1,142 matches
-
în curte - deasupra ei o semiboltă pe care stăteau, părând jucăuși, gata să cadă, trei cupidoni uitați în bătaia ploilor și a zăpezilor; o a doua intrare era numai prin bucătăria din fundul curții. Deasupra ferestrelor dominau ornamente triunghiulare din ghips, ieșind în afară, obișnuite la casele mai acătării de la începutul veacului. Pe zidul dinspre bulevardul mic, unde era poarta, stătea înscris, cu cifre proeminente din ipsos, bine conservate (sau refăcute), anul ridicării construcției: 1908. Cel care întemeiase casa, funcționar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
real? Reportajul Berck. Orașul damnaților va sta la baza romanelor Inimi cicatrizate și Vizuina luminată. Textul este explicativ, o amplă introducere în lumea pe care Blecher o va descrie în scrierile de mai târziu. De altfel, titlurile capitolelor Ceva despre ghips, Un oraș orizontal, Ce este o gutieră?, Hoteluri și sanatorii sunt reprezentative în acest sens. O primă descriere a omului blecherian care trăiește într-un univers ,,orizontal", Berck, singurul spațiu de altfel unde anormalitatea devine normalitate, o avem în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trotoarul cu bastonul, în timp ce ochii albi privesc indefinisabil în vag. Bolnavul din trăsură e de altfel îmbrăcat corect, are haină, cravată, batistă albă în buzunarul de sus și mănuși. Cine ar bănui că sub cămașă el poartă o carapace de ghips, o adevărată capcană ermetică pe măsura corpului, o zale rigidă și albă, pe care, poate, n-a dezbrăcat-o de trei luni?"14. Perspectiva exterioară a acestor pagini va fi înlocuită, mai târziu, în ultimele două romane ale autorului, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
-o de trei luni?"14. Perspectiva exterioară a acestor pagini va fi înlocuită, mai târziu, în ultimele două romane ale autorului, cu cea interioară. Ipostaza bolnavului va fi cea care-l va defini cel mai bine pe Blecher. ,,Orașul de ghips" va deveni ,,metafora obsedantă" a prozei blecheriene. Ultima dintre narațiunile scurte ale autorului, Ioniță Cubiță, nu are nimic din atmosfera ,,de spital" a celorlalte scrieri. Fragmente din această scriere, acaparată de un personaj situat la limita dintre grotesc și machiavelic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Kierkegaardiene. Întâmplări în irealitatea imediată (1935), care se compune din amintiri de adolescență, este un roman al suferinței originare, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinței impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de ghips; Vizuina luminată (postum, 1971), romanul beatitudinii prin descompunere și degradare... În romanele lui, suferința se manifestă ca situație-limită, cu acel accent definitiv, inevitabil, propriu în mod necesar ființei în întregul ei, peste individualități ce pot părea uneori că nu suferă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fost debutul lui M. Blecher cu dramaticul lui volum Întâmplări în irealitatea imediată (1935), în nicio legătura cu epica, dar de o ascuțime de analiză psihologică sporită de ineditul câmpului de investigație. Înainte de a fi închis în zalea lui de ghips, copilul e închis în izolarea lui morală și morbiditatea lui sufletească predestinată. Literatura confesională, de ultimă emisiune, a noii generații literare. Din neputința de a-și trăi viața în acte, epic, răsare forța de concentrare a trăirii în sine; lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
are un punct comun, în sensul că avem odaia celui care se află într-o continuă criză identitară, completată de spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale și corsetele de ghips. Acestea sunt spații locuite în diferite momente ale vieții naratorului, stabilind în acest fel implicarea temporalității în crearea realului. Rolul lor este acela de a marca trecerile sau locurile succesive ale ființei care se autoanalizează și se cunoaște pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scriitor și societate, scriitor și operă, operă și comunitatea socială. Astfel, ,,metaforele obsedante" ale textelor narative ale lui Max Blecher odaia, spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale, corsetele de ghips devin ,,spații literare paratopice"165 care îi oferă scriitorului posibilitatea de a-și rescrie identitatea dată în ,,societatea topică" de o ipostază de netăgăduit bolnav de tuberculoză osoasă. Textul narativ al lui Blecher se scrie, astfel, din modalitatea proprie a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tăiate elgant, drumul de țară reprezintă fără îndoială tentativa de evadare din grupul de bonavi cu care nu dorește să se identifice. Modalitatea în care percepe personajul realitatea ca fiind ilogică este de asemenea o expresie a negării grupului. Albul ghipsului ca reper al ,,societății topice" din care face parte sufocă lumea personajului, singura pseudo-deviație cromatică pe care acesta și-o îngăduie fiind roșul, această alternanță trădând de fapt aceeași imposibilitate a eu-ului de a fi altceva decât eu sau
