1,111 matches
-
de interese, fiind considerat ca o "grupare de indivizi, care, pe baza a unuia sau a mai multor preocupări reciproce, își promovează propriile obiective. În societățile dezvoltate, tipul cel mai predominant de interes de grup este cel bazat pe înrudire, genealogie, vecinătate, religie. Atunci când un grup de interese încearcă să influențeze guvernarea, el devine un grup de presiune"7. Riscurile și amenințările la adresa unui stat se referă la pericolele la care se expune un stat și modul cum pot fi afectate
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
1982. 17. Benjamin, Walter, Iluminări, trad. de Catrinel Pleșu, Editura Univers, București, 2000. 18. Berardinelli, Alfonso, La poesia verso la prosa. Controversie sulla lirica moderna, Bollati Boringheri, Torino, 1994. 19. Berardinelli, Alfonso, Poesia e genere lirico. Vicende postmoderne, în vol. Genealogie della poesia nel secondo Novecento, Istituti Editoriali e Poligrafici Internazionali, Pisa, 2002. 20. Bodiu, Andrei, Mircea Cărtărescu (monografie), Editura Aula, Brașov, 2000. 21. Bonoli, Lorenzo, Écritures de la réalité, Poétique, n ș 137, février, 2004. 22. Borutti, Silvana, Filosofia delle scienze
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei românești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o vară pianistă în mica orchestră a teatrului de vară "Volta-Buzești". Cu toate astea, Hangerliu pretindea că nevastă-sa este din familia conților Kălnoky din Ardeal, și un văr al său, care alcătuise, cu concursul binevoitor al lui N. Iorga, genealogia familiei, o trecea în opul său ca atare. Conții Kálnoky nu dezavuau această versiune, și doamna Kálnoky-Hangerliu avea acces în familiile nobile din Ardeal. Cât despre Max, el se trăgea în linie dreaptă din Hangerliu domnitorul și pe cărțile sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numite "Ciumuleasca", "Tîmbureasca". Asta venea din faptul că Merișeștii sau Teodoreștii nu erau țărani sau burghezi, ci membri ai unor familii obscure, ce-i drept, nu mai puțin reale, de aristocrație minimă, în sensul că puteau să-și urmărească documentar genealogia măcar un secol în urmă și să dovedească înrudirea cu alte grupuri sociale mai proeminente. Fenomenul acesta îl observa brusc un candidat la însurătoare. Dacă, bunăoară, un funcționar important cerea mâna fetei unui impiegat secundar, avea surpriza de a fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
demoralizat. Plictisit, începu să scotocească prin hârtiile sale, să reia cunoștință de arhiva lui internă. Dădu peste o tipăritură curioasă, grotescă pentru un cititor nepregătit, și care era a unui unchi al tatălui său, colonelul Remus Pomponescu. Acesta întocmise o genealogie a neamului său ca și când ar fi aparținut aristocrației (era un obicei acesta printre ofițerii superiori): Biografia familiei Pomponescu cu a ramurilor sale laterale: familiile Cociu, Pienescu, Cristidi, Deleanu, Radovici, lucrată de colonelul Remus Pomponescu. Tipărită de autor cu concursul binevoitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un cod, spune el, care nu a fost niciodată pus în discuție, ci are la bază credința în adevărul conceptelor pe care le vehiculează. Pe această bază se construiește filosofia, cunoașterea nefiind altceva decăt interpretare a conceptelor. Nietzsche spune în Genealogia moralei că dreptul stăpănului de a da nume merge atăt de departe, încăt însuși originea limbii s-ar putea considera drept expresie a puterii stăpănilor: ei spun „aceasta este cutare și cutare”, ei pecetluiesc fiecare lucru și fapt cu căte
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
individuale și a revendicărilor s-au dovedit vreme de câțiva ani un program suficient de atrăgător și dinamic pentru a determina recrutarea câtorva cercetători de către conducerile întreprinderilor sau de către organismele de consultanță: istorici sau "etnografi" chemați să se cufunde în genealogia unei întreprinderi, să-i restituie "capitalul cultural" inestimabil, să laude cunoștințele practice excepționale ale salariaților ei, regăsind o demnitate într-o "complementaritate" pe cât de pre-ajustată, pe atât de utilitară. Dacă antropologii care s-au angajat în această aventură îndoielnică și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
