523 matches
-
singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și îl ajută să ajungă neajunsul... Închise ochii și străpunse lăuntric, unul după altul, cleștarele cerului. O putere liniștită îl purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oră Ricardo cobora, tiptil și tuflit, cu același ascensor Otis cu care altădată suise atât de țanțoș spre culmi. Aici Începe, de aici se trage, aici Își are obârșia tragica sarabandă. Te pierzi, Ricardo, te prăbușești! Aoleu, te prăbușești În genunea propriei tale nebunii! Nu vă voi ascunde nici o etapă a labirinticei via crucis: după ce a stat la parole cu baroneasa, Ricardo s-a dus acasă la Miss Dollie Vavassour, alunecoasa comediantă de limbaj, pe care nimic nu o putea ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moartea izbindu-te acolo unde nu te aștepți. În liniștea somnului tău și al copiilor tăi. În poligonul de sprijin. Și tot în mine, iată tentația surdă care apare privind zidurile, sperînd ca un cutremur năruitor să apară acum din genuni. Fără cruțare! Și sinuciderea mea să-i ucidă pe toți ca, dacă moartea mea va fi o palmă dată universului, aceasta să fie apocaliptică, săi rupă ordinea care-l împiedică a putrezi. E în furia mea ceva din furia creației
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pierdut pe cineva drag, ceilalți se feresc să se mai apropie de noi. E un vid care ne sperie. Trupul din pat e cuprins de convulsii. Echipa de gardă se agită. Trupul fierbe dar peste mine trec valuri nervoase pulverizînd genunea și umezind cu ace de ghiață holocaustul. Acolo, în tăcere irespirabilă, toate cuvintele se confundă și numele se afundă într-o ireversibilitate funerară. O soră îmi injectează ceva în punga de perfuzie. Un alt medic ridică privirea de pe monitor și-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fiecare moment variantele trecutului utopic. Acel “ce frumos ar fi fost dacă...” Trupul comatos pe care-l străjuiesc a început să dea semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii sale. E o purificare. O eliberare ca din genune. Oricît de dureros ar fi adevărul e, totuși, o șansă. Și el limpezește tot ceea ce pe V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu acea înțelepciune ce numai un Filozof poate să o dețină în subconștientul trubadur de SENSURI, și parcă toamnele durerilor adânci și-au făcut mărturie în TEMPLU SFÂNT AL LEGILOR UNIVERSALE unde DRAGOSTEA începe și sfârșește o dată cu luceafărul universal al genunilor întrezărite-n brațele CERULUI. OASELE DRAGOSTEI Te-am întâlnit în ploile visului, pășeai în zborul de timp, mi-ai vorbit de inima stelelor și-ai alergat să guști din puterea iubirii. Scările sărăciei te-au mințit și te-au adulmecat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
desprind dintr-un zor, Și-n roua pământului dureri moștenesc, Mărite Doamne, un tremur pătrunde-n tăcerea de nor II și vede cum timpul apune, cum lumea se pleacă-n haosul de vânt, tu stai neclintit pe-o stea de genune, peste acest pământ mai arde o torță de gând. O, Doamne Ștefane, înger de veac, e sărbătoare în inimi și atâta iubire. Privește la orizonturi, prin temple mai zac arsele vânturi din vitejeasca-ți plutire, e un semn că noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate un Ochi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de raze, Prin flori de lună mi-e trupul sfânt de zori Ce-a sfâșiat legenda vie dintr-o eternă oază Sub tălpi de întuneric eu am aprins lumini măiastre Cu AERUL DE CER, să-mi pară viața versul de genuni Pe un delir de viață în care arde-o clipă la fereastră Din plapuma de stele un suflet mi-e străin. El a venit în noaptea de vânturi sărutată Și-a adormit pe brațul de doruri și păcat Dar Zorii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într-un târziu ca un fior să-mi dezlege Sufletul meu din sufletul viu de înalturi. Și ca o melodie să-mi depăn furtuni Înghețate în zările arse de somnuri De ce nu ești, de ce nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU, din MIANDRE DE DORURI. 15-12-2007, 1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lunii cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din Cer, Va veni, va face dreptate Peste timpul de azi, peste timpul de ieri. Vaslui, 01-11-1994 PLOILE DEZBRĂCATE-N GENUNI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Norii s-au plimbat în cerul de dor Cu ploaia sărutată de-o umbră, Cu brațele albe de zori Și sufletul aer de-o zână. Prin parcul cu băncile noastre Plimbarea albastră dansa ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
urmărea întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare. FLOAREA DE PĂMÂNT în amintirea colegelor: Geta Păscălin, Adriana Flondor, Valentina Roșca Și de-ar fii ca Dumnezeu să poată să șteargă lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă Floarea întunecată de mormânt. Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Elena Marin Alexe Îmi șchioapătă pasul ascuns printre flori, fierbinte fiorul mă poartă spre nori. Albastru ca zarea e sufletul meu, sensibil și tandru doinește mereu. Pe umeri țin greul, pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și plâng uneori, ca roua discretă ce cade în zori. Ascunse de lume prin cele cămări păstrez nestemate ce-aduc alinări. Mă-nchin liniștită când zorii răsar, am candela vie și-n inimă jar. Spre Tine privirea
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
Și s-o pornim pe-alei, pașind agale. Când florile vor fi-nflorit demult, În sărutarea vie-a dimineții, Te voi opri din drum, ca să ascult Poveștile din vremea tinereții. Și-apoi, când soarele indrăgostit, Va mângâia și munte și genune, Îmi voi aduce darul meu rostit, Într-o eternă caldă rugăciune.
