a statului e nemiloasă. Abia de
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
însumi credeam inițial că Europa care stă cu ochii pe noi este o filă de comedie caragialiană, o pagină de ficțiune satirică. După decembrie 1989 și, practic, în apropierea fiecărei date importante din istoria românească postrevoluționară, când politicienii și oratorii, gazetarii și analiștii, oamenii de stat și reprezentanții ONG-urilor au insistat până la saturație asupra Europei care ne privește (în sensul că ne urmărește, dar și în acela că nu putem face abstracție de ea), ne-am dat seama de formidabila
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
apartament oarecare de bloc, de marea ziaristă care a fost Oriana Fallaci, cunoscută pentru incisivitatea întrebărior ei, dar pe care statura de om politic cu intense intuiții politice a impresionat-o. Asemănarea actriței Maria Rosario Omaggio cu jurnalista-idol al tinerilor gazetari este de-a dreptul emoționantă. Un amănunt. Nu a văzut-o decât o singură dată.
Veneția 2013: Și totuși, politica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72665_a_73990]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Tudor Chirilă a dorit să-și omagieze tatăl, pe marele gazetar sportiv Ioan Chirilă, mort în urmă cu 14 ani, însă a comis o gafă pe care a fost nevoit să și-o recunoască ulterior. Într-o postare pe Facebook, de vineri 25 octombrie, Tudor Chirilă a vorbit despre părintele său
Tudor Chirilă, gafă când a vrut să-și omagieze tatăl by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71704_a_73029]
-
afirmând însă - în mod eronat - că acesta ar fi murit pe 25 octombrie 1999. De fapt, Ioan Chirilă a murit pe 21 noiembrie 1999, 25 octombrie 1925 fiind data nașterii sale. „Astăzi se împlinesc paisprezece ani de la moartea tatălui meu, gazetarul sportiv Ioan Chirilă”, a scris Tudor vineri pe Facebook. „Ne este greu fără el chiar și după atâta timp. Foarte greu. Amintirile se voalează odată cu trecerea timpului și devine din ce în ce mai greu să păstrezi claritatea chipului iubit. Cărțile lui rămân însă
Tudor Chirilă, gafă când a vrut să-și omagieze tatăl by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71704_a_73029]
-
fără el chiar și după atâta timp. Foarte greu", a scris Chirilă. În urmă cu 14 ani a murit Ioan Chirilă, tatăl cântărețului. Iată mesajul postat de Tudor Chirilă pe Facebook: "Astăzi se împlinesc paisprezece ani de la moartea tatălui meu, gazetarul sportiv Ioan Chirilă. Ne este greu fără el chiar și după atâta timp. Foarte greu. Amintirile se voalează odată cu trecerea timpului și devine din ce în ce mai greu să păstrezi claritatea chipului iubit. Cărțile lui rămân însă printre noi ca un depozit sigur
Tudor Chirilă, mesaj emoționant la 14 ani de la o mare tragedie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71708_a_73033]
-
de o totală orbire spirituală se poate încăpățîna să n-o recunoască." (p. 65) Lidia Stăniloae e o luptătore care nu-și cruță vlaga spre a lua apărarea părintelui atunci cînd simte că memoria teologului este pîngărită. Se luptă cu gazetarii din țară, cu călugării de azi sau de ieri, sau cu românii din exil care nu-l privesc cu ochi buni pe traducătorul Filocaliei. Și e o înverșunare în grija cu care vrea să dea replica celor care l-au
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
prima lună a lui 1957, îl întâlnim pe cerchist la „Însemnări" (O alternativă, p. 94), răspunzând observațiilor primite de mensual din partea unui anonim (Lector, Negru pe alb, în „România liberă", anul XIV, nr. 3786, duminică 9 decembrie 1957, p. 2). Gazetarul necunoscut întocmise notițele Arta pastișei, Erata... eratei și Primenirea limbii. În ultima, autorul din cotidianul central semnalează câteva „prețioase descoperiri" lexicale făcute de redactorii de la „Teatrul": „obsesivă în expresia «amintire obsesivă»" (Horia Deleanu); „intelectiv(ă)în expresia «capacitate intelectivă»" (Florian
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
nu ai cum să îl dai în judecată. Îl rog pe Dumnezeu să le dea mai mult bun simț, mai multă minte și capacitatea de a gândi ce poate avea succes de presă și ce îl poate face pe un gazetar de rușine", a spus Paula Iacob pentru .
