1,302 matches
-
care ne însoțesc tot drumul, care ne este luminat de licurici. Gigel: - Mai spune-mi o dată care este sfârșitul ! Alina: - ( deschide cartea ) : Povestea spune că niciun om n-a ajuns și n-a intrat în Castelul Părăsit ! Paul: - Ăsta-i ghemul de mistere al Alinei ! Avem hartă, busolă și o poveste. Aventura noastră poate să înceapă. La drum ! Intră cu toții în pădure, apar licuricii care luminează drumul și spiridușii care-l arată. Atmosfera și fond muzical straniu ; sunete de păsări, animale
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
-l poate folosi pentru că nu l-a putut cuceri prin luptă ?! Zâna cea bună’’: - Blestemul poate fi distrus doar dacă buzduganul este scos din castel de un om , de un muritor, așa ca voi... Paul ( către Alina și Gigel ): - Iată ghemul de mistere ! Gigel: - Am intrat în poveste cum zice Paul. Un zmeu, Zâna Întunericului, șapte balauri cu șapte capete, dar nu putem intra în castel. Și mai avem o zi s-ajungem la castel. Paul ( scoate și consultă iar harta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
bună’’ : - Deci, ne întâlnim peste o zi !... ,, Zâna cea bună’’ dispare, un vânt puternic izbucnește Gigel: - Nu mai înțeleg nimic, două zâne, doi zmei, doi FețiFrumoși și balauri care când urlă când dorm...de sperie codrul... Alina: - Blestem, vraja, un ghem de mistere ! Paul: - Ai avut dreptate, un ghem de mistere. Gigel: - Dar nu vise pentru că cineva vrea să ne ia de proști ? Ce mai spune povestea castelului ? Paul: - Povestea de la csatel s-a terminat, restul poveștii îl scriem noi acasă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cea bună’’ dispare, un vânt puternic izbucnește Gigel: - Nu mai înțeleg nimic, două zâne, doi zmei, doi FețiFrumoși și balauri care când urlă când dorm...de sperie codrul... Alina: - Blestem, vraja, un ghem de mistere ! Paul: - Ai avut dreptate, un ghem de mistere. Gigel: - Dar nu vise pentru că cineva vrea să ne ia de proști ? Ce mai spune povestea castelului ? Paul: - Povestea de la csatel s-a terminat, restul poveștii îl scriem noi acasă. Alina: - Mai avem o zi de mers până
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat printre scaune întoarse, singuri în toată sala, plouă peste oceanul pe care îl bănui fără să-l văd. Aici, în apropiere de Veracruz, a debarcat Cortes
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dau mereu peste nenorocitul ăla de obiect, deși eu sunt cea care l-a atârnat acolo. Am așteptat până l-am auzit Închizând cu hotărâre ușa În spatele lui, apoi m-am răsucit, căscând și simțindu-mă eliberată. M-am făcut ghem, bucuroasă că eram singură. Nu-mi trecuse prin cap că ar dori să rămână, dar nu reușesc niciodată să dau oamenii afară pe ușă după o partidă de sex - pare extrem de nepoliticos, chiar dacă ești conștientă că și tu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
încete, delicate, ținându-și capul cu o mână, dădu plapuma într-o parte și își legănă picioarele peste marginea patului. Apoi și le lăsă cu precauție pe podea. Un soi de cârcel părea să-i închircească tălpile făcându-i-le ghem; refuzau să se destindă deasupra suprafeței plate pe care se putea sprijini; era ca și cum ar fi încercat să meargă în pumni. Reuși cu chiu și vai să se ridice, ținându-se de speteaza patului, apoi se târî până la fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George s-a îndepărtat de locul fatal, îndreptându-se spre casă, m-am simțit ușurat. Criza trecuse (trebuie să spun că, mult mai târziu, am discutat întreaga scenă cu doi dintre participanți). George trecu pe lângă Diane care se făcu toată ghem sub arbustul ei. E posibil totuși s-o fi văzut și să nu-I fi dat nici o atenție. Părintele Bernard se piti, cu o grabă absurdă, pe după un gard. Valerie nu se mișcă. Iar pe mine