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi întreg, fiindcă m-am prăbușit într-o genune a Timpului... Sesizând că explicația lui are niscaiva efect emoțional asupra micuței sale jumătăți, ba chiar și asupra celorlalți excursioniști, plusă cu aplomb: Cine știe ce se putea să mai pățesc? Dacă nu mă salvau un Vânător primitiv și o Femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de nebuni sau de neînțeleși ai satului fac parte și Hălărip, Dandanel, Gaber, Rican, Bembea, fiecare cu povestea lui. Aceștia par mai degrabă înfrățiți cu natura decât cu oamenii și parcă aparțin unui cosmos bântuit de vedenii ce vin din genuni. Câteva povestiri punctează conflictul dintre o lume arhaică și cutumele mai noi ale satului: Lefterie și Radu, doi paria care trăiesc în bălării, sunt ei înșiși bălării; văduvul Dandanel „e ca un mag care și-a pierdut steaua”; în grădina
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea, prin contra-opinie, a unei realității obiective: La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă,/ Pe cînd totul era lipsă de viață și voință,/ Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă./ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază./ Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază./ Umbra celor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iritat, am scăzut din răutatea lui în neprevăzuta idealitate, turlele sferice scoase țuguie la nostimada bisericii, carosabilul beton de ping-pong din programul PHARE pe comunal, paralel cu granița, pînă aici au tăiat rușii, coama de nord a depresiunii adîncită cu genunea, pe sud pantă montană în brazi, Vicovu de Sus prospețime, "Casa-muzeu Ion Nistor Vicovu de Sus" notifică la tren, gest de rutină în mitologia cultură, grădinile exclusiv în flori, locuitori copiii, frate de unu-doi ani, îl țin să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de-atunci! răsplată că ați mîncat bine, ați dat o reprezentație, ești belea! reacție stereotipă vorba ta, subiectul unei vorbiri este vid la care vine ea, dovadă că punctul de sprijin în spațiu nu e punct de sprijin, ci tăria genunii, precum a Cuvîntului, subiectul călătoriei Bobiță și Bielo să fie dați, ce surpriză, să văd la Mureș că știu mișcările de înot! dacă mergeam fără Liliana nu aveam oglindă de-a ta, pe lîngă cosmetice, voi cu fond de ten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul ștres al adâncurilor, discul său alb de lumină topită; iar din ceruri peste pământ, ca dintr-o imensă sită, mâini colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor... și pământul părea cufundat Într-o genune de flăcări. În turburarea ei caniculară, arșița miezului Înflăcărat al zilei mușca cu dinți de foc de 441 pretutindeni și Îți ostoia setea sa covârșitoare cu cele de pe urmă picături de viață, umede și vii, sorbite din vinele adânci ale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios În genunile adânci ale văilor... și sub izbirea lor neîndurată, copacii trufași ai pădurii se frângeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările Întunecoase și goale cu cel de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci!... Continuăm călătoria În insula Luzon
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
slobozim în chinul greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că dacă visezi trebuie să fii mai puternic decât visul, ceea ce mi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]