516 matches
-
lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în față, parcă apăsați de rucsacul greu al cerului și Lună, ghiulea legată cu lanțul de ancoră de glezna piciorului. Obosiți ca de o dezlegare a celor mai încâlcite mistere decât ceilalți locuitori ai orașului veșnic, Brăila, comportamentul studenților plecați în grabă de unde au venit, așa cum cercetau panourile electronice pentru un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să zic, a fost prima poveste a Maestrului), îmi povestea cum a fost cu viața lui, câte puțin, astăzi un pic, o poveste, mâine un pic, altă poveste, am aflat cum a fost cu ursitoarele, cu steaua de foc, o ghiulea abătută asupra lui, în copilărie, stați să vedeți, Frumoasă Neli, sper să mai suportați povestea... III. GHIULEAUA DE FOC Loredana a fost la baie, el este încă acolo, transpirat, fericit, se spală atent, cântă în gura mare, Să te bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puțin, astăzi un pic, o poveste, mâine un pic, altă poveste, am aflat cum a fost cu ursitoarele, cu steaua de foc, o ghiulea abătută asupra lui, în copilărie, stați să vedeți, Frumoasă Neli, sper să mai suportați povestea... III. GHIULEAUA DE FOC Loredana a fost la baie, el este încă acolo, transpirat, fericit, se spală atent, cântă în gura mare, Să te bat și săăă te iert!, fata tremurase de plăcere, e așa de tânără, își spune bărbatul, o ghidușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
veneai din grădină. Prinsei o stea de foc cu mâna, mamă!, păi, cum o prinseși?, păi, căzu din ceruri, veni printre pomi direct în mâna mea, mă trecu o lumină din cap până-n tălpi, de tremurai de focul ăla, și ghiuleaua se lovi singură în inima mea, din palmă în inimă, maicăăă, ce putere avea și ce căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, mă trecu o lumină din cap până-n tălpi, de tremurai de focul ăla, și ghiuleaua se lovi singură în inima mea, din palmă în inimă, maicăăă, ce putere avea și ce căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia, nu numai pe cea românească, ci toată mitologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se lovi singură în inima mea, din palmă în inimă, maicăăă, ce putere avea și ce căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia, nu numai pe cea românească, ci toată mitologia, de la cea grecească la cea celtică, indo-europeană, ariană, slavă, citise pe ascuns Eliade, gândindu-se, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu, caracterul se vede la greu, să nu trădezi, că ești băiatul meu. Băiete, o femeie nu se lasă la greu, ridici degetul când îi este ei mai bine, n-o lași la greu, ai înțeles?... De atunci, de când cu ghiuleaua de foc, înțeleg păsările, cântecul lor, Doamne, cum se mai jeluiesc uneori, cum își spun fericirea, alteori, de atunci, văd și simt altfel, visez altfel, de atunci... — Tu înțelegi păsările?, și femeia se gândește că este cam nebun, e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puteai atunci, când erai mic și-l ridicai pe Shakespeare în mâini, deasupra capului tău, ce lecție, mă, mamă, mă!!!... Fuseși un copil extraordinar de ascultător, maică, de bun și de cald!!! Vocea lui caldă o captează, o închide în ghiuleaua de foc pe fată, e udă toată. Dar n-ar vrea s-o cunoască pe mama aia a lui. Nu, nu, deloc. O îngeriță?, păi, astea știu tot! * — Odată, îi povestise femeia, pe când erai tu în liceu, stăteam cu nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îi înconjuram pe oamenii de-i întâlneam pe un drum ce urca mereu, oamenii erau fericiți, luminoși când puneau mâna pe firele alea. Eu îi conduceam. Ne-ai făcut fericiți, îmi spuneau ei, trăim în lumină! Ursitoarele au urat bine, ghiuleaua de foc intrase în mine, dar 1948 a fost pentru România un moment crucial, de schimbări teribile, malefice, schimbări care veneau după instalarea rușilor aici, românii s-au vândut unul pe altul, parcă atunci s-a născut un tip special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în patru timpi, triste și dramatice, cu bandoneonul minunat -, Liber Tango. Dar eu vedeam Bucureștii din viitor, vedeam cum e să calce pârjolul asupra țării mele, să vină zavera - căci simt, știu, presimt, văd, presimțirile astea mi se trag de la ghiuleaua de foc, aia de-ți povestii -, și uite că am văzut scene ce aveau să fie mai târziu, de-abia în decembrie 1989, pe bulevardul Magheru, demonstrațiile miilor de oameni împotriva lui Ceaușescu, în intersecția cu Maria Rosetti așteptau polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pleca, lângă ea, în livada asta, e locul meu... Și grădinăreasa se uită lung la femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
capului meu, aproape Înainte de a-mi da seama ce se Întâmplă. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pământ. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. Sângerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sunt Împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
