654 matches
-
caracterul simbolist acestei picturi, cel al interiorității. Acest chip ne trimite prin sugestie către altundeva, o proiecție incertă, o vibrație emotivă, o evanescență. Tablouri precum Fată tânără cu fața la foc, Doamna în rochie galbenă sau Pe gânduri asociază reveriei și o gesticulație afină. Visarea vine și din așteptare, precum într-un tablou ca Femeie lângă stâncă, așteptare pe care nimic nu o clarifică. O întâlnire? Un scurt popas pentru odihnă? Un moment de contemplație? Lectura ne introduce în spațiul reveriei căreia cartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rimei și ritmului, ci o muzicalitate interioară, subtilă, ineluctabilă, care asociază într-un efect nou, sinestezic, și celelalte simțuri, în special văzul. În proiectul de copertă pentru volumul de poezii al lui Al. Bogdan-Pitești, Sensations intimes, apar trei femei cu gesticulația senzuală tipică a femeilor Jugendstil. Una dintre ele cântă la flaut, o alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte dintr-o colecție particulară 392. Avem figura sensibilă a unei femei al cărui chip exprimă deopotrivă tristețea și visarea, ieșind astfel din convențiile academice ale nudului. Pictorul înregistrează înainte de toate o état d'âme, expresia chipului fiind asociată unei gesticulații patetice cu un fundal cețos care evacuează reperele unui cadru determinat. Corpul acestei femei apare eterat, suspendat cumva într-o trăire care nu evocă nimic material, niciun context de ordin fizic. Dematerializat, corpul devine complementar stării care-i imprimă o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a tabloului, rama cu decorații în stil Secession, la expresia hieratică a atmosferei accentuată de verticalitatea stilizată a chiparoșilor pe fundalul stâncos și costumația antică în roșu și alb a celor doi îndrăgostiți. Teatralizarea scenei nu scapă unei priviri atente, gesticulația are amplitudine dramatică, o expresivitate distinctă. De asemenea, o pictură precum Peisaj ideal recuperează cronotopul arcadic, cu un templu în fundal și o fântână în prim plan, pe pereții căreia se poate distinge un basorelief cu dramatizări pe teme mitologice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opera sa plastică. Fisurile, accidentele datorate delabrării vechilor clădiri provoacă apariția unor figuri în imaginația pictoriței, figuri surprinse în diferite postúri și compoziții alegorice. Cecilia Cuțescu- Storck pictează cu privirea tablouri apocaliptice, însă atenția sa se fixează cu precădere asupra gesticulației și a unui transfer al elementelor figurative în motive sugestive, împinse către abstracție, pe care artista nu le mai descrie, forța lor de sugestie făcând inutilă descripția. "Mă atrăgeau mai mult calcanele caselor bătrâne, pentru că în zidul vechi și sgronțuros
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Hodler în relație cu dezvoltarea unor recurențe ale unui motiv vegetal, sugerează o apropiere de decorativismul Art Nouveau. Hodler urmărea însă aceste armonii și la nivelul unei coregrafii simboliste, unde unul și același personaj sau personaje degeminate dezvoltă o gesticulație afină. "Hodler și-a amplificat efectul, reprezentând mai multe figuri, performând o pantomimă într-o singură pictură. El a numit aceasta principiul de paralelism și a explicat că era bazat pe legile naturale de creștere a plantelor, care determină ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picturii propriu-zise. În același timp, această coregrafie simbolistă care o apropie de pictura lui Ferdinand Hodler sau a prerafaeliților, este în măsură să genereze și un efect decorativ în spațiul unei armonii a suprafeței, mergând spre o ușoară stilizare a gesticulației. Într-un interviu din 1905, remarcând influența pe care o exercita asupra lui Gustav Klimt, Hodler subliniază în mod abil această afinitate, oferind și câteva considerații despre tehnica întrebuințată pentru a obține atât efecte decorative, cât și o relevanță simbolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pot fi de oriunde, pictorița încearcă să creeze adesea pentru ele un cadru exotic, pictura sa are legătură cu o căutare a originilor, a surselor unei vitalități misterioase, a unei frumuseți arhaice care rezidă în mudrele sau hieroglifele propriei lor gesticulații 521. