5,266 matches
-
și-o adresează pentru a-și justifica ideea de cedare în fața sistemului, de colaborare cu dușmanul: „Cine poate fi «erou» zi de zi, ani și chiar decenii întregi, mai ales sub un regim dictatorial, represiv, terorist?”9 Răspunsul... l-ați ghicit deja. 1 Adrian Marino, Viața unui om singur, Edit. Polirom, Iași, 2010. 2 Mircea Muthu în Dicționarul scriitorilor români..., coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Edit. Fundației Culturale Române, 1995, p.104. 3 „Nu ezit să denunț ca mare
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
Ilie Boca - , e mult deasupra sterpelor scheme, aliind silnic entități care se refuză. Prietenie pătrunsă în intimitatea creației, simpatetic iluminînd-o, efluvii ale unei comprehensiuni ce nu invadează nediscriminat, căci se voiește în slujba unor țeluri ziditoare, - solidaritatea pe care am ghicit-o operînd misterios, de-a lungul acestor rînduri, semnifică virtuți larg eficiente, nicicînd reductive. De la Tescanii, înscriind un capitol bine definit al ideației plastice românești, în ultimele decenii, pînă la peregrinarea lui Ilie Boca printr-o Italie de Quattrocento, se
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
rămâne doar un tip stângaci, timid, retractil, pe care viața l-a cocârjat sufletește. Efectul e cu atât mai puternic cu cât starea acestui ins „intimidat până în pragul leșinului”, incapabil de a mai recupera ceva din vitalitatea trecută, se poate ghici în relieful unor neputințe banale. Iată-l, de pildă, încercând să facă pe „unchiul memorabil” la McDonalds după un meci de fotbal: „Să încep să-i spun că România- Franța e primul meci de fotbal pe care l-am văzut
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
trebuie să stabilim pe cine trimitem", a subliniat Radu Berceanu. În opinia democrat-liberalului, o astfel de propunere ar putea fi făcută de reprezentanții puterii: Probabil că dumnealor (reprezentanții puterii - n.r.) au de gând să propună ceva. Eu nu pot să ghicesc gândurile domnului Dușa și nici pe ale altuia. Dacă o să dorească să propună ceva, o să o facă acolo", a mai afirmat Berceanu. Întrebat dacă o hotărâre luată de către Parlament poate fi obligatorie, senatorul democrat - liberal consideră că o astfel de
Berceanu: Parlamentul nu stabilește cine a fost mai întâi, oul sau găina () [Corola-journal/Journalistic/44621_a_45946]
-
Elena Udrea a lansat un concurs inedit pe blogul personal și pe pagina de Facebook. Liderul PDL va oferi o navetă de bere celor care vor ghici care vor fi următorele taxe impuse de Guvernul Ponta. Udrea ironizează Guvernul și ar vrea să se instituie taxe "pe Învățăturile lui Dan Voiculescu către fiul său (spiritual) Dan Constantin; Taxă pe fiecare ministru al Învățământului schimbat". "Guvernului Ponta - Lansez
Udrea oferă bere pentru taxele guvernului Ponta () [Corola-journal/Journalistic/44701_a_46026]
-
cu motiv. Conducea nervos, cu mâinile încleștate pe volan, privind numai drumul din față. Îmbătrânise un pic. Probabil, exact cât mine. Era mai slab și nu-mi amintesc să-i fi știut vreun fir de păr alb. Încercam să-i ghicesc începuturi sau finaluri de poveste în privire, dar nu-i mai recunoșteam nici ochii, neoglindiți într-ai mei. Șase ani aproape. Am ajuns la cabană seara târziu. M-a întrebat dacă mi-e foame și, pentru câteva secunde, tonul lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privirea, am dat să zic ceva, orice, dar s-a întors și mi-a zis scurt, din ușă: „Să fii gata la opt dimineața“. Camera n-avea nici o oglindă. Un lucru bun. Mai puține mărturii. Destul de mare, cu mobilă învechită, ghiceam că dă spre pădure. Mi-am aranjat o parte din lucruri, cu mișcări leneșe, apoi mi am turnat un pahar mare de apă dintr-o carafă de pe masă și m-am întins pe pat. Evenimentele ultimelor zile se succedaseră cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m-aș fi așteptat s-o facă. Dar el nu m-a întrebat de ce. Nu m-a întrebat nimic. Era opt și zece când am ieșit. Era deja pregătit, mi-a aruncat o privire în care n-am reușit să ghicesc nici o urmă de soare și a zis, sec: Să mergem, e deja târziu. Acum ajung la mine frânturi de frază. E cu câțiva pași buni înaintea mea, merge alert, verificându și din când în când ceasul și, foarte rar, privind
