714 matches
-
întoarce la Malcolm X (X, prescurtat de acum) și voi concluziona făcînd apel la comentarii mai largi asupra opiniilor politice ale lui Lee și asupra strategiilor sale estetice 6. Voi continua, apoi, să explorez vocile ce reprezintă radicalismul negrilor din ghetou, de pe arena muzicii rap și voi examina cîteva dintre controversele cu privire la acest aspect, încheind cu unele reflecții asupra culturii de rezistență și a luptei împotriva hegemoniei. Do the Right Thing ca poveste morală brechtiană Acțiunea din DRT (1989) are loc
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
muzicii rap și voi examina cîteva dintre controversele cu privire la acest aspect, încheind cu unele reflecții asupra culturii de rezistență și a luptei împotriva hegemoniei. Do the Right Thing ca poveste morală brechtiană Acțiunea din DRT (1989) are loc într-un ghetou din Brooklin, în cea mai fierbinte zi a anului; Mookie, un tînăr negru (interpretat de Spike Lee), se trezește și pleacă la lucru la "Pizzeria lui Sal", într-o dimineață de sîmbătă. Apar diverse personaje din zonă, folosite de Lee
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
său, dar care își pune șorțul să facă pizza, prezentîndu-se ca un businessman mic-burghez. Alte tricouri îi identifică pe cei care le poartă cu eroi culturali albi sau negri. Un tînăr alb care tocmai și-a cumpărat un apartament în ghetou poartă un bluzon asemănător cu cel purtat de Sorry Bird de la Boston Celtics, în timp ce un tînăr negru poartă un bluzon ca cel al lui Magic Johnson de la S.A. Sokers. Hispanicii poartă tricouri colorate, în timp ce bărbații negri mai în vîrstă poartă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
149) În plus, Lee celebrează în mod constant consumerismul, acesta fiind motivul central al majorității investițiilor afective și intențiile filmului, mai degrabă decît să descrie modul în care acest consumerism a ajuns să organizeze, într-un mod centralizat, viața din ghetou. O mare parte din investițiile afective este plasată în consumul de pizza, înghețată, bere și alte produse de larg consum. După cum am arătat, se pune un accent puternic pe construirea identității cu ajutorul hainelor și al stilului și nimeni nu poate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rase continuă să se înrăutățească. DRT își are realizările și scăderile sale și o critică de diagnostic poate recepta filmul ca articulînd cîteva dintre condițiile ce produc violență în ghetouri. Filmul impresionează mai ales prin descrierea exploziei de furie din ghetou care izbucnește după ce Radio Raheem este ucis de către polițiști albi în momentul în care el și Sal încep să se bată. Lee îl pune pe propriul lui personaj, Mookie, să arunce un container de gunoi prin fereastra pizzeriei lui Sal
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care a migrat în rock and roll era un produs urban, al ghettoului, și cultura afro-americană a asimilat cu repeziciune muzica în textura vieții urbane. Radiouri, boxe, radiocasetofoane walkman și difuzoare de stradă transmiteau sunetele culturii negre mai întîi în ghetou, apoi în întreg orașul și peste tot în țară. Noile tendințe muzicale erau rapid asimilate în idiomul muzical afro-american. Muzica reggae a furnizat atît sunete noi cît și o nouă politizare a muzicii. Rapperii negri din anii '70, precum Gil
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de cît" și " Faceți ceva, chemați poliția". "Escape From the Killing Fields" al lui Ice-T este o imagine sfîșietoare a vieții violente din ghettouri, punctate de mesajul: "Trebuie să scapi! Trebuie să scapi!" "Body Count" descrie violența vieții de ghetou și încercările disperate de soluționare a problemelor negrilor. Deși Ice-T afișează o imagine "macho", uneori violentă, el atacă totuși în mod constant consumul de droguri arătînd consecințele violenței, așa că este pur și simplu greșit să susținem că toată muzica