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck sunt purtătoarele unui limbaj magic, al semnelor surprinse în atitudini rituale de idoli păgâni, care suscită întrebări fundamentele, precum cele care dau titlul enigmatic capodoperei lui Gauguin,: De unde venim? Cine suntem? Unde mergem?, tablou expus la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat atât prin gesticulația și postúra hieratică a corpurilor, cât și prin abstragerea într-un fel de transă mistică. În ce privește efectul decorativ, în pictura Înțelept indian, personajul devine o axă care ordonează (cosmic) tabloul. Ficușii uriași, arborii alcătuiesc un fel de portal, iar florile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc: "Pe vremea lui Moliere, burghezul voia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale mahalagiul umbla să devină burghez, mai tîrziu, omul de mică cultură afectează marea cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
al grupului de elevi pe care acesta îl are în fața sa; * poziția de pe care trebuie să comunice, empatia care există între profesor și clasă; * forma în care informațiile trebuie transmise într-un anumit context educațional: verbal, scris,cu mai multe gesticulații sau mai rigid; * motivația elevilor din grup de a recepționa un anume conținut: clase paralele pot reacționa diferit la primirea mesajului. Metodele didactice moderne au acest rol de diversificare a modalităților de prezentare a materialului didactic și de recepționare cât
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
folosim comunicarea pentru a învăța cum să comunicăm. Acest lucru se întâmplă în școli și universități în orice moment. Același lucru se petrece și în timp ce citim o carte, așa cum este cea de față. Experiențele timpurii ca copii includ vorbirea și gesticulația făcută de alții către noi. La rândul nostru, am învățat aceste acțiuni prin exercițiu, încercare și eroare. Dar există oameni care cred că suntem născuți cu aceste capacități de bază care ne ajută să învățăm cum să vorbim și să
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
orice țintă, prea la îndemînă, a injuriei generale. Foarte surprins nu pot spune că am fost. Simțisem, încă de cînd era ministru, că talentul ei politic era mult mai mare decît competențele ei reale, că excela la capitolul prezență scenică, gesticulație retorică, șarm popular, fără să dubleze aceste înzestrări cu discreția nobilă a convingerilor autentice și a muncii adevărate. Personajul pe care și l-a construit, fată dintr-o bucată, aproape de oameni, bănățeancă drăguță și sinceră era, în fond, foarte asemănător
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în mare măsură interese clientelare. Având în vedere acest tip de mentalități ale clasei politice la putere, v-aș întreba dacă un schimb de generații ar putea instaura o nouă relație între opinie și politică. Dacă nu cumva, plictisită de gesticulația reglărilor de conturi și de manipulările vizibile din PSD în 2006-2007, tânăra generație educată se retrage în sfera privată. Am asista, în acest caz, în ciuda aparențelor de ruptură cu vechiul regim din anii comunismului, la o continuitate tragică: pe de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
delimitează în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de melodramă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
s-o rezume dogmatic, sacrificând nuanțele de dragul unui "adevăr" mai mult decât discutabil. De altfel, chiar din analiza notelor de călătorie am putut constata incapacitatea scriitorului de a surprinde veridic realitatea și de a vorbi despre sine firesc, fără emfatica gesticulație a intelectualului în fața oglinzii deoarece abia atunci când vrea să fie autentic devine Lovinescu mai artificial, fie încărcându-și discursul cu un roi de citate, fie exagerând în mod neverosimil naturalețea, spontaneitatea. Lipsit și de simțul realului, dar și de imaginație
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tiparul clasic e limpede!), într-un final patetic, de mare tensiune dramatică, stropit din belșug cu lacrimi și sânge și imortalizat în rama unui tablou vivant, ca în melodramă 122, cu femeia prăbușită în mijlocul scenei iar fiul-judecător surprins într-o gesticulație teatral-extatică ("cu mâinile ridicate în sus"). După cum am sugerat în treacăt, textul reclamă și o lectură în cheie psihanalitică, altminteri foarte instructivă, având în vedere că imaginația melodramatică și-a pus amprenta nu doar asupra piesei lovinesciene, ci și asupra
