858 matches
-
Nichifor Crainic, Al. I. Lapedatu, G. Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Traian Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în care B. Cecropide realizează o oglindă a actualității politice și culturale; li se adaugă „Filme”, semnată Don
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
rubrică nouă odată acceptată în sumar se va păstra, chiar dacă uneori își modifică puțin titlul. Majoritatea sunt miscelanee: „Tot globul în revistă”, „De toate”, „Noutăți științifice”, „Varietăți”, „Din toată lumea” etc. dar sunt și câteva specializate: „Rubrica filatelică”, „Rubrica matematică”, „Rânduri glumețe”, „Cronica muzicală”, „Cronica sportivă”, „Poșta redacției”, reduplicată de „Corespondența ziarului”. Cea mai extinsă și de interes maxim, ocupând invariabil două pagini, este „Rubrica cititorilor”, compusă din „Întrebări” și „Răspunsuri”, din care adesea se preiau idei și subiecte ce vor deveni
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
adâncime, autorul își sentimentalizează nu o dată relatările, elimină probleme de existență grave, dă o satiră ușoară. Nu îi pot fi negate însă, mai cu seamă în nuvele, considerate uneori microromane, verva, darul de a înfățișa secvențe autobiografice pe un ton glumeț, ceea ce putea cuceri pe cititorul tânăr, căruia îi sunt destinate majoritatea scrierilor. Încă un exemplu ar fi narațiunile din Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor (1977). T. scrie și un roman parodic, alegoric, Fără minuni, Doamne! (1967), încearcă
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
70, dar s-au găsit „asasini” gata să-l „ucidă” pe gratis. Singura mângâiere a rămas faptul că acești călăi nu erau americani. „De ce un nord-american nu poate fi mai mult decât un britanic?” Această interogație parafraza pe un ton glumeț frământarea eroului lui Bernard Shaw, Mr. Henry Higgins: „De ce o femeie nu poate fi mai mult decât un bărbat?”. Este ironia pe care a folosit-o de câteva ori filosoful și teoreticianul britanic Robin Barrow după ce a analizat situația curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profesie, se refugiază în amintire ca să facă față unei boli grave de inimă. Literar, analiza este convingătoare, însă reluarea temei într-o „continuare” se soldează cu rezultate mai puțin fericite, scriitorul cedând prețiozității și imboldului de a cultiva o vervă glumeață, în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
Am o soră mai mică foarte anxioasă, dar anxietatea sa nu are legătură, în mod special, cu viața socială, ea este genul „hiperstresată în legătură cu orice lucru”, cum singură se caracterizează. Acasă, vorbeam destul de puțin. Tatăl meu întreținea o atmosferă ușor glumeață care consta în a trata totul cu ușurință, și în a nu-ți exprima niciodată cu adevărat emoțiile. N-am știut niciodată ce gândea și ce simțea, de exemplu. N-am vorbit niciodată cu adevărat despre lucruri intime cu el
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T. Stamatiad, printre ei) îl socoteau mai bun decât pe Cincinat. A contat, poate, și faptul că sclipirile lui de spirit au fost adunate abia postum (Epigrame și epitafuri, 1925). Cinice sau glumețe, vezicante și surâzătoare, uneori licențioase ori mizând pe simple jocuri de cuvinte, producțiile epigramatice ale lui P. sunt lucrate atent, chiar și atunci când țâșnesc dintr-o inspirație de moment. Spontan, ca mai orice umorist, autorul nu pregetă să se angajeze
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