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic, generos și nepieritor al latinității. Eram uniți și solidari în suferința noastră comună, deoarece și unii și alții aveam, de fapt, aceeași soartă. Eram înfricoșați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au fost înfierați ca apatrizi, subversivi, plutocrați, agenți ai străinătății, fermenți ai disoluției. Introvertirea lor îi expune acelorași reproșuri, uneori fondate, de formalism, ritualism și scleroză. Sunt acuzați că trăiesc într-un ghetou, că s-au refugiat în tradițiile lor, că trăiesc cu fața întoarsă spre trecut. Asta pentru că ei înșiși, creștinii de aici, sunt împărțiți între dorința de autenticitate și nevoia de asimilare. Sau se încorporează, și atunci își pierd originalitatea, sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în stilul renașterii și coloane toate diferite. Toate stilurile (gotic, baroc, renaștere suprapuse). Biserica conține un tablou de Tițian, o altă pictură de Vasari și opere a unor artiști italieni și a pictorilor locali (școala ragusană Bojidarovici). Strada evreiască (fost ghetou) în pantă abruptă până în strada principală fostă odinioară braț de mare. Cea mai veche sinagogă din Balcani (Židiovska ulica). La cafeneaua din Piață am întâlnit un fotograf care știe românește, frizerul Miloikovici, căpitanul Urban de la Sulina. Ne-a însoțit Sukno
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să însoțească transportul. (...) Doctorul Mengele, distins, politicos, a supus-o pe loc unui scurt examen. «Cum deosebiți hemoragia unei artere de cea a unei vene?» a întrebat-o el. știa asta, învățase să îngrijească bolnavii în baraca de tifici din ghetou. «De câte ori pe minut respiră omul?» a mai întrebat Mengele. Nu știa și s-a speriat. «De câte ori pe minut bate inima?» a continuat el s-o întrebe, ca un profesor înțelegător căruia nu-i face plăcere să-l pice pe cel
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-am greșit? Cu ce-au greșit copiii noștri, Vasilică? Ce i-am făcut noi bunului Dumnezeu de ne pedepsește atât de aspru? Pe noi aici, în ghetou, iar pe tine, acolo, în închisoare? Cu ce? E greu, Vasilică, e tare greu. Aproape că nu mai pot... Puterile mi-au slăbit; am obosit. Dar nu ne pierdem speranța și nu vom capitula. Voi lupta alături de copiii noștri greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din Bumbăcari, unde regimul de viață era identic pentru toți deportații, indiferent de vârstă, sex, stare materială, religie etc. Aceste denivelări au existat și până atunci, s-au menținut și au continuat să se adâncească și aici, în spațiul acestui ghetou comunist de tristă aducere aminte. Când amintirea-n față ca pe-un covor aștern, Văd c-am trecut odată și eu acest infern!" (Nicolae Labiș) Eram șase copii fără tată, având-o alături doar pe mama, care se străduia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cazul Voronca, pentru că opera sa nu cuprinde aproape nicăieri vreo mărturie directă a iudaității autorului” <endnote id="(691, p. 119)"/>. Pentru prozatorul Norman Manea, „identificarea cu Peter Schlemihl” nu are menirea de a marca alteritatea sa, ci neapartenența la „nici un ghetou al identității” : „Masca mi se lipise de față. Clasicul inamic public, Alogenul ! Fusesem dintotdeauna «celălalt», conștient sau nu, demascat sau nu, chiar dacă nu mă identificam cu ghetoul mamei mele și cu nici un ghetou al identității. [...] Să evit vizibilitatea, ca Schlemihl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
marca alteritatea sa, ci neapartenența la „nici un ghetou al identității” : „Masca mi se lipise de față. Clasicul inamic public, Alogenul ! Fusesem dintotdeauna «celălalt», conștient sau nu, demascat sau nu, chiar dacă nu mă identificam cu ghetoul mamei mele și cu nici un ghetou al identității. [...] Să evit vizibilitatea, ca Schlemihl ? Fără umbră, fără identitate, să apar doar pe Întuneric ?” <endnote id="(828, p. 24)"/>. După părerea lui G. Călinescu, Ilarie Voronca este „Înrudit sufletește” cu Benjamin (Wechsler) Fundoianu <endnote id="(130, p. 866
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
and Budapest, The Living Memorial, The Hebrew Academy of Cleveland, 1999. 519. Andrei Oișteanu, Cosmos vs. Chaos. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture. A Comparative Approach, The Romanian Cultural Foundation Publishing House, București, 1999. 520. Miriam Korber-Bercovici, Jurnal de ghetou (Djurin, Transnistria, 1941-1943), Editura Kriterion, București, 1995. 521. A.C. Cuza, Jidanii În război, Editura Steaua, 1923. 522. Wilhelm Filderman, Adevărul asupra problemei evreiești din România, București, 1925 ; republicat În 517, I, pp. 23-107. 523. Manfred Raifer, „Die ältesten Judensiedlungenim Kimpulunger
