4,667 matches
-
Teologie, de Litere și Filosofie și de Drept Roman, Bizantin, și Bisericesc și cursurile Universității din Bonn, Viena, München și Würzburg, unde obține titlul de Doctor în Teologie, Istorie, Filologie și Filosofie. A fost un poliglot, vorbea curent franceza, engleza, germana, ucraineana, polona și rusa, ajungând decan al Facultății de Teologie din Cernăuți, directorul Bibliotecii Universitare din Cernăuți, senator în Parlamentul României Mari în legislatura I și a III-a. În anul 1923, a fost ales episcop al Cetății Albe și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Unii scriu și rău și urît!... ...Dar ce-aflai de la cunoscutul G. Deleuze ? Că „oa menii superiori recunosc În măgar pe ... superiorul lor. Îl adoră de parcă ar fi un zeu. Măgarul e animalul care spune I-A, adică DA, În germană. E animalul afirmativ”. E clar : eu sunt un om inferior...Ia! (Re)văd a 10-a oară filmul Evita. Am revăzut, tot de-atîtea ori, Noaptea iguanei. În schimb, La vita e bela nu mă mai ispitește. O fi normal?... Găsesc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o carte dedicată cuplului Ingrid BergmanRoberto Rossellini, rețin cît de ingenios s-a autoinvitat marea actriță În filmul (și viața) marelui regizor :”... Dacă vă poate fi de folos o actriță suedeză care vorbește foarte bine engleza, nu și-a uitat germana, dar se face mai greu Înțeleasă-n franceză, iar În italiană nu știe să spună decît ti amo, sunt gata să vin să filmăm Împreună!”. Cine-o cunoaște pe actriță doar de pe ecran, nu ar putea-o bănui de atîta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Karin-tante. Serviciul era, de fapt, problema majoră. Ce va face el în Ibiș? Portița de salvare care-i surâdea la un moment dat, o deschise tot mătușa Karin. Zicea că-l roagă pe tatăl unei fetițe care ia ore de germană de la ea, și care era director adjunct la liceul din localitate, să-i aranjeze lui Gerard cu postul, adică să lucreze cumva, ca profesor suplinitor, la școală. Vei intra și tu - insistă Karin să-l convingă - pe post de suplinitor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Reymont. Paralela dintre cei doi este ulterioară obținerii de către Reymont a Premiului Nobel și a devenit, cu timpul, un loc comun. Dar concurența dintre ei este o pură invenție, complet nemotivată. Opera polonezului fusese tradusă în bună parte în germană, până în 1924, iar prin intermediul acestei limbi a cunoscut-o și Rebreanu. În 1924, Reymont avea 56 de ani (fiind născut în 1868), iar Rebreanu (născut în 1885) avea doar 39 de ani și, repet, în 1924 nu era aproape deloc
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
mai mult de zece ani (pentru că încă nu e suficient de în vârstă, conform mediei statistice a premiaților Nobel pentru literatură), a doua șansă ar putea-o avea Mircea Cărtărescu, dacă traducerile vor continua, dacă se vor înmulți cele în germană și dacă prestigiul lui se va consolida. Contăm și noi pe epoca răspândirii globale a Premiului Nobel, în toate regiunile și pentru toate națiunile, după ce orgoliile occidentale vor fi satisfăcute (desigur, episodic)! Tot restul propunerilor sau al ipotezelor care au
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
și rusă... Budai, care a studiat și trăit zece ani la Viena, devenind apoi slujbaș habsburgic în Lemberg, a scris și un tratat despre istoria locuitorilor Transilvaniei, precum și Kurzgefasste Bemerkungen ueber Bukowina, un fel de eseu politic scris într-o germană "sigură, corectă, la obiect, expresivă". Cercetând în Bucovina (ca funcționar) activitatea boierului Vasile Balș, Budai evocase în notațiile sale toate minoritățile zonei - "moldoveni, ruși, germani, evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
adjunctul meu cel chiulangiu, cele două secretare, domnișoara Hernshaw și domnișoara Seelhaft, se puteau descurca singure de minune. Le apreciam pe aceste fete peste măsură, căci știau să scrie scrisori de afaceri corecte și chiar nostime în franceză și în germană și cunoșteau deja activitatea firmei foarte bine deși, fapt amuzant, nu se pricepeau deloc la vinuri și lăudau tot ceea ce li se oferea. Lucrau deja de câțiva ani pentru mine și gândul că vreuna dintre ele s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gândurile umane chiar generează unde și raze. Emisii recepționate prin antene radio. În curând toată lumea citește gândurile. Președintele Hindenburg, Lilian Harvey, Justus Stegemann... Doar chestiune de timp. Chiar dacă se află de ceva timp În țara aceasta, Else Oloaga nu vorbește germana perfect. De obicei Încerc să-mi imaginez că Încercările ei sunt ca un film din care lipsește fiecare al optulea sau al zecelea cadru. Așa Îți pică fisa mai ușor. — Nu scump. Totuși, uneori n-o poți urmări. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire care Îi stătea trăznet, făcea conversație cu un bărbat bronzat Într-o germană defectuoasă dar fantastică. Probabil că e din Africa de Sud-Vest, nimeni nu știe sigur. Nici măcar ea. Molly zâmbi și atunci am observat că nu a avut timp să treacă pe la dentist. Într-o seară de decembrie, anul trecut, poliția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor, scoțând degetul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prima. — A. Anton ridică demonstrativ mâinile În aer. Floare la ureche. Apelând la metode care nu vor fi dezvăluite, am vizitat apartamentul doamnei alaltă seară. Ai avut dreptate: poliția trecuse deja pe-acolo. Pe ușă atârna un răvaș tipărit În germană cu o grămadă de paragrafe pe care nu m-am obosit să le citesc. Ușa apartamentului era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o barcă de turiști, Anton n-a spus nimic. Pe punte stătea o femeie cu un coif dintr-un ziar și cu un reportofon de tablă la gură. Întâi a vorbit În engleză, apoi În franceză, și, la sfârșit, În germană. În fiecare limbă, explica cu o voce subțire, metalică, ce vedeau turiștii În momentul respectiv. Toți Își țineau mâna lângă frunte, de parcă ar fi vrut să salute soarele, și mulți aveau binocluri În jurul gâtului. Ca la comandă, toți și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier cu pumnul său de grenadier, Îmi spuse Într-o germană stricată, că s-ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra mea? Boris dădu din cap cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost o cruce de argint la lanțul ceasului, iar următorul că geamantanul lui nu era În același loc În care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo, În ritmul mișcărilor omului. S-ar fi putut legăna așa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ei, doctorul Czinner era complet epuizat. Vărsase sânge pe gură. Întreaga responsabilitate cădea iarăși pe ea. Se Întrebă dacă nu cumva murea și-și apropie gura de urechea lui. — Să chem ajutor? Se temea c-o să-i răspundă În germană, dar de data aceasta el spuse destul de limpede: — Nu, nu. La urma urmelor, se gândi ea, e doctor. Trebuie că știe el mai bine. Ce pot face pentru dumneavoastră? Îl Întrebă ea. El dădu din cap și Închise ochii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
toată noaptea. Existau momente când devenea conștient de vântul de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind peste prima linie și apoi rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și șoferul traduse În germană: — Dorește să vă vadă actele. Josef Grünlich se lăsă tăcut pe spate, rezemat de spătarul banchetei, picior peste picior. O mână i se juca leneșă cu lanțul de argint. Când unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și examină de aproape leul și unicornul, apoi rosti singurul cuvânt pe care Îl știa În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap, iar omul aruncă pașaportul Înapoi pe banchetă și deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
idioți anonimi pe care n-o să-i mai vadă niciodată. Altcineva va trebui să poarte durerea aceastei rușini, pentru că mândria - și acum durerea - lui era faptul că nu uita niciodată o insultă. Se strădui să-l convingă pe șofer În germană: — Nu poți da cu mașina peste ei? Între timp, le rânjea celor doi și agita pașaportul, iar aceștia Îl bârfeau punct cu punct. Apoi se traseră un pas În spate și dădură din cap, iar șoferul apăsă pe demaror. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prăvălie, spre colțul unde era cartea. Încă se mai afla acolo : o felie galbenă făcută sandviș ca brînza Între copertele negre ca smoala are unui dicționar sîrbo-croat și cea mai palidă, În nuanța secarei, a volumului Noțiuni de bază ale germanei de afaceri al lui Langston. CÎnd am reușit În fine, cu mare efort, s-o extrag din raft, am observat că prețul trecut În creion pe coperta interioară fusese redus de la douăzeci și cinci de cenți la cinci. Am dat paginile fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu totul ascultătoare.Teroarea, așa cum o cunoaștem astăzi, lovește fără nici o provocare preliminară, iar victimele ei sunt inocente chiar din punctul de vedere al persecutorului.[...] Practica aplicată de ruși, pe de altă parte, e încă și mai «avansată» decât cea germană, într-o anumită privință; arbitrariul terorii nu mai este nici măcar limitat de diferențierile rasiale, câtă vreme vechile criterii de clasă au fost de mult înlăturate. Astfel că oricine, în Rusia, poate deveni dintr-o dată victima terorii poliției;” Doar în visul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
roman, și abia după ce optase definitiv pentru limba cimbrică, autorul și-a găsit inspirația reală... — Nu vă voi prezenta - continuă profesorul, soarta schimbătoare a acestei cărți în Republica Populară Cimbrică. Publicat de la început ca un roman clasic, tradus și în germană pentru a-l putea difuza în străinătate (de această traducere ne slujim acum), a suferit apoi în timpul campaniei de rectificare ideologică și a fost retras din circulație și chiar din biblioteci. Noi credem că, dimpotrivă, conținutul său revoluționar este dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întâi În revista Hai, În ebraică, iar la Începutul anului următor să fie tradus În germană sub formă de carte. Cartea a fost primită unanim de exegeți, toți descoperind În ea, după spusele lui Franckel, Plenitudinea. Doar tânărul Bialik (cunoscut mai târziu sub numele de Haim Nahman), analizând riguros cartea, va desluși mâna Maestrului „care Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef‑bucătar dintr‑un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să‑l vândă la o licitație), dovedea că prințul avusese la dispoziție ediția princeps În germană, cea din anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]