728 matches
-
viziteze. Ziua cât e de mare nu e deajuns pentru a face reparațiile trebuincioase. Școala de arte are multe păcate: pereți crăpați, podele stricate și mucede, streșini rupte și crăpături la ferestre de bagi pumnul. Apoi ograda e plină de glod, așa Încât, primăvara era să se Înece un elev În noroi” . Nu toate inițiativele au primit soluții și nici toate clădirile finanțare. La finalul lunii septembrie, Epitropia Sf. Spiridon susținea că nu era pregătită să serbeze punerea pietrei fundamentale a spitalului
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
au vizitat sălile, laboratoarele și biblioteca. Tot cu ocazia inaugurării a fost organizată o expoziție de arheologie preistorică sub coordonarea lui Gr. Buțureanu și Teohari Antonescu, la care au fost prezentate artefacte din stațiunile Cucuteni, Belcești, Preutești, Dolhasca, Rafaila, Râul Glodului și patru schelete de la Cucuteni. În serile de 21 și 22 octombrie au fost organizate două reprezentații de gală la Teatrul ieșean, una de societatea dramatică și alta de o trupă germană, care a inclus În program piesa „Meșterul Manole
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
preface Într-o fată frumoasă. Văzând-o, Împăratul cel bătrân și văduv simte că-l mistuie ciuda pentru norocul fiului său. În situația următoare, nu mai intervin sulițele, arcurile, săgețile, ci Împușcătura. Cel mai mic fiu a nimerit Într-un glod, de unde aude voce stranie: Cine-a intra pân-În genunchi m-a lua! Cine-a intra pân-În brâu m-a lua! Cine-a intra pân-În urechi m-a lua! Băiatul se Întoarce acasă supărat, Însoțit de o broască
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
iar a treia, e bună pentru masa-mpărătească. Dacă prima probă vizează cunoștințele culinare ale proaspetelor soții, cea de-a doua se referă la destoinicia lor, cusutul unei fețe de masă. Broasca taie pânza cu foarfecele În bucăți, o aruncă În glod și spune: Vântule, Ploaie și Gerule; să-mi coaseți fața de masă cea mai frumoasă! Cumnatele ei au imitat-o din nou. Împăratul păstrează numai fața de masă cusută de broască. Împăratul trimite, a treia oară, nurorilor pânză pentru cămăși
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
după obiceiul oriental, și înarmați de ciubuce mari, carele producea o atmosferă de fum vrednică de sala selamlicului a unui pașă. Afară cerul era învălit de nori vineți, care se spărgea deasupra Iașului, cu gând de a-l spăla de glod și de păcate; dar în zădar ei își vărsau sudorile! [...] Printre noi se găsea un tânăr zugrav franțez, care pentru întâia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. - Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Racova (de fapt pe Recea) despre care M.Costăchescu afirmă că poate fi în trupul satului Ivănești își are numele de la un Mucea (I. Muculuiintegrat la Griești). -1599 un "loc de prisacă lui Necoară pe pârâul Ș acovățului la Gura Glodului și un loc de moară pe Șacovăț" -1615 Griești -1615 Oloșei -1625 Un loc de prisacă "popei Necoară". Cu siguranță că afirmația din documentul din 28 noiembrie 1399,prin care Iuga Voievod dăruiește lui Țiban două sate, unul pe Gârbovăț
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
adus pentru moșia Ivănești a agăi Ioan Carp“. Totuși, în 1585 martie 25 găsim satul Ivănești cu moară pe Șacovăț întărit de Petru Voievod lui Gheorghe, fost mare logofăt, care avea ipisoc de danie de la Ioan. Hotarele erau: prisaca Costinesei, Glodurile, Ulmi, prisaca Ursoaiei, Jigoreni, Mirești. Am identificat un Carp Lungul În Țibănești , amintitul fiu a lui Petre Brudur, În anul 1658. însă acesta vinde Țibăneștiul lui Mecula, ca apoi în 1685 să găsim că satul aparținea lui Iane Burnaz și
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
timp de o jumătate de veac, dar și de alte categorii de izvoare, dispunem de informații destul de clare privitoare la evoluția demografică a satelor Belcești, Ulmi și Poleni, precum și la apariția pe moșia Belcești a odăilor Arama, Coarnele Caprei, Dorna, Glodurile, Huc și Praguri, în incinta cărora s-au format ulterior satele Arama, Coarnele Caprei, Focuri și Munteni. Cea mai însemnată creștere numerică a populației a avut-o satul Belcești, datorată, nu atât sporului demografic, ci - așa cum am mai amintit - mai
