506 matches
-
inspirație istorică, îi răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care ne ocupăm, Constantin Parascan sau Constantin Dram, din a doua prefață, conchizând într-o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
acuma are gust de detergent. Dacă e contrariul ignoranței, se ajuta Fluturel de Noica, arzîndu-mi o palmă familiară pe umăr. Alistar e mort după tine. Și Iancu Păun". Nașul debutantelor (lansînd aceleași propoziții la toate: "Te-am fișat!/ Te-am glosat!/ Te-am debutat!") răspîndea galanterii pe toată raza tîrgului; Alistar, scriitor adînc minor, cu multă gelatină în compoziție, se tolănea pe scaunul din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cea italiană, în 1859 și de cea poloneză, în 1863 - s-a impus, în opinia autorizată a istoricului ieșean, prin „ruperea cercului strîmt în care erau încătușați <românii>, spargerea unor vechi tipare politice și accesul pe calea împlinirii emancipării naționale”. Glosând pe tema contribuțiilor sale istoriografice în limpezirea incidențelor românești cu problema sau problematica orientală, unul dintre statornicii lui colaboratori, profesorul Gh. Platon, avea să consemneze: „lui Leonid Boicu i-au rămas străine speculațiile sterile, divagațiile empirice, encomiastice. Îl caracterizează soliditatea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
servit unuia dintre ei mai abili detractori ai săi un pretext pentru a-i denigra scrierile de după 1920. Unii atribuie concepția lui asupra mulțimilor conservatorismului proverbial al oamenilor în vîrstă, iar pesimismul său suferințelor datorate cancerului. Dar toți cei care glosează în marginea pesimismului lui Freud s-ar cuveni să vadă aici mai curînd un efect al obiectivității sale. Despre el s-ar putea spune ceea ce Jacques Rivière nota despre Marcel Proust: "Proust abordează viața fără cel mai mic interes metafizic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
celor seduși de utopii umanitare ca o trădare a națiunii, ea devine, odată cu trecerea timpului, asemenea unei voci de Casandră ce anunță viitorul pe cale de a se constitui sub ochii tuturor. Vina istorică a elitei, vină în marginea căreia Carp glosează la 1914, este de a fi preferat arlechinada oratorică și demagogia socială con fruntării cu realitatea descurajantă a națiunii și a instituțiilor sale. Absența unei filozofii evoluționiste explică reflexul de a recurge la alternativa reformelor improvizate. Transformarea masei rurale de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mai cunsocută romncieră franceză, cea mai citită, Cărțile ei se scriu pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu s-ar fi putut Îndrăgosti niciodată de el. Numai că (c’est la vie) el nu suportă crahul și o omoară: iubirea devine posibilă, printr-un Eros cu semnul schimbat, prizonier al lui Thanatos. Naratoarea din Le Sabotage amoureux glosează astfel, la final, caracterizîndu-și deznodământul: “Persister dans l’erreur ou dans l’alcool prend alors une valeur d’argument, de défi à la logique: si je m’obstine, c’est donc que j’ai raison, quoi que l’on puisse
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a acesteia, deși, chiar în poezia din care am citat, „Largo”1), el ia distanță, dacă pot zice așa, față de o manieră obișnuită în epocă, și nu numai, îngroșarea laturii sentimentale: „Muzica sentimentaliza/ Obositor,-”. Versul de la care am pornit această „glosă” nu putea fi scris nici de Eminescu, nici de Macedonski, nici de Vlahuță. Sensibilitatea lor nu era pregătită pentru așa ceva. Chiar dacă între contemporani sînt cîțiva inși pricepuți în acest domeniu - T. Maiorescu, A. D. Xenopol, Caragiale, Iacob Negruzzi -, generația în ansamblu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zidesc poemele/ în formă de templu" etc. (cu spatele la mine coborai în oglindă, selectat din Despărțirea de silabe). Pierderea potențială a femeii devine pentru poet o spaimă la fel de puternică precum neputința de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze, prea puțin convingător, pe marginea fiorului prethanatic, așa cum o face spre exemplu într-un poem cu un titlu total neinspirat, Spaimă cu garnitură de cartofi prăjiți (replică probabilă la remarcabilul poem în care Dan Laurențiu corporalizează o neliniște garnisită cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tematica aceasta de recurență a Oanei Lazăr se prelungește în Zânele frigului, volum în care tensiunea preeminentă provine totuși din altceva, din întâlnirea frecventă a recursului la evenimentul biografic marcant cu impulsul revitalizării filonului mitologic. Mai multe texte, de pildă, glosează pe marginea nevoii de conservare a identității