572 matches
-
pierdută se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-odată de aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Însoțit de date istorice și geografice, fiindcă acolo se Înregistrează tot. Absolut tot. Ținutul natal fusese descris cu atîta Însuflețire Încît, urmărind cu privirea rîndurile și paragrafele, mă simțeam acolo, În inima acelor ținuturi: zăpezile de pe piscurile munților Îndepărtați, arborii golași, apele Înghețate pe care, ca În peisajele breugheliene, copiii se dădeau cu săniuța, printre ei l-am zărit cît se poate de clar și pe el, pe tata, deși pe atunci n-avea cum să fie tatăl meu, ci acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nou și coborâră muntele. Aceleași priveliști monotone ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se gândească doar la îndeplinirea sarcinii sale. Fără îndoială că așa mi-ar fi spus și tata, dacă ar mai fi trăit.” Ajunseră la un râu. Apa din albie era secată de-a binelea. În față se ivi un munte golaș presărat cu granit. Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu putea fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fie un semnal... Tanaka sări dintr-o dată de pe piatra pe care stătea și își duse mâna streașină la ochi. Nu arată ca un semnal, clătină din cap Nishi. Japonezii își aduceau aminte de semnalul indienilor ce se înălța dintre munții golași din împrejurimile satului Iguala. Însă acesta era prea gros pentru un semnal de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta la ochi. Cei trei soli se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei, samuraiul se ducea în munte împreună cu Yozō și cu ceilalți supuși să taie lemne. La ei în vale, copacii doborâți erau fie tăiați ca lemn de foc și stivuiți în jurul caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îi strângea gâtul Între genunchi. Până Începu să se sufoce. Fima mai notă În jurnal: „Așternutul de pat miroase deja. Azi trebuie să duc o legătură cu așternuturi la spălătorie. Totuși a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu pauze foarte lungi Între bătăi, care parcă ajungeau la mine de la o depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord asupra Întrebării cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era plin de ezitări și Îndoieli. Tot ceea ce umplea viața lui Uri Gefen, Țvi, Teddy și a celorlalți, lucrurile care trezeau În ei dorințe și entuziasm i se păreau lui Fima jalnice ca frunzele moarte care putrezeau la rădăcina dudului golaș din curte. Există undeva o țară promisă uitată - nu o țară, nu promisă, nici măcar uitată -, Însă ceva care te cheamă la el. Pentru o clipă se Întrebă: I-ar păsa oare dacă ar muri astăzi? Întrebarea nu trezi nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și salată verde. La Începutul iernii Dimi hotărâse să elibereze broaștele țestoase, gândacii și melcii pe care Îi culeseseră Împreună din vadi. Și unde era zăpada de noaptea trecută? Parcă n-ar fi existat niciodată. Dispăruse fără urmă. Dar dealurile golașe din sudul Ierusalimului păreau purificate, ca spălate de râuri albastre, lăsând aproape să se vadă strălucirea argintie de pe partea de dedesubt a frunzelor măslinilor din depărtare, pe crestele de la Beit Jalla. Lumina era rece și tăioasă, limpede, transparentă cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să greșești, a explicat acela. Suntem cu toții niște păcătoși, și tu, și eu, amândoi. Iar asta Îl Întristase pe Adam Într-atât, Încât n-a mai scos nici o vorbă. Stătea la fereastră, cu privirile pierdute spre câmpurile rămase anul acela golașe și Înțelenite, cu urme de cenușă, ca niște cicatrice, pe unde fuseseră focuri. Ca să-l Îmbuneze, Johan i-a dat globul cu zăpadă. Suntem păcătoși, de-aia suntem orfani, așa-i? l-a Întrebat Adam. De-aia suntem singuri și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alteori ne alunga, făcându-se după noi, amenințându-ne cu pumnul. De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și ani de așteptări. Atunci, trăsăturile ei se destindeau și părea o nălucă desprinsă din raza cerului. Nu mai era nebuna cu chipul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