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după atenta consultare a Poeticii lui Aristotel și a unei bibliografii impresionante dedicate problemei. Un prim indiciu al teatralității romanului lovinescian îl constituie, în opinia exegetei, stereotipia gesticulației personajelor, al căror comportament se reduce la ticuri. Astfel: Lulù "își apleacă ușor capul pe umărul stâng", își mișcă pleoapele "cu încântări și mirări de copil" și își ridică rochia "ca pentru a trece o apă" când e vorba de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o apă" când e vorba de căsnicia ei; la Andrei se remarcă "aplecările repetate ale capului, paloarea și roșeața din obraji"; la Puiu Cercel, aerele perverse, de copil "rău crescut"; la Diomo, gestul brutal; la Colea, vocea tunătoare; la Ciprian, gesticulația emfatică, de orator. Și totuși, remarcă rafinata interpretă, nu atât gesturile în sine sugerează apropierea de teatru, cât "excesul de subliniere a ticului, care arată că personajele își folosesc corpul, asemeni actorilor, ca instrument expresiv iar nu ca organ de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sacrificând elementele care i s-au părut parazitare (îndeosebi discursurile lui Ciprian)192. Însă lectura paralelă a textelor îi dezvăluie Ligiei Tudurachi un lucru neașteptat: romanul se dovedește mult "mai teatral" decât drama Hortensiei, deoarece, "dincolo de indici dramatici superficiali (decor, gesticulație)", textul lovinescian conține, în plus, și "o relație fundamental teatrală între actor și cor". Într-adevăr, prin mijlocirea lui Ciprian (personaj-raisonneur, jucând aici rolul corului), Lovinescu "a supradeterminat fatalitatea ce guvernează feminitatea negativă a lui Lulù", de unde și îndreptățirea de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scena Teatrului Național din București în 1923 (premiera piesei Lulù a avut loc în seara zilei de 14 decembrie 1923), Lovinescu figurând ca autor alături de Hortensia Papadat-Bengescu. 192 "Ciprian rămâne în piesă un personaj ordinar, lipsit de atitudini ostentative, fără gesticulația melodramatică și, mai ales, fără postura emfatic-oratorică" (în Ligia Tudurachi, op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche. Teatrul său ilustrează etapa "socratică" a tragediei grecești. A introdus nu doar corul alcătuit din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Totodată, însușirea textului literar corect mi a dat posibilitatea de a dramatiza aceste povești, ele fiind puse în scenă cu prilejul unor evenimente, serbări, festivaluri. Aceste povești au constituit un mijloc important pe lângă obiectivele specifice - cultivarea expresivității limbii, folosirea mimico gesticulație în exprimare, socializarea prin intercomunicare rezolvând anumite sarcini ale dezvoltării comunicării, de exemplu: aprofundarea conținutului poveștii; redarea conținutului prin mijloace de exprimare proprii; pronunțarea corectă a cuvintelor; înțelegerea sensului figurat al cuvintelor și expresiilor din poveste; dezvoltarea fluidității exprimării verbale
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
limba română. "Dumneata... dumneata... mi-a răspuns el clar și afectat (afectare cu care se plimba și printre rânduri, cu raglanul pe el și se uita la noi fără să ne vadă), dumneata nu știi să pui virgulele..." " Virgulele sunt gesticulația gândirii, i-am răspuns, știm asta de la Caragiale și într-o compoziție liberă le pun unde cred eu ca e necesar..." " Iar eu, ca dascăl al dumitale, te previn că le pui greșit din punct de vedere gramatical!" mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mamă ce se dezvăluia astfel, râse din tot sufletul de greșeala lui. Nu îndrăzni să spună că aparițiile precaute ale Louisei îl stânjeneau mai mult decât o intrare zgomotoasă, în primul rând pentru că țineau mai mult, apoi pentru că presupuneau o gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată. Metoda putea chiar să se întoarcă împotriva intențiilor mărturisite ale Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Iorgu Misir. Fata cuminte, din aristocratice pensioane mucegăite, mări tată cu un bărbat vârstnic, afemeiat, cu diplomă la modă. Acum, patru persoane în două camere ! Inclusiv coana mare, firește ! Două camere mici unde maică-sa, fosta mare madam Misir, continuă gesticulația de matroană, ca și cum n-ar accepta nici una dintre schimbările care i-au negat existența, acrind-o și pe a celor care o suportă între ei. Își amintește planșa neterminată. Nu știa s-o continue, va trebui să se umilească, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]