că ești o canalie veselă!... Dar continuă, băiete, aș prefera să mor de mîna ta decît să fiu salvat de oricare altul! Ă Căpitanul meu - urmă imperturbabilul și solemnul Bunger, adresîndu-i-se lui Ahab, cu o mică plecăciune - căpitanul meu e glumeț cîteodată, cred c-ați băgat de seamă și dumneavoastră, da și debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii, că, în ce mă privește, eu, Jack Bunger, fost membru al cuviosului cler, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niciodată! exclamă căpitanul. Apa îi provoacă un fel de crize, crize de hidrofobie... Să n-audă de apă dulce!... Dar continuă povestea cu brațul! Ă Da, mai bine să continui, zise medicul cu răceală în glas. înainte de fi întrerupt de glumețul meu căpitan, tocmai voiam să spun că, în ciuda eforturilor mele serioase și stăruitoare, rana se înrăutățea tot mai mult. Adevărul este, domnule, că era cea mai urîtă rană deschisă văzută vreodată de-un medic - o rană lungă de peste două picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
profesioniști de la noi, animat fiind de idei sincer democratice și cumpănit patriotice. Se cuvine a fi reținută îndeosebi activitatea sa la cotidianul „Drepturile omului”, apărut în februarie 1885, la „Epoca” lui Nicolae Filipescu, lansată tot în 1885 (unde semnează „Cronica glumeață” cu pseudonimul, reluat și în anii următori, Radu Țandără), la „Lupta” lui George Panu, mutată de la Iași la București în 1886, unde B. își desăvârșește formația gazetărească, ajungând redactor-șef, apoi director și, în sfârșit, la „Adevărul”, unde Constantin Mille
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
pe cărările tainice ale învățăturii, Nabulio s-a îndrăgostit. „Dragoste chioară și amor ghebos” - cum ar spune Ion Creangă al nostru. întâmplarea a fost repede observată de colegi, care au și reacționat, așa cum o fac de regulă copiii: inteligent și glumeț. Fapta a fost pe loc asociată cu felul cam dezordonat al „amorezului”, gest din care s-a născut imediat un distih: „Napoleon cel cu ciorapii căzuți / îi face curte Giacominettei”. Desigur, în italiană cele două versuri au și rimă, sunând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
a face din Franța un stat puternic și respectat. Nu doar în Europa. Cum era și normal, au început să apară reacții de tot felul și din toate straturile sociale. Inclusiv din rândurile celor ce se ocupau cu scrierea textelor glumețe. De pildă: „Venerabili părinți ai republicii, / Mari maeștri într-ale politicii, / Durerea v-o împărtășesc, sunt dezolat! / Veniți la marea înmormântare / A bietei noastre fiice, care / Muri născând un împărat”. împăratul Napoleon I Bonaparte. Mai era și Josephina, care își
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
fratelui meu duseseră la niște forme ciudate luate de crenvurști. După aceea deveni un fel de joacă pentru el. Se transformă Într-un adept al manipulării formei crenvurștilor prăjiți și, ca să se distreze, Își dezvoltase o Întreagă linie de frankfurteri glumeți. Era hot dog-ul care se ridica În picioare când se Încingea, ca turnul din Pisa. În onoarea aselenizării, a existat și Apollo 11, a cărui piele se Întindea treptat până când, cu o explozie, crenvurștul părea să se lanseze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plecați la plimbare sau la cinematograf. La parter: Întuneric și liniște. Mobila era din nou la locul ei. Dar Hélène Lange dispăruse pentru totdeauna. Probabil că, Într-o zi, toate lucrurile din casă vor ajunge pe trotuar și un evaluator glumeț va scoate la mezat tot ce constituise ambianța unei existențe. Francine luase cumva fotografiile? Improbabil. Puțin posibil să le mai caute. Vor fi vândute cu toate celelalte lucruri. Mergeau amândoi spre parc, acolo unde ajungeau inevitabil toți cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
faci? Ben geme mimând extazul. ― Mor să ajung prezentator de știri la BBC. Sunt uluită. ― Ei bine, n-aș fi pariat niciodată pe asta. ― Sunt multe lucruri legate de mine pe care nu le știi, spune Ben pe un ton glumeț, în timp ce-și începe prânzul. ― Deci, intervine Geraldine, strecurându-se între noi. Jemima îți povestește despre noul ei prieten? ― Geraldine! Taci din gură! Nu vreau ca Ben să afle despre Brad. Dar, pe de altă parte, dacă ar crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai fost așa de agitat. Harry aprobă: — Faptul că mi-a luat foc căsuța noaptea trecută nu prea m-a ajutat, ce-i drept. Heinrich râse