798 matches
-
interesase niciodată sărbătoarea aceea stupidă de pe paisprezece februarie. Victor Însă avea cu siguranță o altă părere, pentru că zâmbea mulțumit de sine cu un trandafir În mână. M-am Întrebat cum de floarea arăta intactă, din moment ce cu siguranță o Îngrămădise În ghiozdan. Am luat-o, neavând alternativă. Apoi m-am așezat cu el la unica masă liberă, În timp ce creierul meu procesa disperat În căutarea unei ieșiri din acea situație. ― Sper că te-am luat cât de cât prin surprindere, zâmbi Victor. În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
doar că toată ziua nu mai mâncăm altceva decât ciocolată KitKat. Totuși, cum subliniase Suze seara trecută, cu cât mai repede le mâncăm, cu atât mai repede scăpăm de ele - deci, într‑un fel, e mai sănătos să băgăm la ghiozdan cât mai multe cu putință. Suze își târâie picioarele afară din cameră și eu mă întorc la geanta mea. Așa. Să mă concentrez. Să împachetez. Nu ar trebui să‑mi ia mult. Nu am nevoie decât de câteva combinații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e posibil sè fie pauzè! ea, amuzatè, îmi povestește cum ajungea întotdeauna cu întârziere dimineață la școalè, iar eu încerc sè-mi imaginez o școlèrițè fragilè, sosind grèbitè la uriașă poartè de lemn sculptat cu arabescuri, purtând în spate povară unui ghiozdan mult prea greu pentru puterile ei, ea mè contrazice, spunându-mi cè școală era pentru ea o mare bucurie, cè, în ordinea prioritèților ei de fetițè, școala venea imediat dupè pian și dupè desen! dar ordinea prioritèților ei de domnișoarè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ești copil mic, dar imediat regret ce am spus și alerg la ea, îi torn câțiva fulgi de porumb într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși, iar eu aud ghiozdanul trântindu-se pe podea și arcurile patului scârțâind, alerg spre camera ei, o găsesc întinsă pe pat, acoperită de ursuleți și iepurași de pluș, ce faci, o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Noga, îmbrăcată și pieptănată, iar eu mă uit la ea surprinsă, cât de mult s-a maturizat dintr-odată, se apleacă deasupra mea și mă sărută pe frunte fără a spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată pe trotuar, aproape zburând pe deasupra capului ei, rostogolindu-se într-o băltiță portocalie, cine i-o fi dat lovitura fatală, nu vântul acesta, care aproape că nici nu se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să se termine odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea unui vânător în căutarea prăzii, iat-o, o scoate ușurată, intră în casa goală, nici un bilețel nu o așteaptă pe masă, nici o farfurie de mâncare în frigider, iar eu o urmăresc calmă, să vedem ce faci acum, copila mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în camera ei întunecoasă, nu este acolo, și nicăieri în casă, caut peste tot, pe masa din bucătărie găsesc o bucățică ruptă de hârtie, am plecat la bunica, scria ea cu litere groase, voi dormi acolo, mi-am luat și ghiozdanul, eu sunt uimită, de unde dorința aceasta de libertate, fetița mea mămoasă, care abia dacă mergea la diverse activități extrașcolare cu alți copii, se învârtea tot timpul în jurul casei ca un câine credincios, din câte se părea, nici măcar această plecare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răspunde acru, nu, la bunica, după care mi-o întoarce și mă întreabă plină de speranță, ce face tata, iar eu răspund acru, nimic nou, cum stai cu temele, după care începe ceremonialul obișnuit al căutării caietelor și orarului, întreg ghiozdanul este răsturnat pe covor, gume mestecate lipite de caiete și cărți, o privesc disperată, nu știu cu ce să încep, a uitat din nou să își noteze ce avea de făcut ca temă sau nu apucase să copieze de pe tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai teme de schimbări, ele ne șlefuiesc, așa cum valurile șlefuiesc pietrele, încearcă, pentru că nu ai altă cale, și iat-o pe Noga ieșind, pleoapele îi sunt umflate, sunt sigură că a plâns în baie, îi urmăresc încordată mișcările greoaie, târâie ghiozdanul, se acoperă cu tricoul uriaș, iar eu îi spun, ca în fiecare dimineață, Noghi, schimbă-ți tricoul, nu poți merge așa, e ridicol, dar ea protestează, sigur că pot, apoi îi explică doctoriței, mă îmbrac numai cu tricourile lui tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu departe de mine se opresc, o văd zâmbindu-i la despărțire, după care își continuă drumul, el urcă într-o mașină din apropiere, iar eu o urmăresc până ce o ajung din urmă, deschid geamul mașinii și o strig, Noghi. Ghiozdanul îi joacă pe spinare în timp ce se întoarce spre mine, mami, constată ea uimită, ce faci aici, nu ești la serviciu? Așa cum îi spusesem și eu lui Udi cu numai câteva ore în urmă, astăzi era o zi a surprizelor, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oglindă! Îți place? — Da!răspunde Prințesa nefiind convinsă, ca să n-o supere pe Zina. Încetul cu încetul s-a deprins cu toate și toți trei erau mulțumiți de progresele Prințesei. Apropiindu-se ziua deschiderii anului școlar, i-au cumpărat uniformă, ghiozdan, cărți, caiete, toate cele necesare pentru școală și au înscris-o în clasa I, la școala din cartier. Interesant, că deși în șatră Prințesa trăise în libertinaj, îi plăcea disciplina din școală, munca după un anumit program. Acasă, de asemenea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
