31,702 matches
-
mele hotare", mi-am spus, și mi-am aprins țigara de după marele festin al libertății. Putusem să văd lenta și liniștita atitudine a vagabonzilor ce stăteau așezați în propriul culcuș de unde nu-i alunga nimeni, și eu, care făcusem toate gesturile pe care le îngăduie viața, am observat că în noua mea postură aveam un aer inedit, un fel aparte de a fi cufundat, ca un monolit din valea ce dăinuie de la începutul lumii și pînă la sfîrșitul ei. Crezusem că
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
parodiere și nici supunere involuntară față de un model preexistent, ci o modalitate, pe jumătate ludică și polemică, pe jumătate implicată și gravă, de a regîndi forma plastică din perspective multiple, în general validate, ca o pledoarie asupra unității fundamentale a gestului artistic, asupra înaltei lui congruențe, dincolo de polimorfismul expresiei, de particularitățile limbajului și de stilistica imediată. În această perspectivă, dar fără a oferi posibilitatea unor acroșări ideologice în sensul unui postmodernism asumat, Vasile Tolan intră în dialog nemijlocit cu gestualismul lui
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor american interbelic, acest "Julien Sorel de la țară" este un ambițios care procedează totuși cu moderație, fără a forța primejdios marginile admisibilului. O singură dată se pripește, când interpretează greșit un gest "mai liber" al Nadiei Martinetti, soția profesorului, pe care crede că și-o poate face amantă. Se năpustește, gafând, asupra "stăpânei", care-l respinge "râzând ușor, cristalin". Regretă imediat imprudența și-și promite să nu mai greșească, să-și tempereze
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Ocolește aventurile, angajările riscante, sentimental se rezumă la relația, intrată în rutină, cu odihnitoarea Gabriela, după cum prudent va fi în toate, optând, în politica ziarului, pentru linia națională moderată, centristă. Dar acționând în felul acesta, cântărind tot timpul consecințele fiecărui gest, verificând cu minuție soliditatea fiecărei porțiuni de teren cucerite, eroul riscă altceva: să se înfunde în mediocritate. Ar putea cel mult să facă o frumoasă carieră banală. Aceasta până când intră în scenă celălalt personaj, personajul-pereche al lui Amedeu, neînsemnatul în
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
tare, de a apăsa, de a lovi, de a arunca mai departe, în întrecere cu alții, ci dimpotrivă, acea de a te reține de la o apăsare brutală, de a pune în mișcare aparatul sensibil doar prin cel mai mărunt dintre gesturi, printr-o suflare cât mai lejeră, printr-un gând. Eram scufundat de un timp în acest exercițiu de finețuri infantile, urmărindu-mi iscusința pe micul cadran al cântarului, în întrecere cu mine însumi, ca de atâtea ori în jocurile mele
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
dezinfectez rana, deși nu-ți curge nici o picătură de sânge", continua să explice pedant Herr Doktor Ambrosius, și toate aceste explicații m-ar fi interesat dacă n-ar fi fost vorba de ochiul meu. La fiecare cuvânt urmat de un gest al său simțeam însă, ca o mângâiere, apăsarea blândă, protectoare a mâinilor Sibylei. Stătea la căpătâiul meu, în spatele fotoliului de piele, de cum fusesem instalat în el, îmi prinsese între palmele ei calde, binemirositoare, obrajii și îmi șoptea la ureche: "N-
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
am văzut năpustindu-se în cameră o soră medicală al cărei zîmbet disimula amenințarea seringii cu care era înarmată: țelul ei vădit era să-mi facă o injecție hipodermică. Buimac, am sărit din pat, și ea deja mă soma - prin gesturi cît se poate de explicite și prin accentuarea surîsului ei larg - să-mi descopăr acea zonă a corpului în care îndeobște se înfig, pentru că e loc destul, injecțiile aducătoare de sănătate. Am șovăit o clipă: sub uniforma ei de soră
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
particular, cică, ne susține cu o ardoare de latin lover e să ne lase în pace. În ce-i privește pe guvernanți, ei se pot considera cu lațul la gât. Au de ales doar între a-l tăia cu un gest hotărât, cu bisturiul, sau a aștepta ca securisto-comunistimea ce-a acaparat totul în țară să le împingă scăunelul de sub picioare.