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mă întorc cu spatele la vânt, îmi scot mănușile și-mi acopăr ochii și nasul cu mâinile calde. Aici orice lacrimă se preface în sigiliu de gheață într-o clipă. Deși mustața și barba îmi sunt înghețate, fața îmi arde spasmodic. Ghicesc în urmă linia crestei pe care am străbătut-o de azi-dimineață cu satisfacția unui vis împlinit. În rest, epuizare, sete, foame, frig. Și încep să mă gândesc la cele mai neașteptate lucruri. De ce nu am rămas eu în cabană sau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
place să povestesc, să folosesc cuvântul porto cală și să i-o iau înainte la toate. Otto mă privește, mă as cultă și mă înțe lege. Ne-am născut la douăzeci și cinci de minute distan ță. Te las pe tine să ghicești care din noi a venit primul. Sătui de dat explicații unui învățăcel slab în ca mera din față, Otto și cu mine ne-am gândit că nu avem altă soluție decât să scoatem călă rețul afară, la aer, și să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la mobil că îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam dorințe. A doua zi mi-am astupat urechile. Căști cu muzică și palmele deasupra, să nu ajun gă la mine nimic. N-a mers. Ghiceam în pri virile trecă to ri lor ce-și dorește fiecare. Am ajuns cu mare întârziere la birou. Până seara oferisem două prânzuri, vreo șapte prăjituri, sfaturi, dusesem cinci oa meni la spital și do na sem un costum. Mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scânci viclean. Mamă, nu vrei să-mi aduci ceva? Ce să-ți aduc, că am aici tot tot ce-ți trebuie, se grăbi mama plină de zel, și se repezi spre noptiera patului, unde, învelite-ntr-un ștergar curat, se ghiceau bunătățile aduse. Atunci, lasă, o domoli el. Mănânc mai târziu. Doctorul spune că trebuie să dormi, să te refaci, îi explică Irina. Nu pot să dorm. Stai aici, o rugă el. Așază-te lângă mine pe pat. Nu avu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
experimentat și circumspect ce căutase mereu să scormonească și să descopere nedescoperitul, văzduhul neîngrădit de dincolo de nopțile mistuite în ea, când nici prin gând nu-i trecea să-și schimbe condiția ei de sclavă cu contract fără scadență, ar fi ghicit dintr-o privire nu numai că-i ascunde ceva, dar că acel ceva a schimbat-o și-a schimbat totul în ea. Cu-atât mai mult minciuna ar fi fost insuportabilă, rănind și murdărind însăși lumina care-i inunda sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lungă, acoperită cu o față de masă albă ca neaua. În jurul mesei, o mulțime de oameni, bărbați și femei, stăteau așezați la masă, pe taburete (scaune de lemn pătrate, fără spătar). Cei doi țigani mergeau de la unul la altul și le ghiceau în cărți. Iar eu alergam de la țigan la țigancă și înapoi și mă rugam de ei, cu lacrimi în ochi, să-mi spună dacă voi face copilul pe care mi-l doream. Dar amândoi se fereau de mine și nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
eu alergam de la țigan la țigancă și înapoi și mă rugam de ei, cu lacrimi în ochi, să-mi spună dacă voi face copilul pe care mi-l doream. Dar amândoi se fereau de mine și nu voiau să-mi ghicească, ba mă și îmbrânceau, să plec de acolo. Eu am insistat, însă. Tot alergând așa, de la unul la altul, m am lovit la un genunchi, la partea interioară, de colțul unui taburet. și m-a durut tare. Eram în spatele țigăncii