noaptea aceea: Mendebilul rătăcind și vrăjind, cu masca de carton peste fața lui pură, prin mizeria canalelor întortocheate, fetide... Vara era pe sfârșite, sau poate veniseră chiar primele zile din septembrie,(căci părinții mei se agitaseră mult să-mi cumpere ghiozdanul și rechizitele pentru primul an de școală). După ce o seară întreagă ne vorbise, din nou, despre Ruslan și Ludmila, Mendebilul rostise acele cuvinte care mi-au rămas atât de dragi: Oamenii sânt de patru feluri: cei care nu s-au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cerut să îi arate ce a cumpărat de la magazinul respectiv, dar tânărul i-a explicat că a fost doar o gumă. Tatăl, supărându-se, i-a spus să scoată tot ce are în buzunare. Negăsind nimic s-a uitat în ghiozdan și în penar a găsit un plic cu plante etnobotanice. Știind că aceste plante sunt interzise pentru vânzare, a sunat la poliție și a dat adresa magazinului. Băiatul a fost aspru pedepsit,dar și ajutat să depășească dependența, iar tata
Salvarea. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PETRICA DANIELA, FINICHIU EUGENIA-LUMINIŢA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2026]
-
să mai vorbim și despre altceva. Uite, astea două din prima zi de școală. Cum ar veni... prima zi de școală din viața unui om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lapte ars iese din poza aia de fiecare dată cînd te uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
buni..., spune cealaltă doamnă rîzÎnd cu gura plină, Împrăștiind o salvă de firimituri nemasticate. Cozonacul, ambalat Într-o cutie albastră, e de fapt un fel de brioșă cu cașcaval. Reușesc să Înțeleg de pe cutie, după ce-mi scot franceza din ghiozdan, că se bagă la cuptor 5 mi nute Înainte de a fi consumate. Altfel, au un gust cerat și searbăd și se lipesc de dinți. Acum că au reușit să Înghită ce mestecau de minute bune, cele două doamne scot din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unui singur dușman: DROGUL. Totul a început într-o zi de primăvară. Un coleg din clasa a VIII-a era prieten cu un traficant de droguri care distribuia mostre gratuite tuturor copiilor. O astfel de mostră a ajuns și în ghiozdanul lui Marian. S-a gândit mult timp dacă ar trebui s-o încerce. Sau poate nu! Apoi, pe când se întorce de la școală, a auzit doi băieți discutând despre cum încercaseră ei mostrele și cum te simți când ești drogat. „Te
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
din cauza vieții destrăbălate, mă supăram foc. Câteva zile nu mai călcam cu piciorul pe la restaurant. Tot ea venea învinsă ca să mă împace. ... Și după orgii prelungite până-n zori, sau după nopți istovitoare de dragoste, a doua zi dimineața, luam frumușel ghiozdanul din cui și plecam la școală, ca să mă așez cuminte în bancă, lângă colegii mei candizi și nevinovați, care dormiseră în patul lor curat de-acasă. Conștiința aoestei stări de lucruri îmi conferea o ciudată superioritate asupra lor. Îi priveam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimeni? Hei, tu, veverițo, dă-mi și mie o alună! Mi-e sete! Mi-e foame! Ce mă fac? Unde mă duc? Totul este pustiu în jurul meu... Merg pe cărarea asta, poate ajung undeva! Dar sunt foarte obosit! Eu am ghiozdanul în spate... Oare unde trebuia să ajung? Trebuia să ajung la școală?! Aaa! A fost doar un vis... unul cu ochii deschiși, dar toropiți de razele convingătoare ce curgeau, vorbite parcă, chiar de sus... iar eu așteptam autobuzul!.. Crețu Petrică
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pâine de orz cu murături (și acestea pe datorie) s-a îmbolnăvit grav și a murit. Era din Oltenia. Și o învățătoare din Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul u nei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. Și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi o povară pentru părinții
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Vis împlinit În sfârșit, a devenit școlar și Dorinel, băiatul brunețel cu gropiță în bărbie! Era așa de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță. Acum se întorcea mândru de la școală, cu ghiozdanul în spate, îmbrăcat în uniformă bleumarin și cămașă albă. Abia aștepta să ajungă acasă, să se schimbe, să mănânce și să facă temele. Cel mai mult îi plăcea matematica, dar și abecedarul, mai ales că doamna le spunea povești inventate
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
apoi cu colegele ei. Într-o zi, doamna Irina îi aduse un îngeraș, îndemnând-o să-i vorbească în fiecare seară. Fetița a dat din cap zâmbind, a luat îngerașul și l-a arătat prietenelor, apoi l-a pus în ghiozdan. Zilele treceau și Lavinia tot nu voia să vorbească, în schimb era de o voioșie de nedescris; zâmbea când o vedea pe doamna Irina, îi făcea cu mânuțele un semn, un fel de fluturaș. Atunci doamnei Irina îi veni ideea
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu o susceptibilitate excesivă, foarte aproape de limita ei bolnăvicioasă, nu eram pregătit să intru în relații normale cu noii mei colegi. 56. Bursa de la "Spiru Haret" era foarte generoasă. Ea îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]