504 matches
-
un evreu e stupid și nu are nici haz, e de asemenea inegalabil !” <endnote id="(860)"/>. Cu masca imparțialității pe chip, căzând taman În capcana de care, chipurile, se ferea mai tare, iată-l și pe istoricul literar Ion Rotaru glosând pe marginea acestui subiect : „Nu știu cum se Întâmplă - veghez cu strășnicie asupra gândului meu -, dar evreii, printre celelalte neamuri cu care am venit În contact - mă feresc tare să nu cad În părtinire rasială ! -, Îmi par a fi cei mai deștepți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atitudini a scriitorului n-ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism și cele lalte aspecte ale internaționalismului” <endnote id="(130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant și el la luptele de la Mărășești) - roman a cărui acțiune se petrece tot În timpul primului război mondial -, G. Călinescu a reluat tema : „Ca toți evreii, dintr-un pacifism rău Înțeles, care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
său, hangiul Iancăl, deși evreu, este un „bun poleac” : „deși străin”, „că-i bun poleac lui numele-i mersese”, căci „bătrânul, brav evreu, [...] polona vorbește foarte bine” și „Patria, asemeni oricărui leah, iubește” <endnote id="(689, pp. 148-149 și 387)"/>. Glosând pe marginea „esenței morale a sentimentului național”, filozoful ungur G.M. Tamás notează următoarele În stilul său inconfundabil : „La auzul unor fraze odioase ca «e evreu, totuși e un bun maghiar», nici nu ne dăm seama ce mare cucerire morală reprezintă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de „satirele În care poporul [român] batjocorește În chip așa de hazliu pe țigani, evrei, armeni, unguri, sași, arnăuți și alte atâtea naționalități cărora le găsește la fiecare câte un cusur” <endnote id="(773)"/>. Pe marginea acestui subiect delicat a glosat și Dumitru Drăghicescu În 1907, când a publicat cartea sa Din psichologia poporului român. El a diagnosticat că românii suferă de un complex de superioritate față de unele „popoare mai puțin fine, cu o inteligență mai leneșă și mai puțin vioaie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
amintite în evocarea lui Vlad Hogea „Destinul unui intelectual”, din Tricolorul, 27, 28, 29, 31 ianuarie 2005). Un vers de-al său sună: „Te salut, tristețe, sînt învins...” și totuși a fost o vreme cînd i se părea firesc să gloseze despre „Vocația fericirii” (v. Cronica, 7, nr. 23, 9 iunie 1972, p. 11). Epistolele sale sînt, ca și schițele sale, compuse din cîteva atingeri de condei. Dar multum in parvo, fie direct, fie aluziv. Grafic, e de remarcat scrisul larg
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și, într-o oarecare măsură, selecționerul. În rest, fiecare se spală pe mîini cum poate, rolul lui Pilat din Pont fiind jucat cu repertorii actoricești atingînd măiestria. Mircea Sandu spune sus și tare că nu e el singurul vinovat și glosează pe ispititoarea temă a ghinionului. „Ce pot să fac eu, ca președinte, cînd am ajuns să ne-o băgăm singuri în poartă?“ Reacție de om care a coborît din casă găsindu-și mașina pe jantă. De ce tocmai acum? De ce să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem!". De altfel, el este redat de dicționare, în traducere, după cum urmează: En avant!, marche, va-t-en! (SIO, II: 195) geh!, komm!, gehen wir!, geht!, kommt! (TDRG), Allons! (DA). DA (s.v.) îl glosează, " Hai(de) e o interjecție prin care îndemnăm, încurajăm s. provocăm pe cineva să săvârșască o acțiune. Are deci funcția unui imperativ, care poate avea un înțeles foarte variat ...", specificând " În mod firesc va corespunde însă mai ales imperativelor unor
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
când sunt mai mulți destinatari sau într-o exprimare politicoasă." 35 Forma haidem nu a fost identificată în CLRA. 36Ca elemente de expresie-tip (necontextualizate comunicativ), "interjecțiile (cu excepția celor "imitative", onomatopeice), ca și imperativele au un sens care poate fi glosat în termenii unei acțiuni verbale exercitate de un locutor virtual asupra unui/unor alocutor(i) virtuali, sau ai unei atitudini exprimate de locutorul virtual în legătură cu o stare sau un eveniment făcând parte din contextul comunicării. Actualizarea interjecțiilor-tip într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
