540 matches
-
comportament similare sub aspect structural. Competiția și socializarea încurajează omogenizarea unităților astfel încât ele să funcționeze la fel, și promovează convergența sistemului în jurul unui echilibru al balanței de putere (Waltz, 1979, pp. 74-77). Sugestia lui Waltz potrivit căreia anarhia are efecte generative are implicații importante pentru modul în care conceptualizează rolul statului. De obicei, se consideră că Waltz presupune că statele sunt actori raționali. Keohane, un instituționalist reprezentativ, adoptă această înțelegere a neorealismului (Keohane, 1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cel discutat reprezintă un exemplu important pentru alte unități. Prin urmare, acestea sunt extrem de eficiente în asigurarea reproducerii unui mediu competitiv. Astfel, Waltz recunoaște imediat că modelul neorealist este puternic tocmai pentru că se bazează pe imitația ce decurge din consecințele generative ale anarhiei, și nu pe asumpția comportamentului rațional. Totuși, descrierea socializării realizată de Waltz nu este fără neajunsuri. La începutul dezbaterii privind neorealismul, Ruggie a recunoscut că structura sistemului nu era pe deplin generativă pentru Waltz (Ruggie, 1986, pp. 135-136
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe imitația ce decurge din consecințele generative ale anarhiei, și nu pe asumpția comportamentului rațional. Totuși, descrierea socializării realizată de Waltz nu este fără neajunsuri. La începutul dezbaterii privind neorealismul, Ruggie a recunoscut că structura sistemului nu era pe deplin generativă pentru Waltz (Ruggie, 1986, pp. 135-136 și 148-152; Waltz, 1986, p. 328). Ulterior, Wendt a identificat aspectele sub care descrierea socializării la Waltz nu este suficient dezvoltată. Wendt acceptă perspectiva conform căreia neorealismul favorizează o descriere raționalistă a statului. Totuși
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
clar gradul în care unitățile sunt autonome în raport cu presiunile generate de structura sistemului. Waltz afirmă că neorealismul poate explica politica externă numai când presiunile externe domină atmosfera internă a statelor. Totuși, dacă sistemul internațional nu are un caracter pe deplin generativ, atunci problema o reprezintă explicarea variației influenței structurii sistemului în timp. Influența relativă a unității și structurii asupra comportamentului este, așadar, fundamental ambiguă în neorealism (Elman, 1996a; vezi și Elman, 1996b). Această problemă practică asociată cu punerea în aplicare a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Elman, 1996b). Această problemă practică asociată cu punerea în aplicare a neorealismului decurge în cele din urmă din punctele slabe ale premiselor filosofice fundamentale, așa cum identifică Wendt. Neorealismul este neclar cu privire la gradul în care structura poate fi considerată pe deplin generative. Totuși, în timp ce la nivel filosofic critica lui Wendt este pătrunzătoare, important este și să recunoaștem contextul istoric în care Waltz și-a formulat modelul. Wendt are avantajul retrospectivei oferite de două decenii de reflecție critică susținută asupra Teoriei politicii internaționale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
presupune în general, la asumpția că statele sunt actori raționali. Neorealismul poate fi interpretat și astfel, după cum propune Keohane. Dar, așa cum ar prefera chiar Waltz, neorealismul poate fi privit și ca bazându-se pe selecția și socializarea produse de consecințele generative ale sistemului. Descrierea făcută de Waltz anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi interpretat și astfel, după cum propune Keohane. Dar, așa cum ar prefera chiar Waltz, neorealismul poate fi privit și ca bazându-se pe selecția și socializarea produse de consecințele generative ale sistemului. Descrierea făcută de Waltz anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității statului în cadrul sistemului internațional. Modelul instituționalist Variabila cheie identificată de modelul instituționalist
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apropie. Astfel, deși modelul liberal adoptă modalitățile de reproducere a sistemului sugerate de neorealism competiția, socializarea și echilibrul aceste caracteristici sunt înțelese în termeni foarte diferiți (Huntley, 1996, pp. 57-63; Harrison, 2002, pp. 148-154). Ideea că anarhia poate avea consecințe generative cu caracter transformator ridică întrebări importante cu privire la maniera de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. În cadrul modelului liberal, se afirmă că sistemul internațional funcționează prin procese de selecție culturală de lungă durată. Prin urmare, anarhiei i se atribuie o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
socializării, este legitim să afirmăm că liberalismul postulează concepția statului ca actor reflexiv, și nu ca actor rațional. Precum neorealismul, liberalismul oferă o teorie a construirii identității și socializării statului în sistemul internațional legată de felul în care concepe consecințele generative ale anarhiei. În timp ce dinamica socializării se supune variației interne, sistemul internațional definește o buclă de retroacțiune pozitivă auto-susținută, ce încurajează convergența pe termen lung a sistemului internațional în jurul păcii democratice. După ce am schițat cele trei modele, în Tabelul 2.1
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Segal, 1994; Friedberg, 1994; Friedberg, 2000; Mearsheimer, 2001). Totuși, putem pune la îndoială interpretarea neorealismului în versiunea lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente, decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. În acest sens, cea mai importantă caracteristică
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
putem îndoi de validitatea unei astfel de agende de cercetare, punând sub semnul întrebării interpretarea neorealismului drept teorie raționalistă.S-ar putea susține că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii socializării de lungă durată din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Acest lucru se datorează capacității