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fumat de 20 de ani. Și nu cred că voi mai fuma alta în afara acesteia. A fost un capriciu de moment, o plăcere nevinovată, cum se spune. - Nu știu dacă intuiesc bine, dar cred că ai fost întotdeauna spontană. - Ai ghicit. Nu m-am numărat niciodată printre cei care își calculau cu o strictețe aproape obsesivă fiecare gest, fiecare cuvânt. Nu. De cele mai multe ori, am făcut așa cum am simțit în momentul respectiv. Unora le e teamă. Teamă de a nu fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fi peste tot și de negăsit, viu și mort, în mare și în afara ei, în tăcere și în dialog, înainte și înapoi, poetul înregistrează mișcarea subtilă a lucrurilor, mereu suspendate în gol, în gestul care refuză să spună. Tensiunea se ghicește și este provocată de consumarea permanentă, reciprocă între jumătatea plauzibilă, susținută a poeziei lui Emil Botta, și cealaltă jumătate, exhibată, indiferentă la reacțiile pe care le produce, îndrăgostită de sine. Ceea ce rezultă este un joc în care cele două părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
văzută ca un iarmaroc excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă, al cărei contur poate fi ghicit uneori, la o clipire insidioasă din ochi, acolo unde nici nu te aștepți. Această verticalitate amenințătoare poate fi învinsă prin... orizontalitate. Deseori poezia lui Emil Botta se consumă la nivelul unei lupte dintre vertical și orizontal 25. Așa apare "lenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ascuns totul cu o aură nesperată de pace? Deși se simte sciziunea dintre parte și întreg, nepotrivirea formelor și a culorilor, subminarea reciprocă dintre fața văzută și cea nevăzută a lumii îl macină pe autor. Sunt momente lungi când putem ghici în Emil Botta un vizual care nu crede în puterea privirii. Menirea ei reală este aceea de a focaliza energia necesară schimbării, saltului dincolo de masca nedorită a oglindirii. Cu cât stagnarea este mai umilitoare și agitația mai stearpă, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prima etapă a imaginării artistice (imaginare însemnând, de astă dată, amintire), Botta își gândește mijloacele poetice urmărind (iată un alt paradox) ca prin defulare să ajungă la o gesticulație interioară, la o trăire în sine. Luciditatea, deliberarea, calculul se lasă ghicite în perorațiile poetului: Și jucătorul e un acrobat... (Meridian) Oh! Lovitura a fost destul de spontană și dureroasă... (Un timp mai prielnic) Am căzut încet, lin, mimând până la perfecțiune liniștea... (Aplauze) Cea de a doua etapă pune în lumină eșecul primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
descoperi câte puțin, la fiecare întâlnire, cu uimire și încântare, pe Teodora. „Meditații de bătrân nostalgic!” aș spune, gândind la vârsta autorului din momentul (presupus) al redactării caietului. Însă nu o spun, pentru că și eu mă surprind uneori încercând să ghicesc, chiar și în femeia necunoscută de pe stradă, ființa ei cea mai ade29 vărată. Încerc să privesc în viața ei, ca printr-o fereastră, hoțește, pentru a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
morții nu este atât de copleșitor, cel puțin în vis. P.H.L. are o intuiție remarcabilă: Eros este mai puternic decât Thanatos atâta vreme cât în viața Profesorului continuă să existe (chiar dacă acum se întâlnesc ceva mai rar) o „femeie admirabilă” precum Teodora. Ghicesc în meditațiile de mai sus și o nuanță pesimistă proprie, cred, scriitorului însuși, aflat la „vârsta a treia”, cu o bună parte din tinerețe consumată în acțiuni politice și intelectuale, după care au urmat războiul și „sejurul” în „Gulagul” siberian
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui. Încercă să-i ghicească „problemele”, îl cercetează cu blândețe, pe un ton aproape matern (deși atât de tânără față de el!). Este destul de relaxată (liniștea oferită de somnul copiilor) și, la un moment, îi ia mâna ca să-i ghicească în palmă. Un gest spontan, „natural
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de preocupările lui. Încercă să-i ghicească „problemele”, îl cercetează cu blândețe, pe un ton aproape matern (deși atât de tânără față de el!). Este destul de relaxată (liniștea oferită de somnul copiilor) și, la un moment, îi ia mâna ca să-i ghicească în palmă. Un gest spontan, „natural”! Este, pare-se, impresionată de mâna lui mare, de țăran, și mai ales de palma cărnoasă, cu protuberanțe pronunțate și linii adânci. Îi place să creadă că ea întârzie în a-i ține mâna
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]