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN ZONA BELCEŞTI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel Brumă. Este vorba de Iacov, un olar venetic din Bucovina. Acesta fură repetat lutul Dealului. Îi smulge lacom o halcă de glod, basculând-o vrednic din coșarcă într-o umilă troacă. Însă Dealul - o ființă vie - își reface peste noapte în mod miraculous trupul sfârtecat. Mai mult, Dealul ia chipul răzbunător al unor ,,zeci de gropi ce se mișcau în știrbitura lutului
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nimic. Dealul are mai multe dealuri în noi înșine așa cum păcatul nu vine din afară, ci dinlăuntrul fiecăruia în parte"72. Sensul ultim al romanului este (poate) acela de a invita pe fiecare cititor să rămână un cetățean al Dealului. Glodul din ,,coasta Boacii" este un spațiu interior al geografiei sacre. Fiecare dintre noi are în suflet un Guguete. Îl purtăm oriunde. Când îl refuzăm, el ne trimite Dealul ca blestem și romanul lui Aurel Brumă ca o livrescă și rafinată
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
preface într-o fată frumoasă. Văzând-o, împăratul cel bătrân și văduv simte că-l "mistuie ciuda pentru norocul fiului său". În situația următoare, nu mai intervin sulițele, arcurile, săgețile, ci împușcătura. Cel mai mic fiu a nimerit "într-un glod", de unde aude voce stranie: "Cine-a intra pân-în genunchi m-a lua! Cine-a intra pân-în brâu m-a lua! Cine-a intra pân-în urechi m-a lua!" Băiatul se întoarce acasă supărat, însoțit de o broască
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
iar a treia, e bună pentru masa-mpărătească. Dacă prima probă vizează cunoștințele culinare ale proaspetelor soții, cea de-a doua se referă la destoinicia lor, cusutul unei fețe de masă. Broasca taie pânza cu foarfecele în bucăți, o aruncă în glod și spune: "Vântule, Ploaie și Gerule; să-mi coaseți fața de masă cea mai frumoasă!" Cumnatele ei au imitat-o din nou. Împăratul păstrează numai fața de masă cusută de broască. Împăratul trimite, a treia oară, nurorilor pânză pentru cămăși
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ele era ruptă și semăna cu o mână retezată. Celelalte două aveau fiecare câte o floare ce fusese roșie cândva, iar acum se înnegrise. O tulpină atârna în jos, frântă, cu floarea din vârf terfelită; cealaltă, cu toate că era plină de glod de cernoziom, se ținea dreaptă. Se vede că tufa fusese strivită de o roată și izbutise într-un târziu să se ridice, de aceea stătea încă aplecată. Părea un trup ciuntit, căruia îi fuseseră smulse măruntaiele, ruptă mâna și scoși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
serios la tine, seriozitatea pe cale de interpretare, de unde îndrumările bunicii, ha, ha! nu știu de ce rîd, ca să-i distrag atenția, retorica scăzutului misterios al vocii în aceeași intenție, Costești-Iași, vezi să nu treacă de Ruginoasa, ține-te bine! nu era glod cînd am venit, pare rău că n-ai luat umbrela, ai întors cheia de două ori, nu? tăcere, am ajuns la trei nepoți și, dependență a dependențelor, fata pe care o pun la cale mai ceva ca pe cei trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cerului, poate pustiului sau poate tatălui său. Cu o voce blîndă, tatăl încearcă un răspuns fără noimă: De unde, dragul tatii? Cei doi drumeți urcau dealul Ungureniului spre Săveni și copilul era supus unui efort încă și mai mare acolo, spre Glodul Alb, locul blestemat, vamă a morții ce își lua un enorm tribut constînd în moartea multor drumeți, care scăpau din hățuri vehicule primitive, scăpate în înspăimîntătoarea vale. Cu fețișoara marcată de suferință, copilul încearcă o soluție care îl uluiește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu puneți mîna! Supuși, cei doi se retrag cu infinite regrete că nu au și ei un merit cît de cît la scoaterea balaurului. Căci erau siguri că s-a prins un monstru uriaș. Victor intră puțin cu pantofii în glod, apoi intră ceva mai mult, apoi nu mai contează. Peștelăul ăla uriaș era însă fleașcă de obosit. Era tras acum ca o buturugă, nu mai lupta de loc. Cînd ajunge la un metru de mal Victor observă că era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum era catalogat Haldan pînă la 23 august 1944, a devenit băiatul cotropitorului, începînd cu aceeași dată. În atare condiții, a schimbat hăinuțele curate și pantofiorii cu niște