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scena. O fată de serviciu veni în grabă și aduse altul. Pentru ce nu și l-a luat singur de jos? Era foarte simplu... spuse Emanuel. Crezi că era simplu? S-ar fi răsturnat cu siguranță; poartă pe el un ghips de zeci de kilograme. Emanuel rămase stupefiat. Vedea bine că bolnavul stătea rigid pe căruț, însă nimic nu făcea să se bănuiască sub haine corsetul. Așa-i că le face bine Ceriez? Adăugă fata. Imposibil de ghicit forma ghipsului sub
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un ghips de zeci de kilograme. Emanuel rămase stupefiat. Vedea bine că bolnavul stătea rigid pe căruț, însă nimic nu făcea să se bănuiască sub haine corsetul. Așa-i că le face bine Ceriez? Adăugă fata. Imposibil de ghicit forma ghipsului sub haine... le face pe măsură. Și, cu degetele, bătu în rochia ei, care sună dur și uscat, lovind un corp tare dedesupt. Purta și ea un corset și, totuși, era și ea îmbrăcată din cap până-n picioare, fără nicio
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
uscat, lovind un corp tare dedesupt. Purta și ea un corset și, totuși, era și ea îmbrăcată din cap până-n picioare, fără nicio aparență exterioară a infirmității de care suferea.208 Infirmitatea nu este exteriorizată, de aceea totul pare straniu, ghipsul ca metafora a morții este de fapt acel ceva care nu te lasă să fii decât ceea ce ești, marca unei realității mult prea ,,topice", din care eul nu poate ieși. Acesta este și momentul conștientizării situației eu-ului nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
eul nu poate ieși. Acesta este și momentul conștientizării situației eu-ului nu-i este dat să fie decât eu disperarea celui care nu vrea să fie el însuși, de care vorbea Kierkegaard. Și mie mi se va face un ghips, spuse Emanuel cu o mare descurajare în voce. Acum, privind șirul de bolnavi alungiți, chestia bolii nu se mai rezuma pentru el la o simplă afirmație abstractă, ,, a fi bolnav", în contrast cu ,, a fi sănătos". Se simțea intrat în rang, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de bolnavi alungiți, chestia bolii nu se mai rezuma pentru el la o simplă afirmație abstractă, ,, a fi bolnav", în contrast cu ,, a fi sănătos". Se simțea intrat în rang, ca într-o aliniere militară. Solidar cu dânșii în boală, solidar în ghips... Corpul însuși luase pe căruț o atitudine corectă și nemișcată de infirm...209. Această situație o va conștientiza, mai târziu, și personajul lui Mann. Blecher are nevoie, ca orice scriitor, de personaje care să-l ajute să construiască o ,,identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
212. În aceeași situație, sunt și Tonio, ,,un argentinian... și el vindecat de mult, dar preferând aerul de sanatoriu celui din biroul lui de avocatură"213 și Ernest care reintră în viață după boală, închis ermetic într-un costum de ghips pe care nu-l va părăsi niciodată. Astfel, ne aflăm în fața unei situații cel puțin stranii: bolnavii adevărați nu par bolnavi ghipsul e adjuvantul ideal, iar cei vindecați sunt însemnați pentru totdeauna de boala pe care au avut-o cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui de avocatură"213 și Ernest care reintră în viață după boală, închis ermetic într-un costum de ghips pe care nu-l va părăsi niciodată. Astfel, ne aflăm în fața unei situații cel puțin stranii: bolnavii adevărați nu par bolnavi ghipsul e adjuvantul ideal, iar cei vindecați sunt însemnați pentru totdeauna de boala pe care au avut-o cândva. Semnele ,,realității topice" pe care o reprezintă primii sunt evidente și în cazul celor din urmă care construiesc practic ,,identitatea enunțiativă". CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Heidegger, se poate aplica textului blecherian și nu numai. Astfel, personajele blecheriene ajung în ,,faza de deschidere" în momentul în care conștientizeză boala și implicit moartea. Emanuel va constata trist, după conversația în care doctorul îl va anunța de purtarea ghipsului: ,, Mă îmbracă exact ca pe un cadavru"271. ,, Starea de deschidere" este de fapt asumarea unui lucru care nu mai este ascuns, necunoscut. Personajul lui Kafka din Metamorfoza, Gregor Samsa, intră în această stare odată cu metmofozarea sa, fapt care coincide