feminine, nealterate de trauma despărțirii (prin moarte?) de soț: "Cuburi de gheață de la ultima întâlnire/ parfum și fotografia soțului defunct/ (pe care, fie vorba între noi,/ tare mult l-am mai iubit/ dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simți/ cuvântul este prezent/ scris adânc/ în tainele frunții tale/ acoperă-ți gândurile/ cu nisipul deșertului/ spală nisipul/ cu apa Mării Moarte/ și vei simți lumina/ de la începutul lumii" (fragment din Călcâiul cu săgeată). Ori, în sfârșit, modalitatea în care glosează pe una dintre cele mai vechi și mai prolifice poetic relații tematice, aceea dintre eros și logos: "lungile nopți/ din lumea ținută/ în sufletul meu/ capătă aripi/ deasupra/ unui timp al renașterii/ unde cuvintele/ prind viață/ unde viața/ înseamnă iubire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Îngrijitorul volumului e E. Bulat, iar textele cele mai numeroase și mai bogate în idei generatoare de perspective sunt scrise de Ion Țurcanu. Titlul cărții, chiar, e o fericită extensie a eseului Îndemn la înălțare în istorie de același. Autorul glosează acolo pe marginea catrenului eminescian, unde realitatea apare ca un Janus Bifrons, care e totodată retroși pro-spectiv, căci "viitorul și trecutul/ sunt a filei două fețe". Poetul închipuia durata ca o realitate organică, situându-se el însuși, asemeni istoricului de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un alt nume pentru istorie", spunea Toynbee, care nu avea totuși o mare stimă pentru istorism. Un vast efort de anamneză e în definitiv toată istoriografia. La acest fel de a privi discursul istoric trimite în mod expres Mircea Eliade, glosând pe marginea relației dintre anamneză și recuperarea trecutului (Aspecte ale mitului, 1978, p. 127-131). Fie că e vorba de evenimente mitice sau de o restituție a timpului istoric, omul devine disponibil pentru revelațiile duratei. Am mai avut ocazia să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se subordonează. Rachierița, dramă a dedublării, este considerată o reușită a teatrului istoric scris de L. Întâmplările înfățișate, având drept punct de plecare cronica lui Ion Neculce, se petrec în secolul al XVII-lea, sub domnia lui Dumitrașcu Vodă, și glosează pe motivul romantic al purității maculate de viciu. Sunt surprinse realități proprii unei perioade de gravă criză, în care boierii moldoveni și cei venetici se angajează în turniruri fals principiale, contradicțiile de fond trebuind căutate în situarea cât mai avantajoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
continuă, motiv pentru care sunt dependente de un flux intens și diversificat de stimuli din partea mediului. Dar școala este gândită ca un mediu specializat (deci artificial în raport cu mediul natural, obișnuit), axat pe educație, iar mai nou pe învățare (am tot glosat pe marginea distincției dintre educație și învățare). Cu alte cuvinte, este un mediu specific animalelor înalt specializate, dependente de mecanismul lor extrem de aplicat de adaptare la mediu. Un asemenea mediu, pregătit să ofere educație formală (ne referim la școală) reprezintă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sunt asaltate cu proiectile (Juhem, 1998). Ce-aveau de-a face toate acestea cu violența în școală? Pe banderolele manifestanților, sloganele cereau " Mai multă siguranță în licee" și "Mai mulți supraveghetori". De unde un "umor" care le-a permis editorialiștilor să gloseze despre "copiii șaizecișioptiștilor" care, ironia sorții, cereau mai multă autoritate în școli. Mass media au descoperit atunci un fenomen care nu va mai părăsi niciodată pentru multă vreme, ulterior, prima pagină a ziarelor și își va impune ritmul oamenilor politici
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
I-V, 1972-1988). Înainte de a se căsători cu prozatorul Costache Anton a semnat și Eugenia Tudor. Cu excepția câtorva poeți comentați în volumul Pretexte critice, T.-A. e preocupată aproape în exclusivitate de „ipostaze ale prozei”, mai cu seamă ale romanului, glosând, nu o dată penetrant, pe marginea operei Hortensiei Papadat-Bengescu, a lui G. Ibrăileanu, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Marin Preda, Eugen Barbu, Fănuș Neagu, D. R. Popescu, Laurențiu Fulga, Augustin Buzura, Al. Ivasiuc ș.a. Un interes constant manifestă pentru literatura scrisă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
trece în revistă discursul critic al veacului al XX-lea, dominat de agende ideologice de dreapta sau de stânga și implicat direct în competiția pentru putere. Sub semnul hermeneuticilor suspiciunii, cauționate simultan de Karl Marx și de Friedrich Nietzsche, se glosează incontinent pe seama sensurilor exclusive sau absente, a confruntării dintre text și cititor, dintre autor și critic ș.a.m.d. Modelele unei hermeneutici alternative de orientare irenică - interesate mai curând de plenitudinea sensurilor, de supraabundența interpretărilor nonbeligerante - nu trebuie inventate ab