i ar fi condiția, omul modern este un purtător de semn și are șansa unei inițieri spre și În sacralitatea lui” (/164). Mitul reprezintă spațiul de securitate al omului, iar literatura nu poate fi decât „fiica mitologiei”Eliade sugerează această genealogie În convorbirea cu Claude Henri Roquet din 1978: „Se știe că literatura, orală sau scrisă, este fiica mitologiei și a moștenit ceva din funcțiile acesteia: să povestească Întâmplări, să povestească ceva semnificativ ce s-a petrecut În lume ... Cred că
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
îi includ pe Bourdieu și Panofsky, pe linia lui Kant) insistă într-un mod prea exclusiv pe reprezentări (rațiuni sau valori), în detrimentul corpurilor. Ei disting patru tipuri de "probe" decisive pentru a se ajunge la calificarea unui obiect: probe materiale; genealogia rețelelor trasate de obiect (istoria obiectului, martorii); explorarea senzorială (probă fizică, corpul expertului și tehnici); "ocheada", care face din expert deopotrivă un empirist (își bazează munca pe corp și materie) și un intelectualist (deține o cunoaștere ideală și formală). Proceduri
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Zmeu din 1987, a aceleiași scrieri, atribuită unui Pseude-Enache Kogălniceanu, Toader Costache este menționat drept protagonist al unor situații, dar numai cu porecla Venin, nu și cu numele adevărat, ceea ce a dat naștere la confuzii și erori în lucrări de genealogie de mai târziu. În vara și toamna anului 1739, potrivit spuselor cronicarului mai sus menționat, Toader Costache se afla alături de domnitorul Grigore al II-lea Ghica, refugiat în sudul Moldovei, de teama muscalilor ce invadaseră țara și care urmăreau să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
traducere de ștefan Crudu, Editura Humanitas, București, 2005. 14 Robert O. Payne, op. cit., p. 10. (trad. n.) 17 respectivă foarte profitabilă, totuși vocația lui Boccaccio a fost, indiscutabil, aceea a literaturii, așa după cum afirmă și într-un pasaj autobiografic din Genealogia deorum gentilium: „Nu știu care este vocația altora, dar a mea, așa cum s-a arătat încă din pântecele mamei mele, este clar studiul poeziei. Pentru aceasta, cred, am fost născut... Îmi amintesc perfect că, înainte de a împlini vârsta de șapte ani, fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
proceda și Chaucer în Povestirile din Canterbury, acestea încheindu se cu o Retractare finală, menită să aducă în prim plan valorile morale, pe care societatea 15 Boccaccio on Poetry, Being the Preface and Fourteenth and Fifteenth Books of Boccaccio's Genealogia Deorum Gentilium, translated by Charles G. Osgood, Princeton, N. J., 1930; reprinted Indianapolis, 1956, p. 131, apud Teodolinda Barolini, op. cit., pp. 509-510. (trad. n.) 16 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 110. 17 Apud ibidem, p. 117 (în nota 53). 18 medievală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De genealogia deorum gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești superficiale, așa că ar fi nefolositori, ba chiar ar face rău. [...] Poeții sunt cu adevărat oameni înțelepți [...] care ridică mintea cititorului spre sentimente înalte.” Giovanni Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești superficiale, așa că ar fi nefolositori, ba chiar ar face rău. [...] Poeții sunt cu adevărat oameni înțelepți [...] care ridică mintea cititorului spre sentimente înalte.” Giovanni Boccaccio, De genealogia deorum, traducere în engleză de C. G. Osgood, în Boccaccio on Poetry, New York, Liberal Arts Press, 1956, p. 105 apud Robert O. Payne, op. cit., p. 25. (trad. n.) 19 materialism asociat cu perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de către Boccaccio în această ultimă etapă a creației sale, alături fiindu-i, în acest demers, Petrarca precum și alți umaniști, între anii 1355-1360, el elaborând adevărate tratate scolastice în limba latină: De montibus, De casibus virorum illustrium, De mulieribus claris și Genealogie deorum gentilium.1027 Acest mic roman seamănă cu genul viziunilor specific medievale. Corbaccio, prin duritatea sa abruptă, marchează un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții, este scris ca un fel de exemplu moral în care dragostea nu înnobilează, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
traducere de ștefan Crudu, Editura Humanitas, București, 2005. 14 Robert O. Payne, op. cit., p. 10. (trad. n.) 17 respectivă foarte profitabilă, totuși vocația lui Boccaccio a fost, indiscutabil, aceea a literaturii, așa după cum afirmă și într-un pasaj autobiografic din Genealogia deorum gentilium: „Nu știu care este vocația altora, dar a mea, așa cum s-a arătat încă din pântecele mamei mele, este clar studiul poeziei. Pentru aceasta, cred, am fost născut... Îmi amintesc perfect că, înainte de a împlini vârsta de șapte ani, fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
