4,147 matches
-
plin de bani și...Fostul meu soț nu va ierta niciodată această greșeală. Zicea că va merge până-n pânzele albe numai să ne vadă pe amândoi rași de pe suprafața pământului. Tu nu glumești? - o privesc insistent. N-am cum să glumesc. Raiul petrecut cu celălalt soț, chiar dacă în sinea mea nu-l iubeam deloc, s-a transformat alături de actualul soț, în iad. E adevărat. Gicu e mai tânăr decât Vlad. Tot ce spun acum se poate verifica. Acesta e adevărul gol
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă - glumește Roji destul de forțat Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu? Roji dispare puțin după paravanul unde avea improvizat un lavoar cu prosop și săpun și revine cu o sticlă de lichior cu etichetă jos pălăria și un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu ceva, nu întârzie să-ți plângă de milă și să te bandajeze. L-a mișcat - explică Iozefina poate că peisajul cu chiloții mei cei mov de pe dormeză, și cu sutienul cel negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că-ți vine iubitul și ai rămas goală pe sub fusta aceea la modă. Nu fi o scroafă ordinară! Chiar așa am ajuns? Să mă dezbrac în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam ce mult mi-ar curge ochii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jar, Costică?”. „Asta se vede și după faptul că ai venit fără căciulă pe cap când afară-i gerul Bobotezei!” „D-apoi astai glumă,când te vezi scris colea că ești dator cu o grămadă de gologani? Și perceptorul nu glumește. Când o scris că ești dator, apoi vrei-nu vrei trebuie să plătești și pace!” „Decât să fii așa cătrănit, mai bine hai să întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea și se plâng de urât. Îți mai aduci aminte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era culcată la pământ și moș Dumitru a făcut ce trebuia, ca să îndrepte bucata de obadă smintită din locul ei... Hliboceanu a fixat-o apoi, ca să nu mai scape de sub șină. Cei ce țineau carul - deși treaba era foarte grea - glumeau în surdină: Ar trebui să ne țină așa măcar până la amiază - a îndrăznit Ion Cotman cel tăcut. După aceea, sigur te lași de cărăușie. Ce s-a întâmplat, flăcăi? S-a umflat orzul în voi? Vedeți să nu scăpați carul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Aha! Ai început să răsufli, băiete? Aista îi semn bun, dar nu-i deajuns. Da’ nu mă tem eu...Până la amiază ai să prinzi putere. Acușica și mâncărica pentru tine a fi gata și ai să vezi după aceea trai! - glumea Costache, făcând oarece ordine prin cămăruță. Apă! Dă-mi o... ulcică cu apă! - s-a auzit destul de limpede glasul lui Hliboceanu. Crâșmarul i-a îndeplinit dorința, numai că Hliboceanu n-a putut să țină singur ulcica cu apă în mâini
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
alte condiții, fără produsele literare semipreparate ale scriitoarei italiene, Andrei Codrescu n-ar mai fi ajuns să scrie umăr la umăr cu Ted Berrigan. Chiar simple exerciții pe claviatură fiind (de vreme ce în volumul Instrumentul negru nu se va păstra decât - glumind - tonul coloristic), textele nu sunt lipsite de farmec și nici de surprize. Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
Când pentru prima oara v-ați gândit la o carieră de scriitor? Atunci când mi-a apărut prima carte. Niciodată înainte! Deși, poate atunci când eram tânăr visăm să fiu Claudel sau nimeni. Dar fiind un realist și un sceptic să nu glumim! Pe vremea când eram înconjurat de grupul de colegieni despre care v-am vorbit, au fost unii care au urmat l'Ecole Normale, unul a scris un remarcabil studiu despre sciitorii baroci, focalizat pe Lesage și Gil Blas de Santillane
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
pentru a-și savura pe Îndelete bucuria aceea, altminteri de nedescris. Apoi Își puse problema dacă nu cumva colonelul Într adevăr mințise. Putea oricînd să-și retragă cuvintele cu o formulă de bășcălie, ceva În genul „hai, mă, că am glumit“, deși nu ar fi fost totuși genul lui de glume. Și apoi, unui om constipat, pe care Îl mai doare și capul, nu prea Îi arde de glume. Constat că, În armata americană, chestiunea Înaintării În grad este o chestiune
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atît de vioi. Bărbia Începu să-i tremure. — Am fost Într-o vizită oficială, În septembrie 1973, la invitația tovarășului Fidel Castro. Oamenii muncii de acolo mi-au făcut o primire deosebit de călduroasă. — Păi, În Cuba e cald tot timpul, glumi maiorul, Însă imediat după asta gluma i se păru lui Însuși deplasată. Prietene, ce-i cu tine, ți-e rău? Mai Întîi, Pablo Își Întinse mult picioarele, apoi le strînse brusc și se răsuci pe o parte În fotoliu, făcîndu-se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau poate domnul Președinte? I-am speriat pe sticleți atît de tare încît s-au hotărît că e mai înțelept să nu riște nimic? Asta era? — Dacă e să v-o spun pe aia dreaptă, dom’ Roja, încearcă Bulgarul să glumească, aflați că și pe noi ne-ați cam speriat cîteodată. Uneori prea le amestecați, de nu mai știe omul cum să vă ia. — E foarte adevărat, completează Croitorașul, să luăm ca exemplu numai situația stînjenitoare în care încercați să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu mutatul. Descoperiserăm și un locșor izolat unde să nu putem fi găsite. — îmi imaginez că ideea cu Delfina ați pus-o în practică abia după ce totul fusese aranjat, zise Roja. — Doream să te avem doar pentru noi, încercă să glumească Tușica. N-ar mai fi ieșit nimic dacă ar fi trebuit să te împărțim cu altcineva. Simțeam nevoia să avem lîngă noi un bărbat care să ne protejeze, cel puțin pînă aveau să se mai liniștească apele, nu e nici o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în stomac, nu cumva tocmai ne mărturisești în față că cineva ne-a trădat? — E treaba voastră ce concluzii vreți să trageți, spuse Curistul, eu mi-am luat tălpășița de aici înainte să mă trezesc cu un glonț în cap. — Glumești, spuse Roja făcîndu-i lui Gulie un semn discret cu ochiul, nu pleci nicăieri pînă nu lămurim lucrurile. — Să fiu în situația voastră, eu nu mi-aș forța norocul, zise Curistul dîndu-și seama ce se petrece. Dacă în cel mult cinci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fete, e vocea lui Lexo, că tresă mergem pînla capăt cu porcuăsta. Știi censeamnă asta. Nu posomori un gabor, spune celălat tip, cred că numele lui e Liddell. Se aude un rîset nervos dinspre Estelle. Ea crede că puțoii ăștia glumesc. Nu vreau sam nimidia face cu asta, zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gîfÎită, Înspăimîntată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ea crede că puțoii ăștia glumesc. Nu vreau sam nimidia face cu asta, zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gîfÎită, Înspăimîntată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l putem omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
faptul în sine era îngrozitor. Am vorbit blând: — Oare am înțeles bine? Dacă vrei să-mi spui că ești puțin îndrăgostită de Palmer, să știi că nu mă mir. Și eu sunt puțin îndrăgostit de el. — Nu e cazul să glumești, Martin, spuse Antonia. Este vorba despre ceva serios, despre ceva fatal. Se întoarse spre mine, dar fără să mă privească în ochi. I-am dat la o parte câteva șuvițe de păr auriu care-i căzuseră pe fruntea palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spune. Ar fi trebuit să-mi scot pălăria și să bat din călcâie. Dar cavalerismul nu este punctul forte al caracterului meu și, ca de obicei, chipul Dorei nu trăda nici de data aceasta nimic. În schimb, am Încercat să glumesc pe seama neglijenței mele. Când mi-a spus să ne Întâlnim „În circumstanțe diferite“, m-am gândit că, mă rog... Am schițat doar un gest stângaci. Dar a Înțeles ce vreau să spun, nu? Deși mi-era cam jenă de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nota. Apoi mi-am zis, acum ori niciodată. — N-aș fi dezamăgit, adică, dacă m-ai considera... Știi, dacă m-ai considera fratele tău. Încet, Dora se Întoarse spre mine, privindu-mă cu niște ochi negri, goi, simpli. Cred că glumești. După zece minute sufocante, Încercând să alung norii negri care s-au adunat deasupra noatră, i-am sugerat să facem o plimbare. Dacă știam ce știu azi, aș fi procedat altfel. Dar iarna trecută Încă mai speram că timpul petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici unul din noi n-a spus nimic. După un timp, am ajuns la una din străzile principale ale orașului. Atârnată la o intrare, o tăbliță abandonată spunea: „DOAR OAMENII GOI SUNT EMANCIPAȚI!“ — Lui Îi e ușor să zică așa ceva, am glumit, dând din cap spre centrul lui Adolf Koch pentru Cultivarea Socialistă a Corpului. Dora căscă doar. Treptat și recunoscător, strada și-a schimbat aspectul: magazinele goale s-au rărit, blocurile de locuințe au devenit mai frecvente. Cât despre noi, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-a petrecut copilul ăsta jumătate din viață prin spitale? — Fiindcă mănâncă hazerai. — Să nu-ndrăznești să-ți bați joc de mine! — Biiine, urlu eu furios, atunci de unde s-a pricopsit cu colita? — Păi asta e, mănâncă hazerai! Da’ nu glumesc! Pentru că la el prânzul înseamnă un baton de ciocolată O’Henry spălată cu o sticlă de Pepsi. Pentru că știi în ce constă micul lui dejun? Cea mai importantă masă a zilei - nu numai după mintea maică-tii, Alex, ci după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci! Ce-o să ne facem, tăticule, cu așa un băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
desigur, se gândi el, Întorcând un ochi dezaprobator spre domnul Savory, cât asta se făcea cu oarecare rafinament. — Zece lire, spuse Myatt, făcându-i semn chelnerului. — Vai de mine, cât de scump! spuse Janet Pardoe și Îl privi cu respect. — Glumesc, spuse Myatt. Nu i-am dat nici un fel de bani. I-am cumpărat un bilet. Și pe urmă a fost o problemă de prietenie. E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau nu? S-ar putea să merg cu Hunter la Paris chiar atunci. Așadar, totul este cum trebuie cu el? —A fost adorabil de când s-a Întors, i-am zis. —Ce păcat că nu vii În rândul nostru, spuse Lauren. Glumesc. Deodată apăru un mesaj pe monitorul de la BlackBerry. Scria: Căutarea dvs. - G. Monterey - nu se regăsește În nici un document. Nu au fost găsite pagini care conțin „G. Monterey“. — Asta este enervant, am zis. Lauren se uită peste umărul meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]