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
de liceu, magistrați și funcționari, majoritatea din Dobrogea, câțiva din Suceava sau Chișinău. Alături de aceștia este de înregistrat prezența în sumar a Hortensiei Papadat-Bengescu, cu fragmentul Cheiul (1/1926). Revista publică traduceri din Ovidiu, Heine, Selma Lagerlöf. Aici D. Stoicescu glosează pe marginea unei epistole a lui Cezar Bolliac către Alexandru Sutzu și trimite comentariul intitulat Ultima operă a lui Delavrancea, iar Zoe Verbiceanu publică un articol despre Panait Cerna. Semnează versuri C.M. Blond (Constantin Muche Blond), George Voevidca, A. Mândru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288836_a_290165]
-
aspectul grijii extreme pentru formă. Altminteri, nimic din răceala / impersonalitatea parnasienilor, la care cultivarea formei e doar un pretext de sugrumare a expresiei eului. Or, particularitatea e tocmai exprimarea liberă a afectivității; poetul e un epicureu, un hedonist chiar, care glosează pe tema odei horațiene către Taliarh, încearcă să fixeze clipa în anluminura versului, elogiază fericirile periplului mundan: „Citește-mi din Horațiu iar și iarăși / poemul despre Taliarh, cu sobe / în care plâng păduri - cu vinuri vechi / ajunse ca oleiul, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
livadă, Dor, La coasă-n zori) ori desfășurări epice în cadru rustic (Drică, Muan) lasă loc uneori accentelor de amărăciune și revoltă în fața nedreptății sociale (La prașilă, Pomenire). Pretutindeni apare în cele din urmă schelăria greoaie a unei cugetări ce glosează pe tema divinității, a idealului, a sensului vieții etc. Pătrunderea nu îi lipsește lui N. și nici cultura, destul de bogată, încât atunci când își strunește pornirile retorice și când izbutește o focalizare a gândului (ca în Stânca, Pârâul, Marea, Lebăda, Bărăganul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
cu mesaje aproape totalmente religioase. Spre exemplu, Școlaru sătean sau Cărticica coprinzătoare de învățături folositoare, publicat de Ion Gherasim Gorjan în 1840 la București nu este străbătut de niciun curent patriotic, conținutul cărții fiind saturat cu rugăciuni, dialoguri morale care glosează pe marginea principiilor religioase, sfaturi morale, cartea cuprinzând și o pascalie. Nici în preajma unirii principatelor literatura didactică abecedariană nu suferă modificări dramatice. Abecedariǔ pentru scólele începătóre, publicat în 1854 la Iași de către Nifon Bălășescu rămâne captiv paradigmei bucoavnei religioase. Este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
feminină poate fi identificată drept belle chose, un lucru frumos, atrăgător. Toată pledoaria nu face decât să dezvăluie dezinvoltură, libertate în exprimare, lipsă de pudoare, eliberare de tabu uri. Propriul trup se convertește într-un text pe marginea căruia femeia glosează. Organul sexual feminin devine, metonimic, o imagine a corpului femeii, generatorul sau sursa autorității experienței feminine.354 „Limbajul este un mediu al erosului pentru ea, iar plăcerea pe care nu o mai găsește în activitatea sexuală, o reîntâlnește în limbaj
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Într-o lucrare anterioară datorată aceluiași autor sau altcuiva” (pp. 23-24). În sensul acestor precizări, pot fi considerate note, de exemplu, comentariile lui Stelian Dumistrăcel (2001) la diverse expresii românești sau de G.I. Tohăneanu (1995). O specie asemănătoare notei este glosa („comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text”, cf. Barbu Lăzăreanu, 1958; Mircea Zaciu, 1970). Deși are dimensiuni mici (1-3 pagini), o notă nu este ușor de realizat, ea presupunând cunoștințe temeinice din domeniul respectiv. În revistele literare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sărbătorii, 1936, Pedagogia sărbătorii, 1937). Studiul Doctrina personalismului energetic a d-lui Rădulescu-Motru (1927) conține in nuce o bună parte a sistemului ideologic al lui B. Discutând opera de psiholog, pedagog și filosof a celui ce-i fusese profesor, el glosează în jurul conceptului de autohtonizare a culturii, reformulează în mod original idei de gnoseologie fundamentală, de teorie a receptării și redefinește contextual însăși ideea de filosofie. „Filosofia integrală”, pe care o vede eseistul în doctrina „personalismului energetic”, este fundamentată pe realitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]