914 matches
-
a face să-i ajungă mesajul la cuplul omenesc primordial. În Tratatul Tripartit 243 se aseamănă Diavolului, și este Moluchtas, VÎntul ofidian cel rău În Parafraza lui Sem244. Alți gnostici În schimb cred că Șarpele este Sophia Însăși 245, În vreme ce gnosticii lui Epifaniu, În cartea lor, astăzi pierdută, Evanghelia Evei, consideră că Șarpele i-a dăruit primei femei cunoașterea 246, iar În Ipostaza Puterilor 247 și În Scrierea fără titlu 248 se afirmă că Șarpele este Învățătorul, Femeia spirituală, Eva de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Șarpele este MÎntuitorul 249, iar pentru sethieni atît Demiurgul cît și Logosul au Înfățișare de șarpe 250. Un procedeu similar de „interpretare greșită creatoare” este aplicat și celorlalte episoade ale Genezei care sînt semnificative din punct de vedere al interpretului gnostic. S-ar putea ca utilizarea prea frecventă a expresiei lui Harold Bloom să creeze impresia falsă că procedeele gnostice n-ar fi legitime. Ele sînt, Într-adevăr, ilegitime din punctul de vedere al tradiției, nu Însă și din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mitice care, luată ca atare, se dovedește plină de contradicții. Tradiția aplanează aceste contradicții recurgînd la mai multe metode: interpretarea literală, refuzul incredulității, condiționarea istorică și culturală a capacităților umane („pe vremea aceea lucrurile stăteau altfel”) și așa mai departe. Gnosticii sînt antitradiționali Întrucît nu fac recurs la aceste trucuri ilogice. În tentativa lor de abordare onestă (și În lipsa lor de unitate și de ortodoxie), nu au ezitat să multiplice numărul transformărilor corespunzător cu seria de potențialități logice oferite de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi decît Diavolul, Demiurgul sau un duplicat (Înger) al unuia dintre ei. Dacă e neutru, atunci „Șarpele e Șarpe” (ca să-l parafrazăm pe Byron) - nu e decît un crainic pentru mesajul altcuiva. Dar aceasta ar fi o soluție neeconomică, iar gnosticii au tendința s-o evite. În ansamblu, sinceritatea, imparțialitatea hermeneutică a gnosticilor este totală. Nu există nici o limită impusă numărului de transformări ale mitului. În cazul Șarpelui, la fel ca și În alte cazuri, se poate spune că numărul de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dacă e neutru, atunci „Șarpele e Șarpe” (ca să-l parafrazăm pe Byron) - nu e decît un crainic pentru mesajul altcuiva. Dar aceasta ar fi o soluție neeconomică, iar gnosticii au tendința s-o evite. În ansamblu, sinceritatea, imparțialitatea hermeneutică a gnosticilor este totală. Nu există nici o limită impusă numărului de transformări ale mitului. În cazul Șarpelui, la fel ca și În alte cazuri, se poate spune că numărul de cărămizi logice care pot intra prin inserție În secvența narativă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intra prin inserție În secvența narativă a fost În momentul acesta epuizat. Orice cărămidă suplimentară ar fi o bizarerie sau, și mai rău, ar fi redundantă. Atunci de ce oare tradiția (dovedită a nu respecta logica) pare atît de austeră, iar gnosticii antitradiționali, a căror logică este aproape impecabilă, par atît de fanteziști? Deoarece narațiunea mitică este o secvență bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi redundantă. Atunci de ce oare tradiția (dovedită a nu respecta logica) pare atît de austeră, iar gnosticii antitradiționali, a căror logică este aproape impecabilă, par atît de fanteziști? Deoarece narațiunea mitică este o secvență bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili, cel puțin pentru o vreme, să completeze nu doar una, ci toate căsuțele libere. Către Începuturile Islamului, Gnosticii fuseseră epuizați, expulzați din istorie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili, cel puțin pentru o vreme, să completeze nu doar una, ci toate căsuțele libere. Către Începuturile Islamului, Gnosticii fuseseră epuizați, expulzați din istorie de presiunea necontenită a forțelor tradiționale și În special a creștinilor, care se transformaseră dintr-o confesiune persecutată la Începutul secolului al IV-lea, Într-o religie de stat totalitară și persecutoare, la sfîrșitul aceluiași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceluiași secol. Motivația creștinilor de a suprima gnosticismul o dădea acel sentiment aparte de vinovăție care ia naștere atunci cînd cineva are o rudă apropiată care se poartă neobrăzat și nechibzuit, aducînd numai necazuri. Însă sistemul pus În acțiune de gnostici nu s-a epuizat. El s-a manifestat În așa-numitele curente dualiste nou-apărute, realizîndu-și Încă multe din potențialități. 