comparabilă cu cea a conversiunii adjectivelor în adverbe. 2.1.2. Situația adverbelor în -ește (-icește) în corpus 2.1.2.1. Frecvența și productivitatea adverbelor în -ește (-icește) O pondere importantă în inventar au adverbele în -ește care se glosează prin "ca.../în felul/așa cum fac/așa cum se întâmplă în cazul + substantivul corespondent la plural" (haiducește "ca haiducii, în felul haiducilor", mișelește "ca mișeii, în felul mișeilor" etc.) și adverbele în -ește care au legătură cu numele unor popoare, al
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
liniei politice cunoscute a ziarului Universul, în editura căreia apăreau volumele sale. Aparatul nostru de note explicative a căpătat, în cele din urmă, o am ploare cu mult mai mare decât ne propusesem inițial. Deși am renunțat, în general, să glosăm în legătură cu unele personalități ale epocii - mai mult ori mai puțin cunoscute astăzi - întrucât cititorul le poate urmări cursul existenței lor în înseși paginile acestui veritabil roman cu o mie de personaje al vechiului Bu curești, necesitatea de a corecta afirmații
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este de natură nu numai să deschidă o nouă poartă, dar și, poate, să recompenseze meritele unui scriitor hărțuit În țara sa pentru curajul opiniei. (Familia, nr. 10/1999) Corespondență Întreruptătc "Corespondență Întreruptă" Nu-mi voi acorda plăcerea de a glosa Îndelung În „postfața” scrisorilor lui Radu Petrescu sau În preambulul celor ale lui Liviu Petrescu, reproduse În continuare, aici, despre anacronismul tot mai evident al acestui tip de comunicare, Într-o vreme când chiar și dialogul scris preferă formele directe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și murind din dragoste pentru El, necrâcnind în fața morții, ca firul de iarbă în fața coasei sau ca ciobanul din Miorița, când află de moartea, care i-o pregăteau foștii prieteni. Această liniște întru totul, nu este deloc fatalism, cum tot glosează unii, ci supunere necondiționată voinței divine, care vede tot, știe tot și le poate pe toate, moartea și viața fiind doar componente ale creației. Pe coastele Carpaților și în adâncul pădurilor, sihaștrii doritori de a trăi în pacea dumnezeiască, se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea poemului monumental romantic și parnasian, cu descripții fastuoase și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
eseistică, Sub semnul filosofiei, Cu biciul stilului rafinat - și se încheie cu o sinteză: Ion D. Sârbu - un scriitor român din exilul intern. Autorul își intitulează volumul Eseuri subsidiare..., deoarece nu-și propune să-și domine neapărat obiectul, ci să gloseze cu măsură în umbra lui, înscriindu-se în campania de reabilitare postumă a unui scriitor ignorat multă vreme, supralicitat, poate, azi. SCRIERI: Visele cuvintelor, Craiova, 1981; Trăiri, București, 1987; Seva lucrurilor, București, 1990; Dezlănțuind tăcerea, Craiova, 1994; Incursiuni în literatura
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
mai cunsocută romncieră franceză, cea mai citită, Cărțile ei se scriu pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu s-ar fi putut Îndrăgosti niciodată de el. Numai că (c’est la vie) el nu suportă crahul și o omoară: iubirea devine posibilă, printr-un Eros cu semnul schimbat, prizonier al lui Thanatos. Naratoarea din Le Sabotage amoureux glosează astfel, la final, caracterizîndu-și deznodământul: “Persister dans l’erreur ou dans l’alcool prend alors une valeur d’argument, de défi à la logique: si je m’obstine, c’est donc que j’ai raison, quoi que l’on puisse
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că este vorba de eseistica lui Emil Cioran sau de Imagini și simboluri în teatrul lui Eugen Ionescu, de traducerile shakespeariene ale lui George Ciorănescu din Pătimașul pelerin sau de relevarea importanței operei filosofice a lui Ștefan Lupașcu, fie că glosează în marginea permanențelor liricii argheziene sau evocă personalitatea lui I. Creangă ca purtător de mesaj românesc esențial, fie că oferă relecturi interesante ale poeziei lui Ion Barbu sau exprimă admirația covârșitoare pentru opera lui Lucian Blaga. SCRIERI: Parages, Paris, 1963
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
că este un interpret complet al fenomenului literar, dovedind calități remarcabile de critic, istoric literar și editor. Polemic și obstinat disociativ, îndeosebi în Incursiuni critice (1975), cronicarul literar încearcă, într-o suită de articole, o definire a condiției debutului. El glosează asupra actului critic, pe care îl înțelege ca pe o formă de meditație asupra existenței umane. Termenul de referință pentru o ars critica, bazată pe conceptul moral al „bunului-simț”, ar fi umanismul activ. Poziția sa tranșantă poate crea impresia inaderenței