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui mesaj, citarea, citirea, rîsul concomitent vorbirii și mai ales numeroasele suprapuneri ale replicilor. În absența contextului situațional, a datelor despre universul comun de discurs și în imposibilitatea de a nota toate mijloacele paralingvistice gest, mimică , aceste dialoguri pun în evidență diferența profundă dintre oralitate și scris: odată scrise, decontextualizate, replicile orale par incoerente, dezarticulate, aproape lipsite de sens: "Și am zis, zic... domne, zic, mi-a zis aseară: te rog frumos, vorbește cu Marilena
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
pascaliană reprezintă nota distinctivă a liricii lui Ioan Morar. La capătul fiecărei emoții, al fiecărui sentiment, al fiecărei bucurii și speranțe se află chipul nemilos al morții. Chiar dacă ideea nu este foarte originală, aplicațiile lui Morar sînt mereu surprinzătoare. Un gest dintre cele mai banale, plata curentului electric, poate dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
de mult, pentru ca apoi să se respingă violent, ca și cum s-ar atinge în puncte cu polaritate comună. Mult mai interesantă este solitudinea lui Pavel. Iubirea lui pentru Raluca este exclusiv rodul singurătății, al așteptării și al rememorării unor replici și gesturi. Automotivîndu-se în permanență pentru telefoanele și întîlnirile de a doua zi Pavel ajunge dependent de prezența Ralucăi. Iar dispariția definitivă a acesteia după o singură noapte de amor îi bulversează total rosturile existenței. În a doua sa parte, Fetița devine
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
grupate în trei secțiuni diferite, textele par a se hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă, autoarea privește introspectiv în sine, în ceilalți, chiar și în cuvinte, iar gesturile exterioare, aparent banale, nesemnificative, devin sursă de revelații personale: „Era o cameră mare fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena. Atât cât să i se vadă ochii. Când închiși, când deschiși
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
Caulfield, eroul lui Salinger din De veghe în lanul cu secară. Pentru el, scriitorii se împărțeau în două categorii: cei pe care, după lectura cărții, ar fi vrut să-i sune și cei care nu îi inspirau un astfel de gest. Ei bine, Violeta Preda este una din acele autoare căreia, odată isprăvită cartea, adolescentul din noi ar dori să-i telefoneze.
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
Franz Kafka La 30 decembrie 1911, Kafka nota în Jurnal: "Impulsul meu de a imita nu are în el nimic actoricesc, îi lipsește unitatea... Pentru imitarea unor detalii ale vulgarității am în schimb un impuls decisiv de a imita manipulările, gesturile unor oameni cu bastoanele, felul în care își țin mâinile, mișcările degetelor și pot s-o fac fără nici un efort. Toate acestea mă îndepărtează de vocația de actor... Mult dincolo de imitarea exterioară, se situează cea interioară, atât de puternică, încât
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal religios vechi-testamentar, cu reflexe cabalistice. Frapante sunt cele două personaje ale "ajutoarelor servitori", care îl însoțesc pe K. și în Castelul, și în America. Sunt personaje caraghioase, clovnești, cu mișcări dezordonate, cu gesturi neașteptate descrise subliniat. Ele amintesc de prezența clownului în arta epocii, la mai toți marii pictori. La Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un spațiu scenografic esențial, camera, ia în Castelul
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
un cabinet medical unde consulta, recomandând diete antropozofice. Kafka l-a vizitat în acest scop. Iată-l pe Rudolf Steiner, îmbrăcat în "redingota neagră cam uzată", șezând în fața pacientului și "dând din cap, din când în când, considerând probabil că gestul îl ajută să se concentreze. Avea guturai, nasul îi curgea, tot timpul manevra o batistă, vârându-și degetele în fiecare nară". Celălalt e prilejuit de vizita făcută, împreună cu doi prieteni, în septembrie 1915, unui rabin hasidic taumaturg din Zizker Galiția
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
la fiecare colț de stradă și că eu nu trebuie decît să-i adun în palatul meu. Dar eu nu am venit aici pentru bani. Muream cumva de foame în Dhaka? Nicidecum. Se interesează cumva de diplomele mele? - Făcu un gest spre perete, unde erau expuse diversele lui certificate înrămate. - Nicidecum. În plus..., își drese glasul, deși nu era răgușit. Doctorul Azad îi aruncă o privire lui Nazneen și, fără să vrea, ea răspunse privirii lui, încît se văzu prinsă într-
