723 matches
-
curții ieșene, era apreciat de Înalta Poartă grație aportului adus în cadrul tratativelor turco-polone, fiind întemeietorul unei slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de tot mă bucuram Căci anotimpul mult dorit În seara-aceea a sosit. M-am liniștit, am adormit, Visul frumos s-a împlinit. Afară totu-i ca-n povești La geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M. Sirețel Ești geroasă, friguroasă, Fulgii cad, sclipind pe jos, Și se-așterne neaua albă, Îmbrăcând haina cea albă. Dimineața, pe răcoare Copiii nerăbdători, Vin cu săniile-n dealuri Făcând trânte peste zări. Moș Crăciun Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel Moș Crăciun cel drag
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile la școala din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu o piatră pe marginea drumului spărgând alune, făcându-mi iute semnul crucii la Crucea Mântuitorului sus pe deal, cu ghiozdanul greu în spate, recapitulându-mi în gând lecțiile bine învățate, de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mirosul tare de cafea, primul lucru pe care-l făcea tata, punea apă de cafea, el și-o prepara singur, toată viața mea va rămâne mirosul de cafea amestecat în simțurile mele cu flăcările jucăușe pe tavan și cu diminețile geroase de iarnă ale copilăriei, focul se potolește încet în vatră, îl voi lăsa să se stingă și amintirile mele îndepărtate se estompează până la disoluție, prezentul cu temerile lui mă invadează cu puterea unei uși trântite prin care intră vijelios vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iau lumea în cap, fie ce-o fi, și sub fie ce-o fi o mână binecuvântând, n-a plecat ucenicul Vasile în iarna aceea, poate n-a plecat din cauza ghetelor care-i lipseau, o fi fost o iarnă grea, geroasă, unde să plece, caietul său continuă cu alte însemnări și pe măsură ce studiile se înmulțesc în caiet dispar cuvintele, ucenicul pare să se simtă tot mai stăpân pe mâna sa, vinde icoane, o fi reușit să-și adune bani pentru ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu pot să dau de o dădacă. Credeam că vrei să spui că nu te vei duce fără mine. Nu, voiam să spun că voi merge fără tine. —Ashling, am ceva să îți spun, anunță Ted. —Ce? Era o seară geroasă de ianuarie, iar Joy și Ted își făcuseră apariția cu zăpadă pe gulere. —Mai bine stai jos, o sfătui Joy. Dar deja stau jos, țopăi Ashling pe canapeaua pe care stătea. — Asta e bine. Nu știu dacă te vei supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-l să doarmă. Își ridică ochii triști către Logan. Credeți-mă pe cuvânt: nu pleacă nicăieri. Afară, ninsoarea Încetase și cerul se Însenina: o Întindere de negru ca cerneala, stelele Încețoșate de luminile orașului. Logan ieși de la Urgențe În noaptea geroasă. O ambulanță opri cu atenție la intrare, cu luminile pornite. Întorcându-și spatele către imagine, Logan se urcă În mașina de serviciu, iar respirația-i aburi instantaneu parbrizul, scoase mobilul și-l reporni. Putea foarte bine să facă față distracției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe uscat spre Roma, înainta pe Via Appia escortat de două cohortes, zvonul despre sosirea lui îl preceda și, la fiecare popas, era întâmpinat de mulțimi din ce în ce mai mari. Ajunseră la Beneventum, oraș celebru pentru legendele sale misterice, într-o zi geroasă, la asfințit, printre dealuri acoperite de zăpadă. Sub un nuc bătrân, cu scoarța deschisă la culoare, preoții unui mic templu egiptean, construit în vremea lui Julius Caesar, întâmpinară cenușa lui Germanicus cu sunetele unor instrumente ciudate și arome pătrunzătoare. — Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întoarse, își îmbrățișă firesc fiul și, desprinzându-se de el fără să plângă, îi zise să nu uite de puii de păun din cușca pentru păsări. El îi făgădui și rămase singur cu preceptorul grec, înspăimântatul Zaleucos. Era o dimineață geroasă, vântul se abătea asupra orașului dinspre Apeninii înzăpeziți. Zaleucos se duse până la intrarea de lângă râu a vilei, se întoarse și spuse că era păzită de pretorieni. La Roma, oamenii șopteau că în fața senatorilor se prezentaseră mulți martori împotriva Agrippinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poți tu închipui. El se întoarse brusc, și privi în ochii celuilalt ca într-o oglindă. — Era foarte frumoasă, zise ofițerul, și Gajus înțelese că păstrase în memorie chipul ei așa cum fusese cu cincisprezece ani în urmă. Într-o iarnă geroasă, pe când noi luptam, cheruscii lui Arminius au atacat podul de pe Rhenus. Ai noștri, care apărau podul, se retrăgeau, strigau că e pierdut, voiau să-i dea foc. Atunci, sub ploaia de săgeți a germanilor, a venit mama ta. Eram acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor tunde abia În luna februarie, Într-o dimineață geroasă În curtea cazărmii militare 01483, undeva pe lângă Cluj, căci tatăl tău nu te-a mai putut răbda crai de Magheru și cu anasâna te trimite la oaste. Să-ți iasă din cap pletele și ghitările electrice și ceaiurile. Și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
