587 matches
-
existe un început. Obiectul acestei cercetări este o anume fidelitate. Biserica n-a fost atât de aspră cu ereticii decât pentru că socotea că nu există dușman mai primejdios decât un fiu care a părăsit drumul cel drept. Dar istoria îndrăznelilor gnostice și persistența curentelor maniheiste au făcut mai mult pentru făurirea dogmei ortodoxe decât toate rugăciunile. Păstrând proporțiile, tot astfel stau lucrurile și cu absurdul. Recunoaștem drumul său propriu, pe măsură ce descoperim căile ce se depărtează de el. La capătul raționamentului absurd
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
hirotonisirilor, identificarea cu catolicismul este prezentă și trăită cu fervoare, În special În mediile harismatice. Același dinamism și aceeași „reînnoire” se manifestă și la islamiști, evrei sau protestanți (fără a mai pune la socoteală moda sectelor, a „spiritualităților” ezoterice sau gnostice). Cu toate acestea, În societățile noastre „secularizate” și „consumeriste”, tinde să prevaleze mai curând un model comunitar (depășind instituțiile considerate până acum „reprezentative”), și nu un model confesional. Alte Întrebări privind relațiile dintre apartenențele religioase și mediile sociale fac de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
începe cu o alegere, fie ea și greșită. Dar chiar în păcatul originar, în fructul pomului cunoștinței binelui și răului se află semințele providenței divine, care rodesc acolo unde suflă, după voia Lui, Duhul. Mulți, probabil sub o neștiută influență gnostică, se întreabă cum poate fi o lume atât de imperfectă opera unui Dumnezeu perfect. Omițând cu nonșalanță libertatea omului de a alege, ei atribuie Creatorului, atunci când acceptă măcar existența Lui, toate relele de pe pământ. Ei uită totuși că "diavolul așteaptă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
într-o culegere de aforisme de acum câțiva ani, că sfârșitul omului înțelept este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar m-am întrebat dacă cuvintele lui Mincu nu sunt dictate de aceeași tonalitate gnostică (aceea, între altele, ce străbate întreaga operă a compatriotului său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se vorbește deschis de divinitatea lui Hristos, trei dintre termenii implicații în formulele niceene au continuat însă să ridice probleme: ouoia, opoouoiog și unooxaoig. Ouoia (având aici înțelesurile de „ființă”, „realitate”, „esență”, sau „substanță”) dobândise o impor-tantă folosire în cercurile gnostice, nu doar în cele creștine de dinainte de Niceea, atunci când a fost adoptată învăță¬tura potrivit căreia Fiul este „de aceeași esență/substanță (opoouoioq) cu Tatăl. În secolul al Il-lea, gnosticii valentinieni vorbeau de o triplă consubstanțialitate. Spiritul uman este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mediu spiritual tot mai preocupat de dimensiunile soteriologice pe care le oferea filosofia. Se pot identifica încercări de apropiere de calea negativă în gândire la platonismul mijlociu sau neopitagorismul ce renăscuseră cu două secole înainte de Plotin, ca și în mediile gnostice contemporane cu acesta, dar fără a se afirma o valoare privilegiată a apofazei. În cazul lui Plotin, accentuarea valorii căii apofatice ține de exegeza pe care fondatorul neoplatonismului a făcut-o unor dialoguri ale lui Platon, de o importanță aparte
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
e să discutăm necesarul pentru meditație în brahmanism, budismul tantric, lamaism nu putem omite yantrele 106 și mandalele 107. Dar ritualul bisericii 108 și cel al francmasoneriei s-au dezvoltat în același sens în timpurile moderne. Masoneria a fost întotdeauna gnostică în sens arhaic și creștinismul a fost primitiv esoteric, ca mai târziu să împrumute elementele păgânismului exoteric. Toți marii scriitori de început și apostoli ai bisericii erau inițiați și criticau lipsa de ritual, dogmă și biserică a noii religii. Amestecul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Clopinel au înflorit la curtea regelui Filip cel Frumos, în epoca templieră de vârf și au fost contemporani cu bătrânețea lui Dante. Dar iată că Opera lui Dante este un război deschis papalității prin dezvăluirea îndrăzneață a misterelor. Ioanită și gnostică, el aplică îndrăzneț figurile și numerele Kabbalei la dogma creștină, negând ceea ce pare de neclintit în aceasta, călătoria autorului în lumile supranaturale îndeplinindu-se ca o inițiere în misterele egiptene și eleusine. Ieșind din prăpastia infernului, Dante urcă la lumină
