595 matches
-
probat epigonismul. Mie mi-ai povestit despre aceste poeme "infamante" la Botoșani și, cu primul prilej, chiar în casă la Lucian Vasiliu l-am pus să ne recite câteva ... După ce ne-a recitat două-trei poeme, verdictul a sunat ca o ghilotină: "Încetezi cu treaba asta!". Nu-mi încurajez epigonii, numai că epigonii în general nu au nevoie de încurajări... Vă rog frumos, în încheiere, să dați un răspuns la o întrebare pe care nu v-o pun... Fraza dumitale pare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atunci unii critici, unii colegi de birou, de bloc, de trib, unele colege, unele rude, unii academicieni, unii cactuși, unii dramaturgi, în loc să spună simplu și omenește: „nu înțeleg!”, „nu sunt de acord...”, „nu-mi place...”, aruncă expresia, severă ca o ghilotină: „vrea să fie original cu orice chip!”. Și te-ai dus dracului! Ești mort! Se pare că dacă ești „original cu orice chip” nu mai e nimic de făcut cu tine. Dar chiar și în fața ghilotinei omul mai are dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
expresia, severă ca o ghilotină: „vrea să fie original cu orice chip!”. Și te-ai dus dracului! Ești mort! Se pare că dacă ești „original cu orice chip” nu mai e nimic de făcut cu tine. Dar chiar și în fața ghilotinei omul mai are dreptul la o replică. Și atunci ce ne-ar împiedica să întrebăm - fie și în șoaptă, fie și în gând: - Bine, sunt original cu orice chip, dar cu ce chip? Dacă sunt un original cu chip simpatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cum o știm - dacă se cerea fiecărei nebunii bază științifică și fiecărei îndrăzneli, fundament istoric? Directorul comercial al unei fabrici de gulere, Michael Booty, dovedește calitatea excepțională a produsului (rezistență la eforturi până la 4.500 livre) folosind - pe propria persoană - ghilotina de la muzeul Tussaud din Londra. Comandantul fanfarei republicane franceze, François-Julien Brun, se pensionează. Poliția elvețiană anchetează un individ care se dădea drept papa Clement al XV-lea, hotărât să lanseze o nouă „schismă de la Avignon”. 15 ani închisoare pentru Sylvain
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
1794, la 10 Thermidor, o oră după moartea lui Robespierre, bunul său prieten, cetățeanul Dumas - președintele tribunalului care pronunțase sentința în procesul contrarevoluționarului Saint-Prix, în procesul câinelui regalist, dușman irecuperabil (vezi 18 noiembrie 1968) ș.a.m.d. -, este condamnat la ghilotină. Aveam pașaportul în buzunar pentru San Diego. Biletele de avion. Biletele de tren. Biletele de trotinetă. O îngrozitoare indispoziție reumatică (combinată cu un guturai) m-a împiedicat să plec, ratând primirea triumfală a primei femei care a traversat Pacificul, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
între patosul vital și cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
sunt irezistibile.” Victor Hugo 347. „Să deschizi o carte frumoasă, să te cufunzi în ea, să crezi, ce sărbătoare!” Victor Hugo 348. „... Rolul eliberării prime E cartea, cartea este acolo, pe-nălțime; Sclipește; și fiindcă străluce sus pe coame, Sfărâmă ghilotina, dar și război și foame.” Victor Hugo 349. „Îți intră cartea-n minte și-aici desface toate Cătușele greșelii de adevăr legate Ca-n fiecare cuget e nodul gordian.” Victor Hugo 350. „Avutul tău e cartea! Ea este bucuria Și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de ce cu rumeguș? E o metaforă pentru mălai? Și ochii... cum își scot ei somnul cu penseta? Nu-i doare? Să citim mai departe, poate că textul se clarifică singur: „ ...cu penseta mov / care-atât de mult se asortează / cu ghilotina aproape nouă, / ghiftuită-n alcov, / unde vin pufoase promenade / să clocească păpădii / în loc de ouă.“ Nu se clarifică. Pentru Nicolae Sârbu nu este o problemă să combine fantezist cuvintele. Mai greu îi vine, probabil, să se exprime inteligibil. Ni-l putem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se făceau revoluțiile. În revoluție luai privilegiile unei aristocrații și le redistribuiai. Ce Însemna egalitatea? Însemna că toți sunt prieteni și frați? Nu, Însemna că toți aparțineau elitei. Uciderea era un privilegiu antic. De aceea revoluțiile se cufundau În sânge. Ghilotine? Teroare? Numai un Început - nimic. Iată-l pe Napoleon, un gangster care a spălat bine Europa În sânge. Iată-l pe Stalin, pentru care premiul cu adevărat mare al puterii era să se bucure nestânjenit de crimă. Marea bucurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un moment În care nu se mai putea apăra. Nimeni nu privi spre Erina, dar toți simțiră liniștea de după aceste cuvinte ca o ghilotină. Pietro, care se așezase pe scaunul de lângă ea, o văzu albind și Închizând ochii. Îi prinse mâna și o strânse, șoptind: - Tare... Fii tare... O să-l găsim. Jur. Erina nu răspunse nimic, simțind că se află În pragul leșinului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scriau nevestelor sau iubitelor autorii români acum vreo 130 de ani. Știți cum se vede istoria literaturii române prin epistolele ei de amor (sau adio)? Minunat! Ia uitați-vă puțin la ce-am spicuit: Primul, rece și tăios ca o ghilotină, e Titu Maiorescu, când retează orice speranță în matrimoniu: „Clara, ă...ț Vreau să-ți atrag din timp atenția asupra unui lucru, fără asprime, dar cu fermitate: toate acțiunile acestea febrile pentru întoarcere, explicare, împăcare constituie un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
