774 matches
-
hepatic să conțină atomi marcați. 2.9.5. Glicogenoliza Desfacerea glicogenului hepatic și eliberarea glucozei, cu trecerea sa în circulație, reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme homeostatice prin care se previne instalarea hipoglicemiei. De menționat că rolul homeostatic al glicogenului se referă numai la fracțiunea sa hepatică. Glicogenul muscular, care și el eliberează glucoză, nu participă la corectarea hipoglicemiei sistemice, glucoza eliberată fiind utilizată numai local. Enzima care mediază desfacerea moleculelor de glucoză din lanțul glicogenului este fosforilaza. Procesul necesită
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Glicogenoliza Desfacerea glicogenului hepatic și eliberarea glucozei, cu trecerea sa în circulație, reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme homeostatice prin care se previne instalarea hipoglicemiei. De menționat că rolul homeostatic al glicogenului se referă numai la fracțiunea sa hepatică. Glicogenul muscular, care și el eliberează glucoză, nu participă la corectarea hipoglicemiei sistemice, glucoza eliberată fiind utilizată numai local. Enzima care mediază desfacerea moleculelor de glucoză din lanțul glicogenului este fosforilaza. Procesul necesită adaos de fosfat anorganic. Ea acționează numai la
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
că rolul homeostatic al glicogenului se referă numai la fracțiunea sa hepatică. Glicogenul muscular, care și el eliberează glucoză, nu participă la corectarea hipoglicemiei sistemice, glucoza eliberată fiind utilizată numai local. Enzima care mediază desfacerea moleculelor de glucoză din lanțul glicogenului este fosforilaza. Procesul necesită adaos de fosfat anorganic. Ea acționează numai la capătul lanțului glicogenic, pe care îl scurtează progresiv cu câte o moleculă de glucoză. Ele sunt active numai pe porțiunea lineară a polimerului, până la punctul de ramificație. Desfacerea
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
îndeplinesc următoarele roluri esențiale (1, 18, 23, 61, 62): 1. sunt principala formă de transport și depozitare a rezervelor energetice ale organismului. Un gram de lipide eliberează 9,3 calorii. Trigliceridele conțin de 2,5 ori mai multă energie decât glicogenul (forma de depozit a glucidelor) la aceeași greutate. Mai mult, trigliceridele pot fi stocate ca lipide pure, fără apă, în timp ce glicogenul, hidrofil, conține o cantitate de apă egală cu de două ori greutatea lui. În concluzie, trigliceridele oferă, la aceeași
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
organismului. Un gram de lipide eliberează 9,3 calorii. Trigliceridele conțin de 2,5 ori mai multă energie decât glicogenul (forma de depozit a glucidelor) la aceeași greutate. Mai mult, trigliceridele pot fi stocate ca lipide pure, fără apă, în timp ce glicogenul, hidrofil, conține o cantitate de apă egală cu de două ori greutatea lui. În concluzie, trigliceridele oferă, la aceeași greutate, de 4 ori mai multă energie decât glicogenul. 2. au rol plastic formator, intrând în structura membranelor celulare și intracelulare
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Mai mult, trigliceridele pot fi stocate ca lipide pure, fără apă, în timp ce glicogenul, hidrofil, conține o cantitate de apă egală cu de două ori greutatea lui. În concluzie, trigliceridele oferă, la aceeași greutate, de 4 ori mai multă energie decât glicogenul. 2. au rol plastic formator, intrând în structura membranelor celulare și intracelulare sub forma unor lipide complexe. 3. unele lipide au roluri importante în procesele de comunicare/semnalizare și recunoaștere intercelulară. 4. sunt vitamine, hormoni, prostanoide. 5. sunt izolatori electrici
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