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care au nevoie de milă, înțelegere, iubire și care se pot vindeca prin lacrimi de căință. În numeroase scrieri despre Maria Magdalena s-au brodat istorii și legende, unele sunt în concordanță cu evangheliile canonice, altele sunt inspirate din evangheliile gnostice (după Toma, Petru, Filip, Maria Magdalena), descoperite la Hammadi, în Egipt, în anul 1945. Maria din Magdala a fost și este celebrată în liturghii, în ziua ei de pomenire (22 iulie), în predicile și comentariile Părinților Bisericii. La Aix în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Moaștele i-au fost aduse la Vèzelay. Unele teorii susțin că Maria Magdalena ar fi devenit o eremită, o predicatoare și ar fi locuit într-o peșteră în Sainte Baume, că apostolatul său s-ar fi încheiat în Efes. Evangheliile gnostice aduc imagini diferite lui Iisus și Mariei Magdalena, comparativ cu cele din evangheliile canonice. Unii exegeți cred că nunta de la Cana Galileei ar fi fost nunta lui Iisus cu Maria Magdalena, că ea ar fi avut un statut privilegiat între
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mult sau mai puțin, cu unul sau mai multe din tipurile de convertiri propuse ca "instrument de orientare" de către cercetătorul francez. Putem vorbi astfel de următoarele tipuri de convertiri: tradițională ("o reîntoarcere la origini"), rațională ("o critică"), biblică ("o întâlnire"), gnostică ("o evadare"), evanghelică ("o răsturnare de valori"), modernă ("un sistem eclectic"). Putem vorbi de o diversitate tipologică a convertirii și privind-o dintr-o altă perspectivă. Ne referim aici la spontaneintatea ori, dimpotrivă, latența unui astfel de proces. Dacă în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
C. Mihăilescu drept "cartea anului 2004", intitulat Explorări în comunismul românesc; iată cum se află descris aici modelul general al acestei relații erotice între subiecți politizați până la alienare: Se regăsește astfel un mod de a vedea lucrurile de o manieră gnostică, printr-un sistem de corespondențe, prin recunoașterea ordinii divine, cea a partidului, la fiecare nivel. Era necesar ca microcosmul familial să reflecte în cele din urmă principiile de bază ale societății comuniste, macrocosmul integrator. Tovărășia constituia astfel relația esențială, primordială
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
subordonare a eroticului față de politic. Așa cum am văzut că scrie, inspirat, Angelo Mitchievici, panpolitizarea comunistă are drept efect faptul că, pentru a relua citatul de acum câteva pagini, "se regăsește astfel un mod de a vedea lucrurile de o manieră gnostică, printr-un sistem de corespondențe, prin recunoașterea ordinii divine, cea a partidului, la fiecare nivel" - deci și la nivelul relației erotice. Ca în teoria plotiniană a emanațiilor succesive, comunismul, departe de a crea societatea perfecțiunii întru egalitate, creează, taman pe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
atestate în alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și ducea viață în cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sistematizate în Iran. Să amintim doar pe cele mai însemnate: articularea mai multor sisteme dualiste (dualism cosmologic, etic, religios); mitul Mântuitorului; elaborarea unei eshatologii "optimiste" proclamând triumful definitiv al Binelui și salvarea universală; doctrina învierii trupurilor; foarte probabil unele mituri gnostice; în fine, mitologia lui Magus, reelaborată în vremea Renașterii, atât de către neoplatonicienii italieni cât și de către Paracelsus sau John Dee. Totuși, de îndată ce lectorul nespecialist se apropie de izvoare, el este decepționat și contrariat. Trei sferturi din Avesta veche s-au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rupt: am ieșit undeva într-o seară, nu departe de casă. Era întuneric. Nu-mi era frică, pentru că, așa cum spuneam, nu eram decât la vreo cinci minute de casă, într-un loc foarte cunoscut. Dar am avut o experiență oarecum gnostică; m-am gândit deodată: „O să mor aici, în locul ăsta!” Nu pentru că mi s-ar fi întâmplat ceva sau pentru că m-aș mai fi gândit și înainte la moarte. Nu, nimic din toate astea. Dar am avut brusc sentimentul accentuat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
secolelor XII-XIII, când religia trebuia să se ducă în altă direcție și se duce în direcție inversă! Ce-i cu catarismul? Eliade XE "Eliade, Mircea" a refuzat să reflecteze despre asta. Iar Scholem XE "Scholem, Gershom" a avut o explicație gnostică, pentru mine agnostică. Iată alte aspecte pe care vreau să le tratez; în versiunea lungă a cărții bazate pe Conferințele Culianu o să scriu despre axis mundi, despre stâlpul cosmologic. El se găsește în Talmud, dar nu e atât de vizibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