par spășit! Sunt obosit, nu mai am forță. Când strâng În pumn un bănuț, mă doare carnea. Înainte Îndoiam un ban de metal dintr-o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă enerva era ca ghiuleaua de tun. Acum sunt moleșit ca o cloșcă, picotesc și visez cai verzi pe pereți. Să știi, sunt chiar verzi și aleargă pe pereți. -Asta se numește metaforă. ,,Caii verzi,, sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În schimb, a trebuit să suporte toate inconvenientele ulterioare. Poate să se fi adunat În sufletul lui o nemulțumire pentru că În tinerețe fratele lui mai mare Îl eclipsase, era spectaculos, iar mai târziu, din câte spunea, a fost ca o ghiulea atârnată de piciorul lui. Poți Înțelege astfel de resentimente? Ce Întrebare! Cum să nu poată să-l Înțeleagă? Klara și buna dispoziție cu care se trezea dimineața și cânta În baie ca să Își facă singură curaj să se spele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
negru pe alb: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană, susține H. R. Patapievici, președintele Institutului Cultural Roman. (Citatul este reprodus din Revista ROST nr. 24/2005). Au trimis ghiulele otrăvite către marele poet al neamului românesc și Nicolaie Manolescu, criticul care crăpând de invidie că nu este socotit criticul numărul 1 al literaturii românești și-o fi zis că numai „dărâmând pe cineva mare” poate să urce el, așa că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fată, mândră crăiasă, mergi cum mergeai, iar cu urechea-ți sfântă, te rog ascultă: dacă vrei să afli ce totul îneacă, mai mergi, nu atât pe cât ai mers, până vei întâlni un sfârlez cu barba ca neaua și brațul ca ghiuleaua. Nu știe câți ani și copii are, dar știe că i se zice Craiul bărbaților. După cele spuse vocea brusc se stinse la fel cum se aprinse și crăiasa amuțise. După auzul acestei vești, crăiasa plecă la drum, până a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în oră, are loc atacul. Se trage cu tunul, se adresează somații prin portavoce. Actorii urlă, ca să-i audă spectatorii care asistă gratis, ca pietoni, la luptă. Pirații sunt, bineînțeles, chiori și au peste ochiul pierdut o bandă neagră. Din pricina ghiulelelor, se dezlănțuie și un incendiu. Cu flăcări, cu fum. Dar cum orice dramă e osândită în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în ficțiune, ca răul să învingă binele, pentru a compensa, probabil, faptul că în viață se întîmplă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pișa - suficient de intensă acum o oră, când în taxi îmi revenea obsesiv scena ședinței copioase și reconfortante din buda Martinei - se transforma acum într-o nouă eră a suferinței celei mai detaliate. Aveam senzația că țin în poală o ghiulea incandescentă. Am luat în considerare ideea de a mă duce la closet, dar e clar că așa ceva nu se practica aici. Aici nu ești la cinema. Oamenii care merg la Operă nu se duc la toaletă, n-o fac nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
partituri muzicale din Beethoven și Ceaikovski). În zona clișeelor simboliste, secesioniste și Art Nouveau, navighează corăbiile poetice ale lui Const. T. Stoika (pastișă după poetul latino-american José Santos Chocano, tradus de Vieața nouă), Eugeniu Speranția, I.M. Rașcu, Al. Vițianu, C.R. Ghiulea, Șerban Bascovici, George I. Stratulat, Eugeniu Ștefănescu-Est și N. Davidescu (prezent cu o „Dedicație“ convențională). Se remarcă prezența „simbolică” a lui Macedonski - chiar în deschiderea primului număr - cu poemul „Ură“ (adaptat după Cecco Angioleri), exclus cu 15 ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
balcon. Și unde nu au început a zbura, către persoana sa, obuze și molotovuri, cu marfă din cea care parfumase atât de intens,în ultimele săptămâni, frumosul și faimosul oraș, Coada Vacii! Și, dă-i, manifestanții, cu portavocile, și cu ghiulelele care împroșcau, toți pereții, din preajma balconului, cu spurcăciune! Văzând că nu-l ascultă nimeni, domnul primar Emil Boc a dispărut. Și s-a retras pe poarta din spate.în timpul ăsta, manifestanții au pătruns în primărie, au cucerit-o integral, obligându
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plini de microbi și că nu se cuvenea să fie dați pe mâna copiilor, să se joace cu ei. Arătându-și dantura încă zdravănă într-un surâs îngăduitor și complice, socrul Grigore își clătină capul bombat și lucios ca o ghiulea, de om învățat să lupte și să doboare greutățile vieții, și zise că băiatul nu făcuse nimic rău, îi plăcuse banii și voia să se joace cu ei. Că, dacă e să se-mbolnăvească cineva, apoi se-mbolnăvește el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stăteau chiar așa; știa el, socrul Grigore, de tetanos, de ciumă sau de septicemie? Țăranul clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că avea să-i facă o bucurie mare copilului cu darul lui, apoi schimbă vorba, întrebându-l pe ginere ce se mai auzea pe acolo, pe la raion, cu politica și istorisindu-i fără să mai asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să facă Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care Întotdeauna Yvonne Îl detestase și-l tratase ca pe un cîine, reproșîndu-i cu regularitate că se născuse și căutînd prin toate mijloacele să se descotorosească de ghiuleaua aceea. Se gîndise iarăși la dragostea exagerată cu care o Înconjura mama ei de cînd se născuse. - Într-o zi, toate astea Îți vor aparține, fata mea, Îi spusese Yvonne, ducînd-o pe șantierul fabricii de faianță și pe cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
argilă și ajunseră într-o mică piață plantată cu aceiași arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se vedea un șir de arcade și nenumărate dughene. Se opriră chiar în mijlocul pieței, în fața unei mici construcții în formă de ghiulea, spoită cu albastru. Înăuntru, în singura încăpere a casei, luminată doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]