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
consum, cea care îngroapă fiorul liric sub munți de gunoaie: „Acești munți de ambalaje menajere / și reclamele consumați surogate / [...] prin care hămesit de foame scormonește / cobaiul alb și înfricoșat al poeziei.” În versurile din Am mai vorbit despre asta (1986), glosând pe marginea repetării monotone a acelorași gânduri și gesturi odată cu înaintarea în vârstă, poetul este pătruns de un sentiment al târziului, al crepusculului; un univers al tristeții și al regretului „iubirilor mici” se străvede aici filtrat prin amurgul vieții, pândit
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
Compartimentul cel mai bine ilustrat este acela istorico-literar, cu materiale interesante, dense în informații, purtând semnătura lui Demostene Botez, George Lesnea sau a unor cercetători ca Dan Mănucă, D. Ivănescu, D. Florea-Rariște, Ovidiu Papadima. În volumul din 1985, Al. Zub glosează cu referire la domeniul istoric (Cum se scrie istoria), iar mai apoi despre Macedonski și Kogălniceanu. Ștefan S. Gorovei scrie despre Logofătul Tăutu, Haralambie Țugui despre „Duduia Otilia” (scrisori de la Otilia Cazimir), Ovid Densusianu-fiul evocă întâlnirile cu Mihai Codreanu etc.
ALMANAH „CONVORBIRI LITERARE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
la acea dată, Națiunea română de I. L. Caragiale. Victor Ion Popa ține rubrica „Pictură-sculptură” în 1924, Octav Botez face bilanțul anului literar 1926-1927, Alice Gabrielescu se ocupă de „Cronica modei”, Tudor Arghezi își intitulează un eseu Sportul unanim, Al. Davila glosează despre Visul unui popor, în vreme ce Adrian Maniu oferă poemul dramatic Înmormântarea feciorului de domn. Reportajul e, și aici, specialitatea lui F. Brunea-Fox. Scarlat Callimachi comentează în 1934 câteva manuscrise ale lui Apollinaire „rătăcite” prin Moldova și tot acum sunt extrase
ALMANAHUL ZIARELOR „ADEVARUL” SI „DIMINEAŢA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285301_a_286630]
-
național". Biografiile se standardizează nu prin rearanjarea faptelor sau prin manipularea ordinii cronologice a evenimentelor, ci prin adăugarea unei precizări legate de prezența unei pasiuni particulare. "Zelul național" nu modifică structura narațiunii sau formulările, ci intervine ca o supra-justificare care glosează înșiruirea de acțiuni. Aron Pumnul, care precizează de fiecare dată de unde și de la cine a preluat biografiile, introduce în partea finală a textelor sale, chiar înainte de bibliografie, o frază care conține, ca semn de recunoaștere, indicația "zelului național". E vorba
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
celor seduși de utopii umanitare ca o trădare a națiunii, ea devine, odată cu trecerea timpului, asemenea unei voci de Casandră ce anunță viitorul pe cale de a se constitui sub ochii tuturor. Vina istorică a elitei, vină în marginea căreia Carp glosează la 1914, este de a fi preferat arlechinada oratorică și demagogia socială con fruntării cu realitatea descurajantă a națiunii și a instituțiilor sale. Absența unei filozofii evoluționiste explică reflexul de a recurge la alternativa reformelor improvizate. Transformarea masei rurale de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a sociologiei cu istoria, având ca ambiții „prezentul ca termen final al devenirii istorice” și „reconstituirea trecutului în lumina prezentului”. Majoritatea lucrărilor românești care au căutat să se introducă în discuția purtată în lumea intelectuală pe teme marxiste și să gloseze euristic pe acele teme au fost veritabile eșecuri, caracterizate printr-un penibil parti-pris cu direcțiile regimului politic național-stalinist al lui Nicolae Ceaușescu. O întrebare legitimă se poate pune: de ce ar fi legat pluralismul semantic al istoriei, cel puțin în România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
problematica reformei și cea a nereușitelor ei nu sunt deloc noi, expunerea practicilor curente, ignorate sau exersate tacit ca daturi ale învățământului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează în două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosând mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]