5,896 matches
-
fratele său mai mare, Filaret - avocat, unchiul Emilian Doboș - notar, unchiul Luca Călinescu - chiabur), erau stipulate standard, fără echivoc: acțiuni contra clasei muncitoare, activități contra mișcării muncitorești, tulburarea ordinii sociale etc. Nu s-au mai repetat în timpul lui Ceaușescu, acesta golind pușcăriile de deținuți politici, dar au ieșit la rampă alte așa-zise infracțiuni: dezvăluirea și transmiterea secretelor de partid și de stat în străinătate, subminarea economiei naționale, trecerea frauduloasă a frontierei, acte sociale de natură anticomunistă etc. La începutul Epocii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care ai pus capac bunului nume de care se cere să se bucure o domnișoară. Olga rămase fără replică. Reuși totuși să spună: - Alex, Alex, dacă ai ști cât te iubesc! El continuă, fără a ține seama de această declarație golită de sens. - Ți-ai deteriorat și mai mult imaginea, devenită și așa puțin fotogenică în ultimul timp. Nu vreau să te jignesc, dar a fost o hotărâre neinspirată de a încerca să te dăruiești așa, fără să constați, cum era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rămâne pentru totdeauna Închisă pentru ea. Își ascunse ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația de autobuz. Refuză. Cum păși dincolo de pragul casei lui Alex, Olga se simți pustiită, golită de tot ce crezuse că acumulase ca zestre a dragostei ei. Ea dorise să-i arate că îl iubea cu adevărat și nu înțelegea de ce el nu pricepea acest lucru. Epuizase toate argumentele în măsură să-l convingă. Așa gândea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un colț de bloc, o treaptă dintr-o scară sau un picior de pod. Așa se construia New Yorkul, până când zgârie-norii americani din puzzle-ul ei se oglindeau în lacul lui cu rațe. Se făcu seară; și noapte. Spațiul se goli și așa, gol, părea imens. Cei doi se făceau din ce în ce mai mici, cuibărindu-se în scaunele de plastic ca în burta mamei și era plăcut. Nu și-au luat bon nici a doua zi, nici a treia sau a patra. Sala
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
putut sta nemișcat zile în șir fără să simtă nevoia să clipească sau, de ce nu, să respire. Își apăsă pleoapele cu podul palmelor până când durerea îi făcu bine. Iubea durerea fizică, preferând-o celei psihice, care acum îi sfredelește creierul golindu-l de orice sentiment al unui eventual viitor. A ieșit până la urmă din cameră; se pregătea să fie dezintegrat în mii de particule ce urmau să se împrăștie în miliarde de atomi care în câteva secunde ar fi dispărut asemeni
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe cap de la o zi la alta și avea multe documente în neordine. Se făcuse ora prânzului. Trecu pe la un restaurant, mâncă ceva, dar găsindu-se cu niște prieteni, șederea în restaurant se prelungi până la lăsarea serii. Nu fără folos, goli împreună cu companionii săi mai multe sticle de vin bun care nu-și dezmințea gradele înscrise pe etichete. În timp ce chelnerul îi turna pentru a nu știu câta oară în paharul ce-și plângea mereu goliciunea, Victor își aduse aminte că soția
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
facă din plin damblalele, a aprins, brusc, luminile, în întreaga casă. și a făcut să zurue, totodată, ceva, de speriat, în pod. Cagulații au intrat în panică, și s-au aruncat asupra părții din față a casei. Bineînțeles, că, după ce goliseră, putina, de milioane! Au dat cu capetele, cu trupurile, în filamentele montate, de bătrân, și ancorate puternic în streșinile casei. Firele subțiri, invizbile, aproape, din cele pe care pescarii le folosesc la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și ceilalți membri ai onorabilei comisii. Da, da!, au repetat, ei, în cor. De asta, probabil, mi-am amintit și eu de valorosul proverb din titlu. La braț cu...viitorul! Către amiaza zilei de vineri a fiecărei săptămâni orașul se golea de locatari. Cu mic, cu mare care perpedes, care cu autoturismele, motocicletele, motoretele, bicicletele, plus cu merindea de rigoare în sacul de drum, turiștii împungeau lumea, către locurile pe care le considerau mai adecvate, în consens cu pretențiile lor. Numai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-a mai pomenit. La o înfruntare ieșeau unii, la o alta, ieșeau ceilalți. Neamul, neamurile chelboșilor au devenit cu adevărat chelboase. Adică, fără averi în acte și-n realitate, fără păr pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica nu mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și mai îndrepte tăișurile uneltelor de luptă. și totul, în preajmă, se transformă într-o imensă nebuloasă. O nebuloasă din care nimeni nu mai înțelegea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
treabă. Ultima lovitură a fost însa cu ghinion. Penultima - atac la sertarul unei cofetării. Reușita i-a dat curaj. Totul a fost rapid, bine pregătit, potrivit îndemnării autorului. A folosit un cuțit, pentru intimidarea vânzătoarei casierițe. A amenințat-o, a golit sertarul și a dispărut în trafic. În plină zi. Nu cu mult după ora prânzului. Următoarea gaură a făcut-o, cam pe la aceeași oră, în casa de alături. La puține zile distanță. A plecat din familie cu gând să atace