Paula Iacob: Îmi este milă de ei. Ar fi trebuit să îi dau în JUDECATĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58977_a_60302]
-
cele mai importante ale unui critic literar. În legătură cu aceștia, minuția lecturii cu public pe care-o întreprinde Lefter (la pp. 93-114 și pp. 115-150), m-a făcut, recunosc, curios. În cea de-a doua, cu titlu stendhalian, intră în scenă gazetarul. În locul studiilor academice sau eseistice, avem acum articole, fie ele de panoramare sau de întâmpinare, note editoriale, recomandări, portrete, biobibliografii. Lista e foarte eterogenă, ca și dispersia în timp (de la cronici publicate în anii '80 chiar în România literară la
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
ultimii ani. Scrisul nu e unul singur, bun la toate. Nu e suficient să fii un poet stimabil ca să-ți reușească o proză închegată. Iar dacă, totuși, ai publicat un roman lăudat de critică, nu înseamnă că opinia ta de gazetar improvizat contează. (Cu riscul de a-mi pune în cap multă lume, recunosc că nimic nu mi se pare mai nociv în peisajul tipăriturilor literare decât scriitorii care își exersează nonșalant virtuțile critice. Confuzia valorică pe care o provoacă aceștia
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
Prima dată va fi luat la ochi de administrația maghiară din Transilvania, în primăvara anului 1873. A fost revolta de la Păuliș, soldată cu fuga oficialilor pe una din ferestele clădirii asaltate de mulțime. Câțiva săteni vor fi condamnați, iar tânărul gazetar și jurist Slavici, devenit un fel de avocat al răsculaților, va fi doar avertizat. De la acest episod, reluat de scriitor în Revoluția de la Pârlești, va primi titulatura de „agitator daco-român”. Pleacă de la Arad și se stabilește la Oradea. În polemica
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
trebuit să cheltuiesc din proprii mei bani aproape 1.000 fl., dac-am voit să câștig informațiuni”5. În disputele publicației sibiene cu „Luminătoriul”, gazetă ce apărea la Timișoara, aflăm mai multe despre resurse, dar și noi „probe ale trădării”. Gazetarul face o sinteză a acuzelor ce li se aduce, lui și colaboratorilor săi: „Acum, „Luminătoriul” publică, în nr. 87, un articol pe care te rog să-l citești cu toată luarea aminte. Suntem, așa zice dl Babeș, ființe catilinare (s.a.
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
te rog să-l citești cu toată luarea aminte. Suntem, așa zice dl Babeș, ființe catilinare (s.a.), speculăm prin servicii secrete (s.a.) pe banii străinului (s.a.), simulăm, amăgim etc. Dta știi ce bani ai «străinului» (s.a.) se înțeleg aici”6. Gazetarul ardelean îl va suspecta pe Vicențiu Babeș că ar fi scris această corespondență din Cluj. „Străinul” erau oameni politici și personalități din România. Scrisoarea îi era adresată lui Ioan Bianu, omul forte a lui Dimitrie A. Sturdza, viitor președinte al
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Bianu, omul forte a lui Dimitrie A. Sturdza, viitor președinte al Partidului Național Liberal și viitor premier. Vin jandarmii ! Despre acțiunile concrete ale forțelor de ordine în redacția „Tribunei” sibiene aflăm amănunte de la Coșbuc. Tânărul poet își făcea stagiul de gazetar sub ochiul atent al lui Slavici. Tracasările la care a fost supusă publicația în acea perioadă îl făceau să nu se simtă în elementul său. Prefera să le ocolească, după cum rezultă dintr-o scrisoare. E o radiografie succintă și în ceea ce privește
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
contra mea, încât au adus în cele din urmă și pe bătrânul Barițiu, bietul de el, să le facă treburi contra mea, insinuând în „Transilvania” că vreau să propag între români «spiritul nemțesc»”9. Necrolog cu 15 ani înainte de moarte Gazetarul Octavian Goga avea să anunțe moartea lui Slavici în 1910, deci cu 15 ani înainte ca decesul să survină cu adevărat. Episodul este cunoscut, însă dedesubtul lui se împiedică de nedumeriri. Căci este evident că poetul nu înțelegea gestul marelui
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
mulți ca o trădare. Poate că așa și era. Doar că noii și mulții dușmani ai lui Mangra făceau presiuni asupra lui Slavici să ia atitudine. Contra, desigur. Cum părea că ezită, a fost catalogat și el în tabăra trădătorilor. Gazetarul a răspuns, dar pentru că a refuzat să se dezică de prietenul său, publicarea textului a fost întârziată. Scrisoarea a apărut în „Telegraful român”10. E o poziționare pe harta activității sale publicistice care îl face suspect în ochii lui Goga
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
întârziată. Scrisoarea a apărut în „Telegraful român”10. E o poziționare pe harta activității sale publicistice care îl face suspect în ochii lui Goga. Acesta își intitulează articolul-replică A murit un om: Ioan Slavici. Recunoaște marile merite din trecut ale gazetarului, dar nu-i poate ierta acțiunile din prezent: „A murit un om. Meșterul Ioan Slavici, părintele nostru literar, nu mai este. Plângeți-l, căci merită. El a plâns doar atât de frumos durerile noastre”11. Textul este publicat, după cum vedem
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]