ca organismul să treacă prin diferite „stări” care se deosebesc prin tipul și intensitatea proceselor metabolice (18, 31, 62). De aceea este necesară prezența unor sisteme de reglare care să permită organismului să-și creeze depozite energetice sub formă de glicogen, proteine și trigliceride la nivel muscular, hepatic și adipocitar. 5.1. În faza anabolică, caracterizată prin pătrunderea în organism a compușilor de digestie a alimentelor, se produce o creștere a concentrațiilor plasmatice de aminoacizi, glucoză și trigliceride, cu depozitarea secundară
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
și acizi nucleici), acizi uronici (sinteză de proteoglicani) și NADPH (pentru biosinteze reductive). Preluarea unei cantități crescute de aminoacizi și resinteză proteică. 5.1.2. La nivelul mușchilor scheletici: Preluarea aminoacizilor și glucozei plasmatice, cu sinteză secundară de proteine și glicogen. Preluarea acizilor grași liberi proveniți din hidroliza enzimatică a trigliceridelor lipoproteice, care sunt depozitați intramiocitar sub formă de trigliceride. 5.1.3. La nivel adipocitar: Insulinemia crescută facilitează preluarea glucozei, care asigură α glicerol-fosfatul necesar sintezei de trigliceride. Preluare de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
sau complet la CO2 și H2O. Acizii grași proveniți din hidroliza trigliceridelor plasmatice și miocitare sau din acizii liberi plasmatici prin β-oxidare furnizează energia necesară activității musculare. Degradarea proteinelor miocitare este un proces ce se desfășoară după epuizarea depozitelor de glicogen. Aminoacizii rezultați sunt substrat al neoglucogenezei hepatice. 5.2.3. La nivel adipocitar: Lipoliza este intensificată secundar activării triglicerid-lipazei (indusă de hormonii de contrareglare) și deficitului de substrat lipogenic (cantități minime de α glicerol-fosfat datorită nivelului plasmatic scăzut de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
în ceea ce privește activitatea glicogensintetazei, la nivel muscular PKC fosforilează direct enzima ceea ce duce la inactivarea acesteia iar la nivel hepatic PKC (α, β și γ) fosforilează glicogensintetaz-kinaza 3β care este cel mai potent reglator al glicogensintetazei. Rezultatul este scăderea sintezei de glicogen. De asemenea, este reevaluată și implicarea PKC în producerea insulinorezistenței (14, 22, 25). La nivel hepatic, mușchi scheletic și țesut adipos activarea PKC este principala verigă biochimică de legătură între tulburările metabolismului lipidic, aportul excesiv de lipide sau fructoză și insulinorezistență
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
disfuncția endotelială nu este precizată încă (22). Prezența ischemiei moderate accentuează anomaliile metabolismului energetic în sensul creșterii glicolizei anaerobe și oxidării acizilor grași liberi și reducerii oxidării piruvatului. Ischemia brutală și severă determină epuizarea rapidă a rezervelor de ATP și glicogen miocardic, acumularea lactatului și ionilor de hidrogen și a diverșilor metaboliți toxici ceea ce conduce la scăderea pH-ului intracelular, tulburări severe de contractilitate și, în condițiile persistenței, necroză celulară (10). Reperfuzia reduce concentrațiile miocardice ale lactatului, dar crește efluxul de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
GLUT4 era considerată una din principalele gene candidate pentru T2DM. Cu toate acestea, polimorfismele genei GLUT4 sunt rare în populația generală și au aceeași frecvență la diabetici și nediabetici [14,17], datele actuale infirmând implicarea sa în susceptibilitatea pentru T2DM. Glicogen sintetaza este una din enzimele cheie ale metabolismului glucidic, defectele sale fiind presupus a fi implicate în apariția insulinorezistenței iar gena care o codifică una din genele candidate importante pentru T2DM. Gena glicogen sintetazei este localizată pe cromozomul 19q13.3
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
infirmând implicarea sa în susceptibilitatea pentru T2DM. Glicogen sintetaza este una din enzimele cheie ale metabolismului glucidic, defectele sale fiind presupus a fi implicate în apariția insulinorezistenței iar gena care o codifică una din genele candidate importante pentru T2DM. Gena glicogen sintetazei este localizată pe cromozomul 19q13.3 și prezintă mai multe polimorfisme, mai studiat fiind unul tip RFLP: XbaI, cu alelele A1 și A2. Se pare că alelele acestui polimorfism s-ar corela cu insulinorezistența [34]. Există chiar și date