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Acest lucru se datorează capacității liberalismului de a oferi un model pe deplin generativ al sistemului internațional, care să explice cum dinamica socializării din interiorul său poate să varieze din punct de vedere istoric. Aceste concluzii arată că prăbușirea Uniunii Sovietice ar putea avea implicații mai profunde pentru sistemul internațional decât anticipează instituționaliștii. În
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe dintre cele trei școli. Mai mult, ea evidențiază modul în care concentrarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei îi permite să subsumeze atât programul de cercetare al neorealismului, cât și pe cel al instituționalismului. În cele din urmă, aceste considerații teoretice au implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei în perioada post-Război Rece. Susținătorii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o înțelegere a socializării care pune un accent mult mai mare asupra caracterului voluntar al schimbării din partea actorilor, și asupra calității de agent a statelor. În loc să evidențieze aspectele "constitutive" ale puterii germane, această situație subliniază ceea ce Bertram numește natura ei "generativă". Din această perspectivă: [...] problema reală pentru puterea germană ... [este] nu cum să fie constrânsă, ci cum să se genereze căi prin care să fie folosită, cum să-i facem pe germani să își considere contribuția drept esențială pentru binele comun
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
subliniază că teoria se bazează pe efectele de selecție generate de interacțiunea într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles ca o teorie ce se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prioritate cauzală preferințelor interne. Totuși, pornind de la cercetarea constructivistă a lui Wendt, putem produce o formulare mai sistemică a teoriei liberale, în care se consideră că sistemul internațional are o logică auto-transformativă. Înțeleasă astfel, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale politicii internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Această perspectivă asupra dezbaterilor contemporane
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu fi mort" înseamnă o aparentă încălcare a principiului terțului exclus, pe care numai o logică polivalentă de tip și/și (omul este și trup și spirit) poate să o explice. • Pervertirea relației de cauzalitate rezultă din modificarea unor raporturi generative care, potrivit "logicii mundane", nu ar trebui să se întîmple. Spre exemplu, în spațiul existenței edenice a omului, cunoașterea corelată în mod obișnuit cu ideea de trăire intelectuală mai bogată este cea care îi va genera moartea spirituală. Iată o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
totuși, și pentru oameni: speranța, temeiul oricărui mers înainte. Mergînd înainte, să nu uităm că pentru a ne prefigura calea trebuie să aruncăm, din cînd în cînd măcar, cîte o privire la povestea începuturilor. 2.1. SCENARIUL BIBLIC: O "GRAMATICĂ GENERATIVĂ" Și, pentru că am amintit de poveste, nu putem trece cu vederea o identificare care ni s-a "revelat" pe parcursul exegezei noastre: toate povestirile esențiale ale lumii nu fac altceva decît să reflecte într-o mulțime de "structuri de suprafață" mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
desfășurare, desfășurarea lor reproducînd "în mic" întreaga imagine a corpusului biblic. Altfel spus, fiecare dintre povestirile prezente în Biblie activează mai mult sau mai puțin explicit succesiunea de funcții sintactice pe care Propp le-a luat în seamă. O "gramatică generativă" de tip chomskyan pentru care înșelăciunea (minciuna) constituie punct de referință ar putea fi astfel evidențiată, cu nuanțările cuvenite, de cercetătorul interesat să o facă. * Recapitulînd, din această analitică "punere pe coloane"18 ar rezulta că scenariul biblic definește: arhetipul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de descalificare a actelor și discursurilor adversarilor politici. De asemenea, frazele arborescente, alcătuite prin acumulare, sunt un mijloc formal de mistificare a realităților politice, de ocultare a subiectelor sensibile pentru imaginea emitentului și de manipulare a interesului auditorului. Potrivit gramaticii generative, care așează în centrul preocupărilor dialectica competență-performanță, locutorul este capabil, pe baza unui număr finit de reguli sintactice, să construiască un număr nelimitat de fraze. Această concepție evidențiază potențialul limbajului verbal care, punând la îndemâna vorbitorilor mijloace limitate, oferă posibilități de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
parte din forțele vii ale neamului nostru s-au irosit în lupte nenorocite pentru domnie; aceste lupte ne-au făcut mai mult rău decât toți dușmanii externi laolaltă”. Coordonatele topografice ale mediului urban din Moldova stau sub semnul unei stereotipii generative cât se poate de evidentă. Aproape toate orașele moldovenești își trag seva începuturilor din fostele vetre medievale de locuire amplasate în imediata apropiere a unor cursuri de apă, la intersecția sau de-a lungul unor drumuri comerciale de importanță continentală
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
1037 2003 remontant Rubin bulgăresc 1037 1957 1999 td Ruvi 1037 1996 td Star 1037 2000 tm The Latham 1037 1957 1999 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── PORTALTOI POMICOLI Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul Observații înregis- reînscrie- trării rii (radierii) ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 2 3 4 5 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── GENERATIVI PENTRU CAIS Albe mici 1039 1991 Cais frânc 1038, 1043 1999 Constantă 14 1043 1997 Constantă 16 1043 1997 Corcoduș 1043 1999 Zarzăr 1038, 1043 1999 PENTRU CASTAN Castan (frânc) 1051 1999 Robita 1051 1979 2000 PENTRU CIREȘ Cireș frânc
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]