591 matches
-
și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei Întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat În sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune, Într-un fel, cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o Încercare de reabilitare, atât a gnosticismului, cât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
condamnând, confirmând sau infirmând, Într-un cuvânt, creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea Într-un bestseller mondial În secolul XXI. Campania publicitară dusă În jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului, așa cum vom vedea ceva mai Încolo. Totuși, ea a prins atât de bine, Încât specialiștilor onești le va fi foarte greu să reașeze lucrurile În matca lor firească. „Taina trădării” nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
chip rușinos”. Iar cei doisprezece preoți, vulgari, păcătoși, criminali, desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au Înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că avem de-a face cu un text de factură și doctrină gnostică. Isus din Evanghelia lui Iuda se opune sacrificiilor, considerându-le vestigii ale unui cult inferior, pe care El a venit din cer să-l abolească. După coborârea lui Isus În lumea substelară jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
subsol, la sensul platonician. „Daimon” ar fi, În ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar Între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de daimon, În literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens pozitiv, tocmai pentru a se diferenția de noțiunea păgână. A traduce termenul, În contextul nostru, prin „spirit”, constituie dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ori să le deformeze. Nimic nu certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă Îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, În linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate pentru personajele negre ale Bibliei canonice. Kasser și echipa lui cunoșteau textele celor doi ereziologi creștini și au pornit la descifrarea Evangheliei lui Iuda cu informațiile lor În minte. Cred că acesta e principalul motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională nu poate păcătui Împotriva Fiului sau a Duhului, postura ei ontologică fiind foarte modestă În raport cu ființa umană. La fel, păgânul netrecut prin taina majoră a botezului nu are capacitatea „gnostică” necesară pentru a-și asuma păcatul comis față de Fiul. Numai creștinul, adică ființa umană completă, realizată spiritual, posedă conștiința și discernământul necesare perceperii păcatului său. Prin urmare, numai el, păcătuind, o face pe deplin conștient, Împotriva Duhului din care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
remaniate târziu, după campania „antiapocrife” din secolele al II-lea și al III-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și despre tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este uriașă. Rețeta „de fabricație” a apocrifelor populare (denumirea aceasta nu acoperă tot spectrul, dar mi se pare cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
război: Mistagogia, apărută În 1944, În Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate În Întregime scrierilor Părintelui bizantin. Al doilea volum, apărut În 1947, conținea cinci scrieri : Cuvântul ascetic; Capete despre dragoste; Capete teologice (gnostice); Întrebări, nedumeriri și răspunsuri; În sfârșit, Tâlcuire la Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut În 1948, au fost traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și pentru Pseudo-Dionisie, tânărul profesor din Sibiu folosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
două texte apărute În colecția Analecta Bollandiana și un al treilea din Revue de science religieuse (1937). H. Staubinger, cu cartea sa despre hristologia maximiană, din 1906; Urs von Balthasar, cu monografia La liturgie cosmique, plus un articol despre Capete gnostice, unde propune o cronologie a scrierilor lui Maxim etc. Chiar dacă se declară În dezacord cu tezele lui P. Viller și I. Hausherr, care, În opinia lui, ar pune un accent prea apăsat pe influența lui Origen și a lui Evagrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
canonice și apocrife. CB: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai rămâne absolut nici o mărturie despre nașterea Fecioarei Maria sau despre Adormirea ei, două episoade reprezentate În mai toate bisericile ortodoxe. Canonul după care citim astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Nici un verset din Evanghelia lui Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca În toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale neinițiaților, ale „oamenilor materiali”, ale falșilor creștini. Ei nu cred decât În sacrificiul spiritual și În Învierea sufletească. Așadar, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mijloacele revelării adevărului, iar gesturile, incantațiile speciale, cuvântul, dar mai ales spectacolul declanșează anamneza, căci „acesta este scopul tuturor artelor“. În Dayan este vorba de un proces de anamneză: „Alături de somn, captivitate, beție, ignoranța, dorul originilor, amnezia este o metafora gnostică a morții spirituale [...]. Amnezia înseamnă scufundare în viață și este urmată de anamneză, declanșată prin gesturile, cântecele sau cuvintele unui mesager. Procesul amnezie-anamneză simbolizează reîntoareerea la sine, la originile individuale și, prin aceasta recunoașterea rădăcinilor celeste ale ființei. Anamneza „acțiunea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Sfântul Grigorie vede odihna finală a creaturilor ca fiind o devenire perpetuă, din punct de vedere moral și ontologic, pentru că natura umană se deschide înnoită mereu și mereu în relația cu Necreatul și Infinitul. Și în lucrarea sa teologică Capete gnostice (teologice), 89, Sfântul Maxim se ocupă de problema stării sufletelor și trupurilor în viața de apoi, dacă acolo există mobilitate și progres, ori va fi o stare stabilă de uniformitate. Făcând aluzie directă la o aserțiune din opera De principiis