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
cititorul că e vorba de un puzzle ce nu se cere recompus și că numele intrărilor nu corespunde întotdeauna cu materia tratată, rămînînd de ghicit după care figură poate fi identificată fiecare dintre ele; nu putem să nu remarcăm acest gest de a face cu ochiul și de a asigura o oarecare legătură cu ultimele sale volume de Figuri. Multe dintre intrări, deși au nume cu o alură științifică sau tehnică, sînt amintiri din copilărie, adolescență sau din parcursul profesional, totul
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
fidelitate. Iubire, dăruire și respect. Necondiționat. Era incredibil ce se întîmpla pe scenă la repetiții. Ce lumi, ce universuri se clădeau, se dărîmau, se înălțau. Iarăși și iarăși. Ca într-un basm fără sfîrșit. Performanța se instala ușor, în fiecare gest, într-o întoarcere, într-o privire. Niciodată, dar niciodată nu am aflat ce le spunea seara, cînd pleca cu cîte unul dintre actori spre casă. Numai pe acest drum se formulau observațiile, nemulțumirile, se stimulau încercările, curajul aventurii. Sub semnul
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
al romanului Ioanei Baetica, Fișă de înregistrare) trădează în chip evident intenția de forțare a propriilor limite, voluntarismul teribilist de a-și etala precaritatea (proprie sau inventată, dar asumată) atunci când nici un imbold lăuntric nu le îndeamnă să facă un asemenea gest. Exhibiționismul lor literar este un act pur de voință, cu tentă masochistă. Sound-ul adesea declamator, biruitor, viril din lirica acestor amazoane ale postmodernismului nu face decât să le camufleze sensibilitatea reală. Paradoxal, deși se dezgolesc - nu doar de haine, dar
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai folosește este scanată lent, clipele fiind dilatate și gesturile descompuse în secvențe cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie și ferigi, bidoane de bere și coca-cola reprezintă suportul de pe care imaginația se înalță, într-o spirală caracteristică. Visele "sofisticate" și "uimirea cu care totdeauna am cuprins
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
Fievres pentru ansamblu cameral; i-am ascultat cu interes Blanc-noir, Grise pentru 11 instrumente și Metro pentru orchestra acompaniată de ambianța metroului parizian. De fiecare dată când i-am interpretat sau i-am audiat muzica, am fost sechestrat de fervoarea gestului componistic, precum și de finețea alcătuirilor armonice și contrapunctice. Mi-l imaginez pe Claudy în fața ordinatorului: nemișcat și mut în așteptarea configurațiilor pe care memoria artificială le exhibă prompt, și sec, în fracțiuni de secundă. Niciodată nu se simte mai compozitor
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
lipsesc și splendide exemple de conduită". Au fost și în comunism dascăli din generația de după război care și-au făcut în chip strălucit datoria. Dar, repet, acestea se produceau în pofida regimului: în fond, orice act de cultură autentică era un gest de frondă, căci, în concepția PCR, cultura era doar trompetă propagandistică, iar școala, un instrument de depersonalizare. Să revenim însă la subiectul propus. Domnul Baumgarten are perfectă dreptate atunci când consideră că, pentru realizarea unei performanțe reale în cultură, nu este
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
să te ocupi, dacă îți aparțin, tu plăsmuindu-i, făcând parte din închipuirea ta. În plastică există o sferă întreagă de reprezentări în această privință. Muzeele mari ale lumii cu pânzele lor celebre agățate de pereți sunt panoramare inubliabile de gesturi, atitudini, fizionomii ale genului uman. La Luvru, ieși năuc, cuprins de un vertij. La Ufizzi, ... delirant. La Prado... (cel puțin subsemnatul)... la întoarcere, pe străzile Madridului, urmărit de viziunea }apului gigantic, șiret, stând în noaptea de sabat pe șezut cu
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
ultimii șaisprezece ani în acest domeniu. De fapt, am asistat la un scenariu monoton: am aflat nume de persoane care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns să dea note informative Serviciului Secret comunist. Prea puțini dintre noi, oripilați de gestul celor în care, poate, am crezut, ne-am arătat interesați să vedem întregul tablou. Și anume, contextul în care cineva ajungea să fie racolat de Securitate. E posibil să fi existat numeroși "benevoli", indivizi cărora faptul de a-și turna
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]