proceda și Chaucer în Povestirile din Canterbury, acestea încheindu se cu o Retractare finală, menită să aducă în prim plan valorile morale, pe care societatea 15 Boccaccio on Poetry, Being the Preface and Fourteenth and Fifteenth Books of Boccaccio's Genealogia Deorum Gentilium, translated by Charles G. Osgood, Princeton, N. J., 1930; reprinted Indianapolis, 1956, p. 131, apud Teodolinda Barolini, op. cit., pp. 509-510. (trad. n.) 16 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 110. 17 Apud ibidem, p. 117 (în nota 53). 18 medievală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De genealogia deorum gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești superficiale, așa că ar fi nefolositori, ba chiar ar face rău. [...] Poeții sunt cu adevărat oameni înțelepți [...] care ridică mintea cititorului spre sentimente înalte.” Giovanni Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești superficiale, așa că ar fi nefolositori, ba chiar ar face rău. [...] Poeții sunt cu adevărat oameni înțelepți [...] care ridică mintea cititorului spre sentimente înalte.” Giovanni Boccaccio, De genealogia deorum, traducere în engleză de C. G. Osgood, în Boccaccio on Poetry, New York, Liberal Arts Press, 1956, p. 105 apud Robert O. Payne, op. cit., p. 25. (trad. n.) 19 materialism asociat cu perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de către Boccaccio în această ultimă etapă a creației sale, alături fiindu-i, în acest demers, Petrarca precum și alți umaniști, între anii 1355-1360, el elaborând adevărate tratate scolastice în limba latină: De montibus, De casibus virorum illustrium, De mulieribus claris și Genealogie deorum gentilium.1027 Acest mic roman seamănă cu genul viziunilor specific medievale. Corbaccio, prin duritatea sa abruptă, marchează un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții, este scris ca un fel de exemplu moral în care dragostea nu înnobilează, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Îl reprezintă răutatea. Epilog: Elogiul inteligenței triumfătoaretc "Epilog \: Elogiul inteligenței triumfătoare" Inteligența eșuată naște două fiice teribile: nefericirea, care poate fi evitată, și răutatea, care adaugă, inevitabil, mai multă nefericire nefericirii. Sunt două mari eșecuri ale noastre, fiecare cu o genealogie bogată, pe care le-am trecut deja În revistă: fanatismul, lipsa de sensibilitate, de dragoste, violența, lăcomia, ura, dorința de putere, frica. Istoria lasă un gust amar și devastator. De ce nu Învățăm din asta? Am Început cartea vorbind despre Kafka
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Bârlad, fără a ‐i fi originală sintagma, dar și un început al înțele pciunii personale, prilejuită de vârstă, m‐ au făcut să mă întreb: bine, „Steagul roșu” dar care i‐i rădăcina, de unde vine, cine i‐au fost înaintașii? Problema genealogiei ne‐o punem când am ajuns la o vârstă, nu atunci când ne interesează prezentul. Lucru pe care l‐ am constatat și la renăscutul „Păreri tutovene” din 1992 care, dezinteresat de propriu‐ i trecut, pleacă la drum, cum aș fi făcut
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ziarului în strada Belvedere nr. 144 Bârlad. 26 Se tipărește când la Tipografia George Cațafani - Bârlad, când la Tipografia C.D. Lupașcu. Cu gândul la politică și la bătălia cu opozanții (cei de la Paloda...) administrația ziarului Bârladul nu țin e la genealogia publicației. După anul I din 1898, își reia act ivitatea tot în anul I 1898, cu nr. 1 de ziar, iar la 15 februarie 1911, ziarul ajunge la anul XII și numărul 4, ca la 15 februarie 1914 numărul ziarului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
virtuoasă, Rudă prin alianță cu familiile Brâncoveanu, Cantacuzino, apropiată și cu regina Carmen Sylva - care și ea l-a protejat pe Filipescu, Caraman - Chimay, De Noailles, prietenă foarte 242 trimiteri interesante, nu numai la oameni și fapte dar încântă citind genealogiile lor, istorie, muzicologie, multă literatură, medicină chiar, arhitectură, psihologie, o operă multidisciplinară, a imagisticii, care oferă cititorilor nu doar din parfumul timpurilor, ci și multe surprize, delectându-ne cu stilul ei alert, stăruitor uneori, cu reluări și memorări. Deși cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]