mă năpădi o colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la ambii frați. George se încruntă, sprâncenele îmbinându-i-se deasupra ochilor. Își lăsă capul în piept. Atunci observă pe podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă și se holbă ca un dement la ele. Apoi le făcu ghem și se năpusti la ușă. Tom se feri prompt din calea lui. George ieși pe palier, aruncă pe jos bocceaua de haine și îi dădu un picior, proiectând-o pe scări. Se întoarse în cameră și se îndreptă spre Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai frumoasă acum“, se gândea Gabriel. Își dăduse multă osteneală cu rochia, era mulțumită de rezultat, fericită că-i putuse fi de folos lui Tom, și aștepta elogii. Tom îi acceptă însă capodopera cu un vag „Ah, da - mulțumesc“. Făcu ghem rochia care fusese călcată cu multă grijă și o vârî în sacoșa adusă de Gabriel. Pe loc, Gabriel se duse la fereastră ca să-și ascundă lacrimile. Știa bine că tendințele ei plângăcioase o agasau pe Alex. Oricum, era foarte mâhnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon, zău, sunt Boss, Șefu', răspune cel strigat, cu o mâhnită deferență. Ești, pe dracu' ghem! Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai o șansă, ultima, o unică șansă, ca să te reabilitezi în fața mea! Cap de pancreas! Aruncă naibii foaia aia la gunoi și ia-l pe turmentatul ăsta în spinare. Ne-au rămas doar lovele de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă doboară pasărea cea mare, colorată și neajutorată, de pe cornișa ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină să arunce asiduu cu anafură, ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mereu comandantul secției îl bătea la cap să înceapă să-l învețe meserie pe-un înlocuitor mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zebră e tot acolo, și dulapul baroc cu vitrină, și masa cu machete de carton unele peste altele, și teancul de schițe de costume, și paradisul de piese mici și exotice, ceasuri vechi sau resturi de la diverse aparate, și cîteva gheme lipicioase de aracet aproape Întărit și alte gume de lipit, și pozele În rame ciudate de carton, și... hmmm, da, scaunul... scaunul ăsta cu spătar foarte Înalt, scaun cu care era să-ți spargi capul odată, Încercînd să-i faci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
suport. Am o jenă, nu știu cum ar trebui să mă port cu Nico, Îmi aduc aminte de serile din Praga, Îmi aduc apoi aminte de Înțelegerea noastră - s-o lăsăm mai moale. Mă simt ca dracu’, ridicol, jenat și stînjenit, un ghem de suferințe fără sens. Tragem două beri Înainte undeva lîngă piață și, cînd intrăm pe aleea care duce spre blocul ei, se aude prin fereastra deschisă Ultravox cu Dancing With Tears In My Eyes, iar cînd melodia se oprește, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
manual de engleză. Ordinul de mutare Îl am În buzunarul interior de la piept al tunicii. Nu știu unde mă grăbesc, cu pași din ce În ce mai greoi și mai lenți. O stare proastă, În care depistez și niște regrete, mi se adună În inimă, un ghem de sîrmă care nu are liniște. Deși n- am nici un motiv, din contră. E ceva atît de greu și de scîrbos În pieptul meu de soldat, Încît am senzația că de fapt mă sting, mor. Csabi mi-a promis că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cam ce dracu’ o fi cu mine? De ce nu pot să mă mai uit În spate cînd las acolo niște oameni cu care aș putea rămîne prieten? Mă adîncesc În autoscopii și simt cum deznădejdea Își Înfășoară și mai strîns ghemul de sîrmă pe inimă. De ce? Pentru că abia am reușit să-mi fac prieteni și acum plec iar În necunoscut, pentru Încă un an și o lună. Nu, serios, de ce? Pentru că am prostul obicei de a mă duce și a nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu sînt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sînt chiar eu, prins Într-o realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest, fără mici Înflorituri cinematografice. Dar există realități, iar În miezul lor alte realități, și tot acest ghem e, de fapt, doar o parte din miezul altei realități. Iar Între ele există uși, unele deschise, altele Închise. CÎnd ușile sînt deschise, poți să vezi dintr-o realitate Într-alta. Poți să vezi, dar se poate Întîmpla să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o săptămînă o să fiu iar bun de armată, dar dacă sîntem cuminți ne ține și de Anul Nou. Îmi amintesc că nu a pomenit nimic de nici un război. Mă ridic cu greu În capul oaselor. Babele sînt un fel de ghem, Înfofolite În pături; s-au stins de ani buni, au ajuns o pereche de mumii miniaturale - dinspre ele nu răzbate nici un semn de viață, doar un miros suspect. În salon e rece și umed și un iz acru, de trupuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cine ești? comandantul gărzii! luminează-ți fața... vezi să nu ți-o luminez io ție, răcane, treci În mă-ta În formație), schimburi de parole etc. Ei bine, m-a luat somnul, un somn letargic, Îmi venea să mă fac ghem Într-o baltă, sub ciuperca pichetului, dar În clipe de restriște funcționează geniul, așa că am intrat În comandament și am improvizat un pat, din ușa WC- ului (pe care am scos-o din balamale) și o ramă metalică de masă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dispare prelingîndu-se Într-un popor incert, trecutul. Dar eu zic că e mai bine să nu te dai bătut, să Încerci din nou, scutură-l mai tare și ai să vezi atunci ce Înseamnă de fapt timp, chiar dacă stai făcut ghem În concavitatea saltelei din dormitorul ostășesc plin de mirosuri acre, tari (rezultate din combustia adrenalinei, a deznădejdii, a cruzimii și a bărbăției - toate prost Înțelese, prost consumate). Scutură-l mai tare și n-ai să te plictisești. Ai să te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
proiecție, e o imagine tremurătoare a tatălui meu, care se micșorează, se transformă Într-un copil, dar chipul Îi rămîne matur, un fior de spaimă mă crispează, imaginea Începe să se prelingă, cade cu bucăți de tencuială, se formează un ghem mocirlos, dar peretele rămîne luminat, e o lumină care tremură și care parcă izvorăște din el și apoi se aude o voce Înfundată, peretele se dilată, e moale, e viu. Trăiești Într-un muzeu. Viața ta e un muzeu. Tu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mine: davai ceas! Cum să-ți dorești să te afunzi Într-o lecție de istorie redundantă, cu o morală didactică suficient de sobră Încît să nu supere firile sensibile și să provoace un efect pe dos? Ai În față acest ghem și tragi de un fir și-ți iese un șir nesfîrșit de cruzimi și de umilințe, acel mod aberant al omului de a-și afirma existența, pe care oricît de științific pui lumina el rămîne ceea ce e, țicneală, barbarie. Ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șanțul luminat ca În vis de Calea Lactee și ies În cîmp, noaptea Încremenită pare de sticlă (nu dezertez, vreau doar să-mi iau o floare cu bomboane agricole din lan), undeva, la vreo 200 de metri, s-a ridicat un ghem de licurici, s-a stins, s-a aprins, apoi s-a stins iar și din nou s-a aprins, dar la o altă Înălțime, s-a oprit o clipă, părînd că șovăie, am fost sigur c-o să se Întoarcă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în față și pe care-l știam pe dinafară, ia să vedeți ce frumoasă era în tinerețe! Nu mai am nici o rudă care să-mi mai deschidă ușa. Vorbind, întinse mâna spre mașina de cusut, care era alături, luă un ghem de lână vopsită albastru, în care erau înfipte două andrele și începu să împletească - avea încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]