cu poftă prefăcută și apoi le spuse noilor oaspeți câteva cuvinte pe un ton glumeț: „Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oră după ce Harry fusese luat pe sus. —De ce nu ați apărut acum o mie de ani, oameni buni, atunci când prietenii mei au fost dați dispăruți? Îi admonestă Harry. Un funcționar consular, pe nume Ralph Anzenberger, Îi răspunse pe un ton glumeț: Ei bine, vedeți, domnule Bailley, stăteam pe bombeuri, așteptând ca guvernul birmanez să ne dea permisiunea să părăsim Rangoonul și să organizăm o expediție. Încă mai așteptam, de fapt, atunci când v-ați materializat, Într-un târziu, la Rangoon pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se întorcea acasă, lua o bere și vorbea despre munca lui. Mi se părea tare interesant să-l ascult. Îmi spunea și despre colegi, se sfătuia cu mine: «E unul așa și așa, ce să fac?» Mai tot timpul era glumeț, însă, când venea vorba de muncă, lucrurile se schimbau. Devenea serios și se concentra numai pe treabă. Eram foarte liniștită, pentru că mă puteam baza pe el. — În afară de schi mai avea și alte pasiuni? Oare e bine să mărturisesc? Jocurile electronice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
autres, vorba frîncului! Mai toți s-au școlit sub ochiul vigilent al unui guru cu nume solid în artele plastice, iar afilierea la adjuvantul legat de vameșul francez, Douanier pre numele său, nu este decît un soi de ambiguă și glumeață protecție metaforică. Băieții nu sunt naivi - și o știu ei prea bine - dar le place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
n-am putut să influențez cu nimic temperamentul tău! Ai rămas exact acel pe care l-am cunoscut din prima zi. Singura diferență este că pe atunci cu un zâmbet mai îndepărtai vorbele tragice, lăsând să se înțeleagă că poate glumeți: ți-era frică de ridicol, ca de obicei, discutând astfel de chestiuni cu o fetiță pe care o considerai complect neînsemnată. Tot pe atunci te apropiai de mine cu intenția de a fi a ta și nu s-a petrecut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și, în loc să fii grav și pozitiv, citești poezii, arăți entuziasm pentru muzică, te extaziezi în fața naturii - poți inspira oarecare simpatie, dar nu vei avea prestigiu și considerație, vei servi ca obiect de distracție, vei provoca despre tine, în fața ta, discuții glumețe, întocmai cum ți se întîmpla când erai de cinci ani. Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzație, un sunet, o culoare, atingerea mânii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire. Inteligenții joacă roluri față cu alții; proștii joacă roluri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aeriene. Îmi veni în minte și declamai, galant și glumind, versul antic, închinat Venerei: "Pămîntul așterne flori suave sub pașii tăi" și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfârșiturilor de zi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o nelimitată solidaritate cu toți tinerii din lume, dar mai cu seamă cu această reprezentantă locală, ardentă și sinceră, căreia îi fusese prezentată probabil de formă, dacă îi fusese măcar prezentată. — Muiere însetată de sânge! a răsunat o voce bărbătească glumeață, chicotitoare. Și doamna Silsburn și eu ne-am răsucit din nou. Vorbise soțul doamnei de onoare. Era așezat chiar în spatele meu, la stânga soției sale. Am schimbat cu el acea privire albă, necamaraderească, pe care, probabil, în coruptul an 1942, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
chiar și vârful nasului - de-ai fi zis că are indispensabilă nevoie de o tabletă de sare. — Sunt însurat cu muierea cea mai setoasă de sânge din lumea întreagă, i s-a adresat el doamnei Silsburn, scoțând un nou chicotit glumeț. Dintr-o automată deferență față de rang, aproape că am chicotit și eu - un chicot scurt, stupid, soldățesc și străin, care voia să ateste că sunt de partea lui și a tuturor celor din mașină împotriva nimănui. — Vorbesc serios, a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]