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
începe cu o alegere, fie ea și greșită. Dar chiar în păcatul originar, în fructul pomului cunoștinței binelui și răului se află semințele providenței divine, care rodesc acolo unde suflă, după voia Lui, Duhul. Mulți, probabil sub o neștiută influență gnostică, se întreabă cum poate fi o lume atât de imperfectă opera unui Dumnezeu perfect. Omițând cu nonșalanță libertatea omului de a alege, ei atribuie Creatorului, atunci când acceptă măcar existența Lui, toate relele de pe pământ. Ei uită totuși că "diavolul așteaptă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fie acuzat de erezie, ca discipol al lui Mani. Nu vreau să stărui însă în aceste bănuieli, căci și eu am crezut mult timp despre cunoaștere că ar fi calea spre mântuire și m-am mânjit cu astfel de erezii gnostice. Judecătorul Romuald care mă însoțea, însărcinat fiind de regele Rodoald, l-a convins în cele din urmă să nu stea în calea misiunii care mă silise să înfrunt obositoarea călătorie de la Cividale la Pavia. Fără să mai dea altă explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
transcendentă", căreia îi este supus capacitatea cognitivă a omului, și "înfrînarea transcendentă", căreia îi este supusă capacitatea revelatorie a omului" (Ibidem, pp. 183-184). 160 Ion Mihail Popescu, op. cit., p. 116. 161 În legătură cu apropierea dintre cosmologia lui Blaga și universul gândirii gnostice, a se vedea Dan Șanta, "Lucian Blaga și universul gnostic", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997, pp. 396-400. 162 Vasile Frăteanu, op. cit., p. 332. 163 Lucian Blaga, " Diferențialele divine", în op. cit., p. 104. 164 Lucian Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un ghid, dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu lumea fizică" (L.E. Sullivan). Intuiția îmi spune că Ioan Petru Culianu a experimentat mai mult decît ne-a împărtășit într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se vorbește deschis de divinitatea lui Hristos, trei dintre termenii implicații în formulele niceene au continuat însă să ridice probleme: ouoia, opoouoiog și unooxaoig. Ouoia (având aici înțelesurile de „ființă”, „realitate”, „esență”, sau „substanță”) dobândise o impor-tantă folosire în cercurile gnostice, nu doar în cele creștine de dinainte de Niceea, atunci când a fost adoptată învăță¬tura potrivit căreia Fiul este „de aceeași esență/substanță (opoouoioq) cu Tatăl. În secolul al Il-lea, gnosticii valentinieni vorbeau de o triplă consubstanțialitate. Spiritul uman este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mediu spiritual tot mai preocupat de dimensiunile soteriologice pe care le oferea filosofia. Se pot identifica încercări de apropiere de calea negativă în gândire la platonismul mijlociu sau neopitagorismul ce renăscuseră cu două secole înainte de Plotin, ca și în mediile gnostice contemporane cu acesta, dar fără a se afirma o valoare privilegiată a apofazei. În cazul lui Plotin, accentuarea valorii căii apofatice ține de exegeza pe care fondatorul neoplatonismului a făcut-o unor dialoguri ale lui Platon, de o importanță aparte
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
origine, un mic studio al unui artist din Montmartre. 91 Mie, cel puțin, scenariul îmi este foarte familiar, de vreme ce am scris o carte întreagă despre întâlnirile spirituale ale lui Blake. 92 Pentru o excepțională analiză a componentei oculte, inițiatice, evident gnostice a prozei eliadești, cf. Borbély, 2003: passim. 93 Dacă este să urmăm definițiile lui Calude Lecouteux, între cei doi termeni se poate pune un semn de echivalență; de pildă, în Istria, precizează autorul, "vampirul este numit strigon" (2002: 72), evocând
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
semnificații reale” (Piaget, 1972, p. 146). O asemenea „instrucție” supraverbalizată privează adeseori elevii de cunoașterea cu adevărat a semnificației cuvintelor pe care le Întrebuințează, mai ales pe treptele inferioare de școlarizare, când „inteligența practică domină Încă pe scară largă inteligența gnostică, când ei acționează... În mai mare măsură prin asimilare sincretică decât prin generalizare logică” (Piaget, 1972, pp. 146-147). Imprimând o notă verbalistă Învățământului (dominantă În trecut) metodele expozitive au tendința să suprime sau să restrângă deci prea mult acea experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mult sau mai puțin, cu unul sau mai multe din tipurile de convertiri propuse ca "instrument de orientare" de către cercetătorul francez. Putem vorbi astfel de următoarele tipuri de convertiri: tradițională ("o reîntoarcere la origini"), rațională ("o critică"), biblică ("o întâlnire"), gnostică ("o evadare"), evanghelică ("o răsturnare de valori"), modernă ("un sistem eclectic"). Putem vorbi de o diversitate tipologică a convertirii și privind-o dintr-o altă perspectivă. Ne referim aici la spontaneintatea ori, dimpotrivă, latența unui astfel de proces. Dacă în
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prima oară în 1908, el a devenit o carte ezoterică clasică ce ne învață să aplicăm principiile hermetice. La început, aceste principii se transmiteau pe cale orală și în secret. Apoi ele au fost încorporate în mistica ebraică și în sistemele gnostice. Astăzi, mulți oameni au acces la aceste învățături. Ei înțeleg că gîndurile creează realitate. Ei bine, Kybalionul ne învață cum să ne controlăm și să ne concentrăm gîndurile, astfel încît materializările să se producă la cel mai înalt nivel. El
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
supreme, un fel de Sfîntă Treime la creștini, și de aceea a fost numit astfel. În secolele creștine, numele era considerat de către unii autori ca fiind, de fapt, un pseudonim ce semna numeroase scrieri sin-cretice, în care se îmbinau elemente gnostice cu altele neoplatonice și cu altele iudaice, cu scopul de a obține o doctrină capabilă să fie opusă creștinismului în ascensiune. Cea mai mare parte a acestor scrieri s-a pierdut, iar puținul care ne-a rămas ne-a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]