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e mereu, prin natura ei, poetică” (Novalis). În perioada de după moartea fulgerătoare a soțului meu, mă găseam într-un timp al așteptării, al acumulării creatoare. În vremea scrisorilor lui René, tot într-un timp al așteptării încordate, închisă într-un „ghetou” amar, trăind cu teama de a fi „vizitată” la domiciliu, de a întâlni moartea pe stradă: prin accident sau mutilare. Am tradus din franceză o parte din scrisorile lui René, 1975, încercând să transpun în românește un stil foarte viu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
avea acea alură decontractată pe care o admir și o detest la alții și nu am încă acel aer stupid de sănătate. Sunt ciudate zilele de vacanță pe care le petrec la acest Club Mediteranean, o adevărată colivie aurită: un ghetou. Marile probleme sociale și politice ale epocii noastre nu trec niciodată dincolo de zăbrelele clubului. Nimic nu e făcut ca să neliniștească acest cadru burghez al celor veniți aici să-și refacă, să-și recâștige condiția fizică ce le va permite să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alte voci. A trebuit să-mi adun forțele pentru a le deschide măcar puțin capul, inima e mai greu de deschis, ca să înțeleagă că ei nu gândeau mai profund decât cei din timpul dictaturii lui Ceaușescu, care a creat un ghetou nu numai pentru evrei, dar și pentru bieții țigani, încărcându-i de toate relele de care erau vinovați cei ce dețineau puterea. A fost o polemică dură, demnă de a ilustra cuvintele: A vorbi în vânt! Dar Vilma îmi e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de geografie. Avea idei clare. Dragoste sinceră pentru școală. Privirea orientată constant dincolo de zidurile Veronei istorice. Don Adami a simțit școala ca pe una dintre cele mai înalte scopuri ale vocației sale iar pentru el nu a fost niciodată un ghetou, ci o fereastră larg deschisă spre Biserică și lume. El educa pentru a gândi, pentru a acționa în slujba omenirii întregi. Ecumenismul, maturat și proclamat de Vatican II, preoții veronezi l-au deprins cu douăzeci, treizeci, patruzeci de ani înainte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-l vadă înfăptuit imediat, pe scară mare și la un nivel tot mai înalt, dar s-a mulțumit să miște numai puțin apele stătute, însuflețit de acea credință evanghelică a «grăuntelui de muștar, care mișcă munții». Prietenii evrei Vechiul ghetou ebraic din Verona se afla aproape de locuința lui don Calabria. Se întâlnea frecvent cu copiii și adulții de religie ebraică, cu care stabilea legături frumoase. Comunitatea ebraică din Verona avea aproape 150 de persoane, de orice categorie și condiție socială
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
merge în acest sens. Am descris, în câteva cuvinte, mecanismul de bază. La asta se pot adăuga publicitatea și interesul editorilor, care nu pot fi altceva decât niște mici capitaliști. Literatura de calitate se trezește încetul cu încetul împinsă spre ghetou. Singurul remediu e tot implicarea, sub o formă sau alta, a statului. Cenzura economică e un mecanism și de aceea e atât de puternică. Valoarea literară rămâne pitită sub tone de maculatură. Chiar dacă iese până la urmă la iveală (până acum
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate și izolați Într-un ghetou al bolii, unde, În poziție orizontală, Întinși pe „gutieră”, privesc cerul și pansamentele, mănâncă sau scrâșnesc de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
the Post-Soviet Colonial Space”, Nationalities papers, vol. 30/2, June 2002, pp. 241-264 (Maria Ruxandra Stoicescu) Exterminarea evreilor români și ucraineni în perioada antonesciană, traducere de Lucia Vitcowsky, Editura Hasefer, București, 2002, 467 p. (Andrei Muraru) Miriam KORBER-BERCOVICI, Jurnal de ghetou (Djurin, Transnistria, 1941-1943), Editura Kriterion, București, 1995, 128 p. (Mihai Vakulovski) Cristina PĂIUȘAN, Radu CIUCEANU, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist, Institutul Român pentru Studiul Totalitarismului, București, 2001, vol. I, 363 p. (Bogdan Moșneagu) Lidia IONESCU STĂNILOAE, „Lumina faptei din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
celor arși de vii. Asta s-a petrecut într-o duminică dimineața, 21 decembrie 1941, ultima zi de Hanuca” (p. 148). Evreii din Chișinău au avut, din păcate, aceeași soartă cu cei din Transnistria. în cartierul sudic Vistriceni, transformat în ghetou, au fost înghesuiți peste 10.000 de evrei ce urmau a fi deportați către est. Deși în lagăr s-a format un comitet evreiesc, acesta nu a avut competența și nu i s-a permis să acționeze, fiind utilizat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]