autoarea relevă fărâma de umanitate rămasă intactă în această epavă umană - „De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș.” Ostiță e și el o victimă. Am putea spune că victimele ocupă un loc privilegiat în proza Dorinei Neculce. Copil inteligent, cu un viitor strălucit înainte, Ostiță e fugărit de un vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la vedere pe bădia Băbălean, dezbrăcat până la piele și cu brațele ridicate rugător către ceruri, undeva pe creasta de la Brodnicii de Sus. Vijelia vuia dinspre înalturi, ploaia lovea nemilos din mai multe părți deodată, furtuna bătea cu putere în stânca golașă. Dar, ca prin minune, totul se manifesta numai pe văile Sucevei și Brodinei, în timp ce pădurile, fânețele, zmeurișurile, zona afinelor, așezările omenești și adăposturile animalelor erau în totalitate cruțate de mânia monstrului cu limbi de foc, devorator de viață și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să plângă pentru găini, că asta-i situația și să-i lase pe oamenii legii să-și facă datoria spre binele nației. Și tușa Vasilica plângând ca după mort, a văzut cu ochii ei cum i se luau din coteț golașele moțate cu gâtul gol și puse în niște butoaie într-o remorcă trasă de un tractor și duse spre a li se face sfârșitul. Rămasă fără găinile ei preferate, își făcea cruce și blestema molima, dar și pe cei care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
gol și puse în niște butoaie într-o remorcă trasă de un tractor și duse spre a li se face sfârșitul. Rămasă fără găinile ei preferate, își făcea cruce și blestema molima, dar și pe cei care i-au luat golașele, care nu dădeau nici cel mai mic semn că ar fi bolnave. După perioada de carantină, în sat au fost aduși pui santinelă pentru a se dovedi că valul ucigătoarei molime trecuse, luându-și zborul ca „un ducă-se pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai înainte cloști pe ouă, că ai mână bună și ești norocos la scos pui. Așează tu cloșca pe ouă!... - Și de unde iei tu cloșcă acum?... - Ei, să nu crezi că ăia cu gripa lor aviară mi-au luat toate golașele! Pe una am ascuns-o bine, o știi, pe cea care o strigam Norocoasa scăpată din gura pisicii, când era pui și apoi din ghearele uliului. Acum taman a căzut cloșcă. Așa că pregătește-i cuibarul de clocit și du-te
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
slavă domnului, destui, și din ăilalți, a făcut minuni. Ce-a făcut, mă? Minuni. Auzi, tu? Minuni! Aud, Însă, nu-nțeleg. Uite, mă, cum a devenit cazul cu minunile. Să văd. Vezi, na! Pământurile Bogdăniței erau sărace. Rele. Hârbuite. Și golașe, ca niște pui de cioară, atacați de râie. Ce gândești, tu, că a putut să facă acest Costică inginerul? N-ai zis, tu, că minuni? I-au venit idei. A căutat, a găsit și a pus În practică soluții specifice
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sânii mari ca niște talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
schimb de instrumente diplomatice cu soția. Eu i-am predat un foarte frumos costum național de Rucăr iar ea mi-a arătat livada proaspăt înființată. Totul bine și frumos dar școala stătea agățată de cer și cele patru puncte cardinale, golașă, adică lipsită de gard. Când era noroi, ca să fie mai bine, sătenii treceau direct prin fața geamurilor, spre bucuria copiilor plictisiți de învățătură. Și iată-ne la sfat desigur cu aceeași minunați delegați comunali, un fel de consilieri, Sava Mataman și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Însoțit de date istorice și geografice, fiindcă acolo se Înregistrează tot. Absolut tot. Ținutul natal fusese descris cu atâta Însuflețire Încât, urmărind cu privirea rândurile și paragrafele, mă simțeam acolo, În inima acelor ținuturi: zăpezile de pe piscurile munților Îndepărtați, arborii golași, apele Înghețate pe care, ca În peisajele breugheliene, copiii se dădeau cu săniuța, printre ei l‑am zărit cât se poate de clar și pe el, pe tata, deși pe atunci n‑avea cum să fie tatăl meu, ci acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]