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
date mai vechi privind frecvența semnificativ mai mare a alelei A1 la diabetici în populația din Franța, corelația fiind și mai puternică în cazul subiecților cu istoric familial de T2DM [97]. Cu toate acestea, nici una din mutațiile descrise ale genei glicogen sintetazei nu par a avea o contribuție importantă la predispoziția pentru T2DM [75]. Gena adenozin dezaminazei este localizată pe cromozomul 20q, locus ce a fost asociat cu DZ tip MODY [75] dar și cu T2DM (vezi Tabelul 1). Cu toate
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
și dislipidemie. Astfel, prevalența T2DM se corelează pozitiv cu aportul energetic derivat din acizii grași saturați furnizați de alimente (33). Insulinorezistența indusă de grăsimile saturate este secundară modificărilor produse în compoziția fosfolipidelor membranare, a semnalului insulinic și inhibării sintezei de glicogen. În același mediu, în anumite grupuri etnice există o prevalență crescută a obezității și T2DM, fapt ce indică o bază genetică a relației dintre cele două afecțiuni. În 1956, Vague a sugerat că obezitatea centrală este mai frecvent întâlnită în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
studia relația obezitate-insulinosensibilitate la indienii Pima nediabetici (28). În combinație cu calorimetria indirectă, această tehnică a permis evaluarea preluării tisulare a glucozei mediată de insulină (în special la nivel muscular), precum și a celor două componente, oxidativă și nonoxidativă (sinteză de glicogen), ale metabolismului glucidic. Astfel, s-a constatat o asociere negativă nonlineară între gradul obezității și acțiunea în vivo a insulinei, în condițiile unor concentrații fiziologice de insulină. La nivele maximale insulinice induse s-a înregistrat o relație negativă lineară semnificativă
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
insulin-mediată s-a redus semnificativ, inhibarea oxidării glucozei nefiind probabil singurul mecanism responsabil. La pacienții cu T2DM scăderea preluării glucozei insulin-mediată, apărută după 3-4 ore de infuzie lipidică, s-a însoțit de o inhibiție proporțională a glicolizei și sintezei de glicogen. Alte studii ulterioare au demonstrat că inhibarea preluării tisulare a glucozei insulin-mediată determinată de nivelele crescute de AGL se datorează în special unui defect de fosforilare/ transport al glucozei decât unei anomalii în sinteza de glicogen (28). Ellis și colab
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
glicolizei și sintezei de glicogen. Alte studii ulterioare au demonstrat că inhibarea preluării tisulare a glucozei insulin-mediată determinată de nivelele crescute de AGL se datorează în special unui defect de fosforilare/ transport al glucozei decât unei anomalii în sinteza de glicogen (28). Ellis și colab. (14) au raportat o puternică corelație negativă între insulinosensibilitate și cantitatea de acizi grași cu lanț lung dispuși intramiocitar. Explicația poate fi existența unui exces lipidic intramuscular sau/ și inhibarea oxidării mitocondriale a acizilor grași la
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
preluării musculare a glucozei (fig.3). Este posibil ca acizii grași intramiocitari să afecteze translocarea GLUT-4 și prin acilarea proteinelor implicate în procesul de fuziune membranară (53). S-a demonstrat și un efect inhibitor direct al PKC asupra sintezei de glicogen (2). Un alt mecanism prin care concentrațiile crescute de AGL induc insulinorezistență musculară implică calea hexozaminică, așa cum descriu unii cercetători (36). Producția de hexozamine este stimulată de preluarea miocitară crescută a glucozei în condiții de hiperglicemie și hiperinsulinemie. Acizii grași