franciscani din Canada. În ciuda plângerilor repetate făcute în gura mare, supa de griș cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală, bătrânii. Prin ghilotina ferestruicii care dădea spre sala de mese, călugării bucătari o împărțeau cu polonicul. Și ei vorbeau cu bătrânii ca și când ar fi trebuit să le dea de mâncare unor copii. Și, deoarece căminul Caritas de pe Rather Broich mi-a oferit, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-a lăsat noapte în sufletul meu. Liniștea iubirilor e în căutare de lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se mai gândește la mine și câtă răbdare în alegerea cântărilor de timp când gândul meu refuză fantasmele îmbătrânite. Poate cineva a încercat să-mi pipăie corola trupului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges in a sunny chair... Ce-i asta? O întrebase și ea nu-i răspunsese. Râdea. Râdea cu poftă. Portocala aluneca, lipsită de corporalitate, strivită sub tăișul dinților, ca într-o ghilotină zdrențuitoare, de la unul la altul. Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog, nu ploaia, plimbarea prin ploaie, toate chestiile astea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
săvârșise altădată cu Franța. Ne-a unificat, ne-a organizat, ne-a dat o conștiință comună prin teroare. Conglomeratul de mici mentalități provinciale, cu tendințe sedițioase, a trebuit să dispară, să se topească într-o unitate, îngrozit de lunetele de ghilotină ale 3-iurilor și de siluetele de călăi ale 1-urilor. La sfârșitul semestrului I: buzoieni, câmpulungeni, giurgiuveni, bucureșteni dispăruseră; eram lăzăriști, iar în această corporație închisă, o categorie de data aceasta nouă, cu o conștiință proprie și un sentiment neted
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mulțumesc, aș fi vrut mai mult... Dar îi iau și pe ăștia, ce să fac? Îți las tabloul, poți să-mi dai milionul când iei avansul. Am încredere în tine, te-aștept. E o compoziție absolut unică... - N-aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar procesul lui Robespierre. Bineînțeles, știți că Robespierre n-a fost judecat. Cei declarați de Convenție în afara legii erau duși în fața tribunalului numai pentru a fi întrebați cum îi cheamă. Se stabilea astfel identitatea lor, ca să nu fie trimis la ghilotină un altul. Dar sentința era dată dinainte. Tribunalul nu trebuia, să stabilească vina, ci identitatea. Astfel că singura întrebare pe care i-a pus-o judecătorul lui Robespierre a fost: "Tu ești Maximilien Robespierre?" El a dat din cap. După
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dată dinainte. Tribunalul nu trebuia, să stabilească vina, ci identitatea. Astfel că singura întrebare pe care i-a pus-o judecătorul lui Robespierre a fost: "Tu ești Maximilien Robespierre?" El a dat din cap. După care a fost trimis la ghilotină. Or, e păcat, nu-i așa, ca un om să fie trimis la ghilotină fără proces. De aceea mă și hotărâsem să-l judec eu. Fie și zadarnic. Am început să scotocesc prin rafturile anticarilor după cărți despre revoluția franceză
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe care i-a pus-o judecătorul lui Robespierre a fost: "Tu ești Maximilien Robespierre?" El a dat din cap. După care a fost trimis la ghilotină. Or, e păcat, nu-i așa, ca un om să fie trimis la ghilotină fără proces. De aceea mă și hotărâsem să-l judec eu. Fie și zadarnic. Am început să scotocesc prin rafturile anticarilor după cărți despre revoluția franceză. Dacă într-o zi găseam o informație nouă, un răspuns la întrebările mele, eram
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde. Mi s-a întîmplat asta de vreo cinci-șase ori până mi-am adus aminte că erau vorbele pe care i le spusese Robespierre Eleonorei Duplay în seara dinaintea trimiterii lui la ghilotină, privind cum soarele apunea dincolo de copacii de pe Champs Elysees. Așadar, "mîine va fi timp frumos" era un avertisment. Din pricina monedelor primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era un avertisment. Din pricina monedelor primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
singurului sentiment care dă justiției un sens înalt. Pentru că nu dreptatea este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător. Dreptatea poate fi oarbă și rece. Dreptatea poate, cădea ca un cuțit de ghilotină pe gâtul unui condamnat. O, nu vă temeți. Nu voi pleda împotriva dreptății. Scopul justiției este, știu și eu, dreptatea, obiectul justiției este dreptatea. Și totuși, onorată curte, un adevărat judecător nu se poate opri aici. Dreptatea singură nu e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate șopti decât singurul sfat într-adevăr rău: să mă învăț cu pustiul în doze mici și mortale. Apoi m-am năpustit cu toată energia într-o direcție de care uitasem. Încercam să-mi aduc aminte tot ce gândisem despre ghilotină. Tot ce citisem despre Robespierre în zilele și nopțile când mă pregăteam să-i judec procesul. Oare mai puteam să judec acest proces? Acum vroiam s-o fac din alte motive. Nu mai aveam orgoliul de a împărți dreptatea în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și-a luat vanitatea drept virtute și-l considerau un scelerat. Eu eram convins și de ardoarea și de rătăcirile lui, dar convingerea mea nu ținea loc de dovadă... Și, la drept vorbind, nici atunci când studiasem tot ce găsisem despre ghilotină, la mijloc nu fusese atât o problemă de istorie, cât o problemă de caracter: atracția paralizantă pe care o exercita asupra mea teama. Eșafodul mă fascina și mă îngrozea în același timp. De câte ori citeam despre execuții, parcă stam și eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]