pantaloni rupți în fund și cu rapănul corespunzător pe piciorușele expuse direct glodului și prafului. Doamna Haldan păstrase doar cîteva seturi de tacî muri, farfurii și ceșcuțe pentru cafea. Mai păstrase și un capot superb și o eleganță deosebită în conversații și comportament. Deși aveam doar 12 ani, doamna Haldan mă trata ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soi de frică, cu timpul o apropiam mai strîns de noi, ca să-i simțim căldura corpului. Katia dansa cu plăcere și rîdea cît putea, dar fără alt efect decît acela de a fi și mai frumoasă. În sat plouase și glodul și-a intrat în drepturi și atunci am văzut ceva nemaipomenit. Katia și-a scos pantofii și mergea desculță pe ulițele satului. Piciorușele ei frumoase, delicate, cu pielea subțire chiar și pe talpă, înfruntau noroiul cît se poate de natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
furci nalte...Inaintea condamnaților mergea un preot...iar călăul Gavril îmbrăcat tot în roșu, în urma lor, purta pe umeri două ștreanguri de frânghie bine săpunite. Frații Cuciuc erau îmbrăcați în haine negre...cu pantalonii sauflecați, ca să nu-i umple de glod, căci plouase în noaptea precedentă...” - Te-am ascultat cu luare aminte, dragule, pentru că povestea, deși vorbește de oameni și fapte care nu sunt plăcute, este totuși interesantă. Acum, dragul meu, eu voi fi îndată la Trei Sfetite. Te aștept în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Codru, împerejurul sfintei mănăstiri, au prins pe călugări și i-au muncit și le-au luat toate averile și bucatele, lăsându-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut toate le-au rupt și le-au călcat în glod, fără numai un ispisoc...de la Vasile (Lupu) voievod, dar și acela rupt și stricat, fără pecete, fără mătasă.” - După aceasta a venit Stefăniță Lupu voievod, mărite Spirit, care la 7 mai 1660 (7168), dăruiește mănăstirii Hlincea satul Hlincea, împreună cu 15
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale martirilor români vor da și ele rod: Urcă-te, suflete, și cântă mai trist, dar mai înalt, din glod, și spune lumii c-ai dat rod din pământesca rană sfântă. Alături de poezia-rugăciune găsim la Gyr, între poeziile scrise în închisoare, și versuri legate de experiențele sale de pe front. Aceste versuri sunt extrem de sugestive pentru ceea ce s-a întâmplat acolo
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim planta să-și țină rădăcinile, deși la ea acasă era slobodă să le Înfigă chiar la zeci de metri adâncime, umiditatea variază de la glod - pe fundul glastrei - la uscăciune - la suprafață. Așa ceva nu se Întâmplă În Natură, chiar pe cei zeci de metri invocați mai Înainte. Cine nu crede, n’are decât să sape o fântână... Și așa silim o floare, care nu e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se Întâmplă În Natură, chiar pe cei zeci de metri invocați mai Înainte. Cine nu crede, n’are decât să sape o fântână... Și așa silim o floare, care nu e papură, să trăiască ca și aceea, cu „picioarele“ În glod și „fruntea“ În soare... Să credem că ea va Înflori frumos, adică atâta cât poate ea, și că planta noastră se bucură? Noroc - pentru noi - că n’are gură să țipe... Cu critica, se vede, stau bine. Dar cu soluția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se mai dedulcește la fructe tari, precum nucile, jirul ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care-i slujește de menghină, dar Înlocuind dalta cu ciocul. Și, imitând rândunica, dar numai atât cât trebuie, zidește cu glod vreo scorbură, lăsând un loc de „ușă“ la fel de strâmt ca și gura „tizului“ din cârciumă, „ușă“ bună doar pentru el, nu și pentru pisică. Bașca că poartă și grija progeniturii chiar după ce asta Învață a zbura, Însoțind-o pretutindeni. Atâta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În privința subiectului, dar nu cu bucurie. Căci, cu ploile astea am ratat un ciubuc: făceam ceva „euroi“ pe analize de sol, nu din oricare, ci dintr’alea cărora doar eu le știu rostul. Dar ce probe să iau acum? De glod? Să-mi vărs năduful, dar pe cine? Pe meteorolog? Acela doar consemnează o stare, povestind-o apoi, precum solul care aducea o veste proastă, riscându-și capul după ce-o făcuse pe drum cu pielea. Mai degrabă pe mine, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]