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a vieții pe care personajul și-o poate permite doar în vis. În realitate, personajul este prea legat de dorința disperată de a trăi. Nu în ultimul rând, dragostea lui Emanuel pentru Solange este asemănată senzației pe care o dă ghipsul pacientului: ,,tortură uscată și fierbinte"287. Personajul nu poate disocia privirea albastră a lui Solange de mucegaiul dezgustător al sanatoriului. Senzația morții e mai puternică decât cea pe care o creează sentimentul iubirii. Asocierea eros thanatos este des întâlnită în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Asistăm la un transfer atributiv dinspre maladiv spre eros. Astfel, putem spune că la Blecher, erosul împrumută semnele bolii. Personajele feminine ajung invariabil să fie la fel de incomode ca boala pe care Emanuel trebuie să o îndure: ,,îl jena din ce în ce mai mult ghipsul și parcă și Solange"292. Erosul la Blecher se înscrie între două limite, evoluând de la senzații plăcute la resentimente. Atitudinea pe care o are personajul în fața iubirii este de fapt reacție la boala care-l macină. În mod cert maladivul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Aproape un an... Ea bineînțeles că nu știe nimic... de aceea tot slăbește în timp ce eu arăt din ce în ce mai bine...303. Existența Isei în sanatoriu se va sfârși odată cu propria existență. Un moment extrem de important pentru Emanuel este cel al renunțării la ghips. Pentru personaj, acest eveniment echivalează cu renunțarea la experiența trăită cu Solange: Cu Solange totul se petrecuse în mod net și definitiv; acum parcă ghipsul mai rămânea pe el ca un ultim vestigiu al oribilei aventuri. "Odată cu el voi dezbrăca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sfârși odată cu propria existență. Un moment extrem de important pentru Emanuel este cel al renunțării la ghips. Pentru personaj, acest eveniment echivalează cu renunțarea la experiența trăită cu Solange: Cu Solange totul se petrecuse în mod net și definitiv; acum parcă ghipsul mai rămânea pe el ca un ultim vestigiu al oribilei aventuri. "Odată cu el voi dezbrăca și toate amintirile mele despre dânsa", își spuse el304. Din eros se iese tot prin eros. Întâmplarea pe care Emanuel o va trăi cu Katty
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
iubesc exploziv și care își devorează până la os neputințele, sfidând orice handicap. Acești schilozi cu abces cicatrizat pe inimă fură vieții clipe de intimitate, trișându-și boala 361. Spectacolul lui Radu Afrim surprinde cuvintele pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se consumă, trupurile îndrăgostiților devin ,,rămășițe", urme a ceea ce au fost odată, asemenea personajelor-simbol din tabloul lui Munch. 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă Referindu-se la poetica lui Max Blecher, Alex Goldiș observa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fi date și din proza lui Stendhal și Malraux, și nu numai) se poate vorbi de o dorință psihologică de eliberare, de evadare dintr-un spațiu în care personajele sunt nevoite să-și continue existența. La Blecher, închisoarea personajului este ghipsul. Ceea ce frapează este luciditatea cu care eroul autorului se raportează în primul rând la sine și apoi la lumea în care trăiește. Drama sa, din această perspectivă, chiar dacă sorgintea este diferită, este asemănătoare cu cea a eroului camil petrescian. Luciditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Un lucru este însă evident la Blecher, ca de altfel și la Poe, și anume că lumile imaginare iau naștere numai în spațiile închise. La nivel microcosmic, spațiul sanatoriului Berck unde personajul este ,,consemnat", este reprezentat simbolic de propriul său ghips care devine condiție pentru a crea. De altfel, misterul pe care personajul blecherian nu-l poate explica, acea atracție fatală față de lumea sanatoriului și nu de cei aflați ,,afară", va fi eluciadat de către unul dintre personajele romanului Inimi cicatrizate, Ernest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lăsată de preistorie și de faptul că grecii, mai apropiați în timp, își aminteau mai bine decât noi această genealogie. În paleolitic, "artistul" se naște și crește în oprobriu, căci amenință cu artificiile sale ordinea naturală. Metalurgist, ceramist, lucrător în ghips, olar sau toate acestea în același timp, el stăpânește artele focului și este întotdeauna ținut la distanță, în poziție subordonată, dacă nu chiar blestemată. Cum mai fac încă fierarii din satele africane, Hefaistos trebuia să se ascundă. Oamenii aveau nevoie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]