absolut necesară. Cristalele Swarovschi ilustrează, la rândul lor, o mitologie postmodernă care seduce rapid imaginarul. Regăsim apoi fantasme mitico-religioase și în muzica pop, cu referire precisă la Michael Jackson și Madonna. Motivul sfârșitului lumii este citit și el în cheie gnostică. Foamea de fantastic, ocult și misterios, de societăți secrete (masonii) și de stranii scenarii inițiatice este saturată public prin noul roman al lui Dan Brown, Simbolul pierdut. L-am interpretat în cheia oferită de Ioan Petru Culianu, încercând să argumentez
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a-și unge frânghia cu cel mai bun săpun și de a se da huța în ștreang. Dacă mai are ghinionul să mai urmărească integral și un jurnal PRO TV, atunci nu mai are nicio șansă să scape. Omul are convingerea (gnostică?) că trăiește în cea mai rea dintre toate lumile posibile și că fireasca soluție este sinuciderea. Ferească Dumnezeu de o asemenea soluție! Dacă ne apucă lehamitea, deznădejdea și chiar cumplita resemnare după palpitanta viețuire într-o Românie aproape apocaliptică, atunci
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în legătură cu amenințarea acestui ,,monstru" globalizant. Eu cred că ele sunt adevărate în măsura în care oamenii sunt dispuși să le conceadă o anume doză de adevăr. Cu toții suntem însă condamnați destinal să fim de acord cu amara reflecție populară, copios saturată de substanță gnostică: ,,Ne naștem goi, uzi și flămânzi...După aceea lucrurile se înrăutățesc...". Versiunea gnostică a istoriei ar putea continua cu firesca și reconfortanta speranță a mântuirii. Străbați pustiul până la capăt, dar până la urmă tot scapi. Evadezi subtil de sub povara Timpului și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sunt dispuși să le conceadă o anume doză de adevăr. Cu toții suntem însă condamnați destinal să fim de acord cu amara reflecție populară, copios saturată de substanță gnostică: ,,Ne naștem goi, uzi și flămânzi...După aceea lucrurile se înrăutățesc...". Versiunea gnostică a istoriei ar putea continua cu firesca și reconfortanta speranță a mântuirii. Străbați pustiul până la capăt, dar până la urmă tot scapi. Evadezi subtil de sub povara Timpului și a Istoriei. Totul se poate termina cu bine. Or, românii par a nu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cu firesca și reconfortanta speranță a mântuirii. Străbați pustiul până la capăt, dar până la urmă tot scapi. Evadezi subtil de sub povara Timpului și a Istoriei. Totul se poate termina cu bine. Or, românii par a nu avea această apetență pentru soteriologia gnostică. Suprasaturarea de bine poate fi suspectă. Prin urmare este ironizată. ,, Dacă totul a ieșit bine, înseamnă că ai greșit undeva...". Nici n-are cum să ne iasă totul bine din moment ce politica (și nu numai) este definită de credința că ,, Nicio
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ca și de neant ; acestui Dumnezeu îi corespunde omul treaz, conștient de diferența care îl face altul în fața indiferenței lui Unu. într-adevar, constatarea înglodării noastre temporale, degenerescența noastră disecată cu obișnuita vervă asasină a lui Cioran descoperă o sensibilitate gnostică familiară într-un spațiu în care revelația bunătății nu a generat opere considerabile și lui Eminescu: „[...] Că sîmburele lumii e-eterna răutate!” (Mureșan). Cioran adoptă interogația fundamentală a Gnozei: Unde malum ? și validează, înaintea lui Culianu, acest tip de interpretare
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
a spiritului uman, bravînd mode și epoci. Deja în secolul al IV-lea ». H., filosoful platonician Heraclit din Pont vorbește de fenomenul deplasării infernului subteran în cer, caracteristic perspectivei acelei perioade de neliniște care va vedea înflorind, mai tîrziu, cosmogoniile gnostice; o acțiune a Satanei, pe care Eminescu o rezumă de o manieră surprinzătoare în același poem: „Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele”. Destinul astfel determinat de astrele demoni (vezi arhonții din mitul lui Mani) îl scapă pe
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
dualist al mitului poate fi înțeles astfel prin: 1) structura de tip „lunar” a unor credințe și simboluri; 2) forma mai târzie sau derivată a unei variante mitice; 3) unele influențe dualiste (așa cum au fost, în primele secole creștine, cele gnostice sau maniheiene). însă, repetă Eliade, nu sunt niciodată absente unele elemente cu totul arhaice. „Arhaismul mitului sub forma sa predualistă ne incită a-l considera ca făcând deja parte din patrimoniul religios al populațiilor protoistorice ale Europei de sudest. Faptul
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]