826 matches
-
frumoasă de aici. Mai jos se afla vechea catedrală gotică mîncată de funingine, într-o cîmpie de pietre plate și negre de mormînt. în spate se ridica dealul necropolei, cu coastele tăiate de verandele mausoleelor și cu vîrful împînzit de ghimpii monumentelor și obeliscurilor. Monumentul cel mai de sus era un stîlp cu o statuie mare din piatră a lui John Knox, cu pălărie, barbă, pelerină și ținînd în mîna dreaptă o carte mare din granit. Copacii dintre morminte nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care-i mai rămăsese - patul. Dacă ar putea să-l rezeme de zid, ar reuși să ajungă la fereastră. Era un sistem metalic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
simți ridicat. Efortul de a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei, văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei, văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu peisajul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fluxul dinamului și nici a pilei atomice. Automat, o similariză pe Leej pe zona memorizată înapoia lui, dar nici nu se uită să vadă dacă-l urma. Ajunse la grilajul înalt și văzu că sulițele impresionante, erau încrustate cu aceiași ghimpi ca și grilajul din celula pe care o părăsise. Trei metri de metal imposibil de trecut - dar putea să vadă printre bare. Urmă lungul moment obișnuit - prea lung - pentru memorizarea unei zone, dincolo de grilaj. De fapt, nu era vorba aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gloată din pricina încordării prea mari. Mie personal îmi pare rău de cele întîmplate. ― Mulțumesc. Asta înseamnă categoric că nu va fi nici un fel de conspirație. ― Ai cuvîntul nostru de onoare. Se întrerupse și apoi reluă: Ascultă, Hedrock, stăteam toți pe ghimpi așteptînd apelul tău. După cum știi, Împărăteasa a cedat fără condiții sistemul de propulsie în dimineața de după atac. Hedrock aflase această veste pe nava cu care se întorsese pe Pămînt, dar nu spuse decît atît: ― Continuă. Cadron era emoționat la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
meu Dinu, că nu sânt deloc dispus să aștept la nesfârșit. Nu neg, îmi place marea, îmi place să fac câte o escapadă în cătun, dar... dacă vreau să rup o floare de scaieți o rup, nu-mi pasă de ghimpii ei..." Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
place să fac câte o escapadă în cătun, dar... dacă vreau să rup o floare de scaieți o rup, nu-mi pasă de ghimpii ei..." Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat-o discret fiindcă mă înțepa. "Deocamdată, am continuat, încă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât de jenantă cum mi se păruse altădată; la urma urmei, totul se termină sub o piatră funerară, mi-am zis. Când m-am întors, l-am descoperit în același loc. Se juca rupând flori de scaieți și țipa din pricina ghimpilor care-i intrau în degete. De câteva ori m-a urmat și în cătun. Din casa Martei, l-am zărit plimbîndu-se pe uliță. Ceva mai târziu, la mlaștină, s-a așezat în fața pescarilor, și mi-am dat seama că lupta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fapt, se raporta la "alei". Se gândise și la posibilitatea de a scrie: "Aleile pădurii pline de flori". Dar așezarea cuvântului "pădurii între un substantiv și un calificativ, pe care le despărțea în mod arbitrar, era pentru el ca un ghimpe în talpă, în unele seri, într-adevăr, părea mai obosit chiar decât Rieux. Da, era obosit de această căutare care îl absorbea în întregime, dar, cu toate acestea, nu se străduia mai puțin ca înainte să continue să facă adunările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și mai expusă ca românii basarabeni. Istoric s-a dovedit că niciodată vecinii noștri din Răsărit nu ne-au vrut binele și în numele credinței comune s-au arătat protectori ai noștri, cu scopuri ascunse, nemărturisite. România a fost ca un ghimpe, o stavilă în calea tendințelor expansioniste ale uriașului imperiu. Câte războaie au purtat cu turcii pe motiv că ne țin partea au transformat România în teatre de război cu tot cortegiul de suferințe rezultat din ocuparea vremelnică a teritoriului nostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un gust groaznic. Oricum, erau modificate genetic. Îhh). Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înapoi. Conchita ar fi trebuit să o hrănească, dar Conchita dispăruse în după-amiaza aceea. Nu se mai putuse baza pe ea, de la plecarea soției lui. Femeile erau solidare. Probabil că trebuia să o înlocuiască pe Conchita, care era un mare ghimpe în coaste, și să angajeze pe cineva nou. Bineînțeles, ea avea să îl dea în judecată. Poate că putea negocia un aranjament cu ea, înainte să ajungă la tribunal. — O vrei? Ia-o! Jason, fiul cel mare, strivi hot dog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
meu Dinu, că nu sunt deloc dispus să aștept la nesfârșit. Nu neg, îmi place marea, îmi place să fac câte o escapadă în cătun, dar... dacă vreau să rup o floare de scaieți o rup, nu-mi pasă de ghimpii ei...” Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
place să fac câte o escapadă în cătun, dar... dacă vreau să rup o floare de scaieți o rup, nu-mi pasă de ghimpii ei...” Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat-o discret fiindcă mă înțepa. „Deocamdată, am continuat, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atât de jenantă cum mi se păruse altădată; la urma urmei, totul se termină sub o piatră funerară, mi-am zis. Când m-am întors, l-am descoperit în același loc. Se juca rupând flori de scaieți și țipa din pricina ghimpilor care-i intrau în degete. De câteva ori m-a urmat și în cătun. Din casa Martei, l-am zărit plimbându-se pe uliță. Ceva mai târziu, la mlaștină, s-a așezat în fața pescarilor, și mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cenușă fulgerul care i-a fost pentr-o clipă oaspete-n prag. Mereu își da sieși cuvântul și pasul său era legământ. Îngăduie Prietenă, să-ți amintesc că Poetul muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simpla lumină. De-atunci, în frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Îngăduie Prietenă, să-ți amintesc că Poetul muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simpla lumină. De-atunci, în frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zadar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
capu-n poala ta îmi pare, că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi și peste munți și peste șesuri, acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Așa-s de negri ochii tăi lumina mea. GHIMPII Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup. Credeam că-s - muguri - și-au să înflorească. Te-am întîlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai, dar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din care tainic curge noaptea peste văi și peste munți și peste șesuri, acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Așa-s de negri ochii tăi lumina mea. GHIMPII Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup. Credeam că-s - muguri - și-au să înflorească. Te-am întîlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai, dar n-am voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească Azi toate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ochii tăi lumina mea. GHIMPII Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup. Credeam că-s - muguri - și-au să înflorească. Te-am întîlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai, dar n-am voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lumina mea. GHIMPII Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup. Credeam că-s - muguri - și-au să înflorească. Te-am întîlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai, dar n-am voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar sub forma unei neliniști fără nume, apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat în inimă, o uimitoare și neverosimilă poveste de dragoste. Era de necrezut! Mă îndrăgostisem de personajul meu, iar el îmi împărtășea sentimentele. Vorbeam noaptea ore întregi, întrerupți doar de geana trandafirie a dimineții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]