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
fructozo-6-fosfat. Mecanismul biochimic care leagă calea hexozaminică de insulinorezistență nu este cunoscut Este posibil ca UDP-N-acetil- glucozamina (un produs final al căii), prin glicozilare și stabilizarea unor factori de transcripție, să regleze expresia unor gene implicate în controlul sintezei de glicogen. Stresul oxidativ poate fi un alt element ce mediază relația insulinorezistență musculară-AGL. Acizii grași pot stimula formarea de specii reactive de oxigen (ROS-reactive oxygen species) 1) direct prin reacții de peroxidare și producție mitocondrială, și 2) indirect via căii hexozaminice
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
grași, via inhibiției CPT 1 malonil-CoA mediată, cu creșterea producției de trigliceride și a secreției hepatice de VLDL, ce accentuează hiperlipemia (39). Conținutul hepatocitar ridicat de acizi grași activează PKC (în special isoformele β și δ) conducând la inhibarea activității glicogen sintetazei și anomalii ale căii semnal insulinice (36). Ulterior, când nivelul intracelular de AG atinge un anumit nivel, se produce derepresarea CPT 1 (reglare feedback negativă a nivelului malonil-CoA) cu stimularea βoxidării acizilor grași și secundar a gluconeogenezei hepatice (piruvat
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
la nivelul mușchiului scheletic asociată cu reducerea proporției de fibre musculare tip 1 și anomalii în transportul endotelial de insulină și a vasodilatației insulinmediate (4). Aceste modificări favorizează instalarea insulinorezistenței musculare. d. Anomalii genetice Este posibil ca inhibarea sintezei de glicogen și creșterea conținutului lipidic intracelular să fie determinate și de o selecție „naturală” evolutivă a unor gene ce constituie așa numitul genotip „economicos” (thrifty genotype) (33). Consecința acestei selecții genetice este scăderea insulinosensibilității musculare, cu rol protector în perioadele de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
musculare, cu rol protector în perioadele de aport alimentar scăzut. În condițiile actuale , când supraalimentarea este un comportament alimentar frecvent, această selecție genetică se corelează pozitiv cu obezitatea și T2DM. Printre componentele genotipului „economicos” au fost citate genele ce codifică glicogen sintetaza, proteine din cascada-semnal insulinică (ex. GLUT-1) și peptide ce reglează apetitul (ex. leptina). 7.5.5. Obezitatea și sistemul nervos Studii pe subiecți umani au demonstrat rolul sistemului nervos autonom în metabolismul glucozei și insulinei. La pacienții obezi cu
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
de fibre din sursele de carbohidrați, care inhibă apetitul și contribuie la scăderea ponderală. O restricție severă de HC (sub 25 g/zi), exclusă înT2DM, asigură o scădere ponderală moderată însoțită de reducerea insulinosecreției, trigliceridemiei plasmatice, mobilizarea depozitelor hepatice de glicogen și cetoacidoză; unele dintre aceste efecte sunt contracarate de proporția ridicată a grăsimilor în dietă, prin mobilizarea excesivă de acizi grași din trigliceride. Dieta cu menținerea aportului proteic normal, 12-15% din aportul caloric, este recomandată în țările în care consumul
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
factorii de risc cardiovasculari (HTA, dislipidemie, activitatea fibrinolitică) (3). Aceste efecte se datorează modificărilor metabolice adaptative pe care efortul fizic le induce la nivelul mușchilor scheletici, incluzând: creșterea proteinelor transportoare GLUT4 în fibrele musculare (26) și creșterea depozitelor musculare de glicogen (47). Activitate fizică favorizează și scăderea în greutate, iar prin mobilizarea preferențială a depozitelor viscerale de grăsimi scade insulinorezistența (79). În concluzie, se poate spune că efortul fizic regulat, de intensitate moderată, reduce substanțial riscul apariției diabetului zaharat la vârstnici
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]