16. Variațiuni docetiste Nu numai Vechiul Testament are un statut complex În cadrul exegezei gnostice, ci și Noul Testament, văzut În general ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isus Cristos, pe care n-au reușit să-l Înțeleagă. Este surprinzător cît de mult coincide acest punct de vedere cu cel al filologiei moderne de după Reimarus, produs al unui tip de raționalism care, pornind de la premise opuse celor ale gnosticilor, atinge rezultate asemănătoare, la nivel superficial, cu ale acestora din urmă. Vom explora acest paradox aparent În ultimul capitol al cărții de față. Atunci cînd se analizează curentele dualiste după metoda trăsăturilor distinctive rezultă de obicei că ele au În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe existența unor asemenea variante, pe care n-au reușit să le Înțeleagă ca fiind „cărămizi” legate Între ele prin logica cea mai simplă. Fie că Îl păstrăm În uz, fie că nu, cuvîntul docetism desemnează eforturile logice ale creștinilor (gnostici sau nu) de a Înțelege descumpănitoarea apariție a Logosului divin În lumea de aici și, lucru și mai scandalos, Într-un trup omenesc. Ajunși aici, Îl trimitem pe cititor la Introducerea acestei cărți, unde a fost analizat sistemul cristologiilor timpurii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adică drept „erezie”. Însă conceptul de „erezie” este discutabil. Dacă prin creștinism Înțelegem toată gama de posibilități logice conținute Într-un număr de narațiuni mitice contradictorii (cunoscute laolaltă drept Noul Testament), aflate În relație cu alte narațiuni mitice contradictorii (Vechiul Testament), atunci gnosticii se despart de creștinii majoritari doar prin activitatea lor mentală intensă. Dacă Însă, dimpotrivă, definim creștinismul doar ca „tendință majoritară”* - ca variantă care tinde să se stabilizeze În preajma zonei centrale a spectrului de posibilități ale sistemului -, atunci este meritul gnosticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticii se despart de creștinii majoritari doar prin activitatea lor mentală intensă. Dacă Însă, dimpotrivă, definim creștinismul doar ca „tendință majoritară”* - ca variantă care tinde să se stabilizeze În preajma zonei centrale a spectrului de posibilități ale sistemului -, atunci este meritul gnosticilor că au oferit celorlalți creștini acele variante inevitabile ale credinței lor, pe care aceștia ar fi trebuit să le respingă - Însă nu aveau cum, mai Înainte ca ele să fi fost „derulate” de cîteva minți omenești. Este poate literalmente corect
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale credinței lor, pe care aceștia ar fi trebuit să le respingă - Însă nu aveau cum, mai Înainte ca ele să fi fost „derulate” de cîteva minți omenești. Este poate literalmente corect să se spună că, În sinceritatea lor hermeneutică, gnosticii au produs o „hartă a interpretării greșite” fără de care creștinismul majoritar n-ar fi putut să existe, În același fel În care un computer care joacă șah, să zicem, nu poate propune o soluție fără a elimina mai Întîi cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a luat trupul omenesc cu el În ceruri.) Că era imposibil unui trup făcut din materie să urce la ceruri și, cu atît mai mult, să treacă de sfera sublunară constituia una dintre tezele ferme ale științei aristotelice și stoice. Gnosticii n-au cutezat s-o contrazică, iar creștinii, cînd au făcut-o, s-ar părea că n-au avut prea mult de cîștigat de pe urma atitudinii lor. Dată fiind imposibilitatea de ordin filozofic sau științific ca trupurile să ajungă dinaintea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au avut prea mult de cîștigat de pe urma atitudinii lor. Dată fiind imposibilitatea de ordin filozofic sau științific ca trupurile să ajungă dinaintea lui Dumnezeu, precum și separabilitatea oricărui suflet de orice trup, n-ar trebui să mire pe nimeni faptul că gnosticii au afirmat de atîtea ori că numai partea fizică (sarkinon) a lui Isus Cristos a putut fi crucificată, În timp ce Logosul divin n-a fost crucificat 254. Pentru oricine avea noțiuni de filozofie sau de medicină, era evident că MÎntuitorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cristos se retrage