începuturile vieții. Iar respirația ei suna ca frecarea unei unelte de piatră pe un pergament, care, zgâriind uniform, șterge toate caracterele scrisului neîntrerupt și definitiv - până când nu mai rămâne decât o suprafață albă ca zăpada. XXVIIItc "XXVIII" Noapte geroasătc "Noapte geroasă" Drumul vieții lui Hans Saner s-a desfășurat la fel de lin ca drumul de creastă din spatele sanatoriului din Davos - pentru menajarea plămânilor pacientului -, cu un urcuș confortabil de-a lungul flancului muntos până la perspectiva de la înălțime asupra satului și a văii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
istorice memorabile, de pildă bătălii și tratate de pace, mi-au fost întotdeauna prezente în minte, data înființării celui de-al Doilea Reich după voia lui Bismarck să-mi fie și astăzi de ajutor, de îndată ce îmi amintesc de ziua aceea geroasă - era sâmbătă sau duminică? - și apoi, deja mai puțin limpede, de felul în care a decurs ea. Stabiliserăm să ne vedem la ora treisprezece la ieșirea de metrou din stația Zoologischer Garten. Deoarece, de când am fost rănit între Senftenberg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la moșia Pardo și să scrie acolo Împreună broșurica. Bioy Își amintește: „Ne aflam la moșie (n.n.: a lui Bioy), era cât se poate de frig și nu puteam ieși; sufrageria era singura Încăpere cu șemineu și, În iarna aceea geroasă, pe când redactarea broșurii progresa, noi beam cantități infinite de cacao foarte tare și fără lapte. Eu făceam multe lucruri din rațiuni literare și cred că repetatele căni cu cacao făceau aluzie la cele băute de Leopold Bloom și Stephen Dedalus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de aceea, voi încerca să te păstrez în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într-o viață de dor, într-o viață de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dintr-un anotimp în altul, dintr-o noapte în alta, dintr-un ținut în altul, dintr-o iubire în altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e frig în iubire, ca o poveste calmă, Cum miri de zăpezi de amor se mprumută, II Și se trec în răsfirate iubiri de cuvânt Până nopțile plâng și se ning în veșmânt Și florile la ferestre își trag draperiile geroase Pân’ce se contopesc legendele în trăiri mormoroase. Și astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubită Și-aud cum lemnele trosnesc arzând sub plită. Ascult cum viforul vuiește printre pomi Și tu, iubito, în lunga noapte dormi. Privesc la lumânarea ce pâlpâie ușor Și-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
de mult. M-am aplecat și l-am sărutat de rămas-bun. Am găsit mașinuța Jetta din prima și În numai douăzeci de minute am dibuit calea spre autostrada 95 cam spre nord, care nu era deloc aglomerată. Era o zi geroasă de noiembrie; erau vreo zero grade afară și pe străzile lăturalnice se vedeau crâmpeie de pământ acoperite de gheață alunecoasă. Dar soarele era sus pe cer și Împrăștia acea intensă lumină hibernală din cauza căreia ochii Încă neobișnuiți cu strălucirea puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oprire: atelierele Tommy Hilfiger pe West 57 Street, numărul 355, etajul 6. Întreabă de Leanne. O să-ți dea tot ce ne trebuie. I-am dat șoferului adresa și m-am uitat pe fereastră. Era ora unu fix, Într-o zi geroasă de iarnă. Aveam douăzeci și trei de ani și călătoream pe bancheta din spate a unui Cadillac cu șofer, În drum spre atelierul lui Tommy Hilfiger. Și eram, indubitabil, moartă de foame. Ne-au trebuit aproape patruzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
ajuns la înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Corneliu Traian Atanasiu Noapte geroasă - țârâitul greierului în dosul sobei O fi el greierul kigo de vară, dar acolo unde modernizarea n-a artificializat totul, într-o biată casă de țară, un greier își poate găsi sălaș lângă soba caldă și poate continua necurmat dialogul
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
nopți de iarnă. Corneliu Traian Atanasiu Avem aici un bun exemplu, unde un kigo foarte răspândit în creația tuturor poeților, „greier”, nu este cuvânt sezonal, ci pur și simplu își pierde această calitate. În cazul de mai sus kigo este „geroasă”, deci ne aflăm în fața unui poem încadrabil sezonal la anotimpul iarna. Nu-i nimic, autoarea va face reîncadrarea de rigoare. În rest, poemul rezistă exigențelor și poate fi oricând antologat. Șerban Codrin Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]