din omul Isus, care moare pe cruce. „MÎntuitorul surîzător” este văzut nu o dată alături de cruce, rîzÎnd de persecutorii celui crucificat În locul lui, care poate fi, de pildă, Simon din Cyrene 257. Evident că nu există un specific „gnostic” al acestor credințe, după cum nu există nimic gnostic nici În fantaziasm, poziție atribuită lui Saturnin, care Îl socotea pe MÎntuitor drept incorporalis, innatus, putativus visus homo, iar trupul acestuia Îl considera o simplă phantasma, o apariție țesută din pînza viselor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe cruce. „MÎntuitorul surîzător” este văzut nu o dată alături de cruce, rîzÎnd de persecutorii celui crucificat În locul lui, care poate fi, de pildă, Simon din Cyrene 257. Evident că nu există un specific „gnostic” al acestor credințe, după cum nu există nimic gnostic nici În fantaziasm, poziție atribuită lui Saturnin, care Îl socotea pe MÎntuitor drept incorporalis, innatus, putativus visus homo, iar trupul acestuia Îl considera o simplă phantasma, o apariție țesută din pînza viselor 258. Analizînd alte mărturii gnostice cu privire la trupul, pătimirea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
interacțiunea extrem de complexă dintre sistemele sociale. 17. Logica narațiunii gnostice Dacă identificarea Dumnezeului Torei cu Demiurgul platonic și o lectură a Cărții Genezei cu această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă ori doctrină istorică de la care să fi fost „Împrumutat” sau „moștenit” gnosticismul, este ceva mai puțin limpede cum ar fi explicate În baza aceleiași proceduri alte părți ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă ori doctrină istorică de la care să fi fost „Împrumutat” sau „moștenit” gnosticismul, este ceva mai puțin limpede cum ar fi explicate În baza aceleiași proceduri alte părți ale mitului gnostic. Este, mai cu seamă, greu de Înțeles (În ciuda nenumăratelor dovezi de utilizare indiscriminată a cuvintelor Sophia și Logos pentru aceeași semnificație) de ce a devenit Sophia mama Demiurgului. Numai prin eliminarea acestui obstacol vom putea testa validitatea modelului nostru generativ, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rezonabilă opțiune pe care o puteau face era s-o aleagă pe Sophia În locul Logosului și să facă din ea mama unei creaturi nedorite, Demiurgul. (Am văzut Însă că există cazuri În care Logosul a fost preferat Sophiei.) Restul mitului gnostic nu a fost decît o simplă joacă pentru imaginație, Însă trebuia de asemenea să explice cum de existau cele trei lucruri - Abisul, Întunericul și Apele - Înaintea Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care Logosul a fost preferat Sophiei.) Restul mitului gnostic nu a fost decît o simplă joacă pentru imaginație, Însă trebuia de asemenea să explice cum de existau cele trei lucruri - Abisul, Întunericul și Apele - Înaintea Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că senzaționalul produs brevetat al gnosticismului - mitul gnostic - nu este altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că senzaționalul produs brevetat al gnosticismului - mitul gnostic - nu este altceva decît un accesoriu și o născocire lipsită de soliditate și de independență, destinat să potențeze sau să propage o filozofie consistentă* și integral determinat de premise filozofice, precum și de nevoia de a clarifica numeroasele contradicții dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secolului al II-lea. Nu se poate preciza ce rol a jucat În toate acestea Simon Magul. S-ar putea ca doctrina lui, care include o GÎndire a lui Dumnezeu feminină, să fi acționat ca un catalizator suplimentar al preferinței gnosticilor pentru Sophia În detrimentul Logosului. CÎt despre locul de Început al Gnosticismului, o speculație neverificabilă, Însă nu și imposibilă ar fi să amintim faptul că Învățații creștini din Alexandria, care demonstrau puternice Înclinații spre platonism, au avut cu siguranță de profitat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se vede silit să se măsoare cu scrierile tradiției evreiești, și este probabil ca el să știe despre acestea mai mult decît alți creștini din alte părți. Atît Basilide, cît și Valentin au fost locuitori ai Alexandriei; la fel și gnosticul creștin Clement și marele platonician Origen din secolul următor, care mai numea Încă Logosul - Sophia, cum făcea cu două secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]