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu evlavioasă mulțumire. După ce se terminară urșii din primul car, veni la rând cel de al doilea. În scurtă vreme se goli și acesta. Mulțumiți, păpăuțenii plecau, apoi, spre casele lor, mai privind, din când în când, în urmă, așteptând, de la moș Costache, o precizare. Anume, cam pe când va mai poposi pe aici. El știa obiceiul, și le răspundea, cu mare plăcere
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și făcea să-i apară în ochi o lumină nefastă. Nu, era incredibil! Aceiași ochi mari, goliți de gânduri, aceeași fizionomie, ermetică și naivă totodată! Nimeni n-ar putea înțelege ce am simțit atunci. Aș fi vrut să fug din mine însumi. Era posibilă o astfel de coincidență? Îmi apăru din nou întreaga mizerie a vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
frenezii deosebite, chiar mai puternice decât gândul să șterg sângele, chiar mai tari decât teama de sergentul de noapte care ar veni să mă aresteze. Mă așteptam de multă vreme să cad în mâinile lui, dar eram ferm hotărât să golesc dintr-o înghițitură, înainte de a fi prins, cupa de vin otrăvitoare care se găsea pe etajeră. Ascultam de această nevoie de a scrie ca de o datorie. Voiam să alung demonul care, de atâta timp, mă tortura, voiam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
hărțuială. Ar fi multe fraze interesante, de citat, În cele peste 350 de pagini ale cărții. Aleg finalul vieții lui Cehov, care este teribil - ca eveniment și ca frumusețe a descrierii :”...’De mult n-am mai băut șampanie!’ Și-a golit paharul și s-a Întors pe partea stîngă. După cîteva clipe, nu mai res pira. Trecuse din viață În moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îndeplinindu-ți toate aspirațiile. Nu trebuie decât să ai încredere în tine și să te autoconvingi că orice dorință ți-ai pune în cap musai chestii benefice o să se îndeplinească într-un termen de timp rezonabil. Chestia e să te golești de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îl împărtășeau și altora, ca să devină și ăia beneficiarii sistemului. Acuma, iacătă, știam până și eu secretul secretelor și nu-mi mai rămânea nimic altceva de făcut decât să-mi stabilesc un obiectiv. Bineînțeles că înainte eram pus să-mi golesc creierii de gândurile cele rele și murdare, de supărări și să trec brusc într-un fel de nirvana personală, fiind sigur că azi-mâine o să ajung milionar, campion mondial la bridge și ce-oi mai avea eu chef. Am urmărit filmul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi zis, nea Petrică era băiat deștept și cel puțin la fel de descurcăreț ca și colegul lui. Apoi se îndreptă tacticos către cămăruța unde era depozitat insecticidul-bază și se holbă la bidoanele albe, conținând o soluție incoloră. Unul dintre recipiente fusese golit pe jumătate. Adică din el se evaporaseră zece litri fix. Petrică se încruntă. Știa el mai bine decât orice profesor universitar de fizica fluidelor cum se produsese acest fenomen. Înjură scurt și șoptit, întrucâtva arhaic, de grijania ăluia care sfertisise
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Portarul o aplică empiric, fără ajutorul vreunui mare maestru, dovedind, ca și colegul său Vasile, că are un talent nativ întru pătrunderea ezotericelor practici hinduse, mai mult sau mai puțin apropiate de yoga pură. Când sfârși treaba, mintea lui era golită de orice gânduri, ajungând, fără umbră de îndoială, la o stare spirituală mult îmbunătățită. Ca atare, rămase sprijinit de cișmea vreo cinci minute, cu ochii pierduți în gol, într-o atitudine contemplativă. Probabil că ar fi rămas așa mult timp
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fiecare zi, la restaurant. Cu alte cuvinte, eram gata să abandonez cazul, din moment ce praful fusese înlăturat încă din ziua spargerii, de zeci de ori. Mă consolasem cu ideea că așa a fost să fie. Mă bucuram că făptașul nu mă golise de alte valori, cum ar fi fost banii, timbrele, frânturile de inele, fiindcă inele întregi încă n-aveam, etc. În definitiv ceea ce suportam eu cel mai greu nu era altceva decât gestul. Gestul cuiva de a mă umili, de a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu între cer și pământ, ci între ceea ce a fost și ceea ce va fi, “pentru a prelungi la infinit ceea ce este”. Cam așa spunea cineva. Cine anume o spunea și unde, în ce text, nu-mi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dacă așa spui tu, eu nu pot să-ți fac binele cu de-a sila”. „Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți s-o faci. Nu?” „Adică ce șăguială să fac, măi Costică?” - a întrebat perceptorul, care golea al doilea țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l sperii puțin pe Toader, că are de plătit datoria rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o murit de adevăratelea - a presupus Mitruță, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu s-a ridicat, cam cum făcea moș Dumitru. După ce i-a cuprins cu privirea pe toți cărăușii, a poruncit, dar mai mult a rugă: Eu aș zice să ne golim ulcelele, să le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi s-au dus la culcare. Mușteriii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Crâșmarul i-a îndeplinit dorința, numai că Hliboceanu n-a putut să țină singur ulcica cu apă în mâini. Îi tremurau... L-a ajutat cu grijă, să nu-i pricinuiască dureri. În cele din urmă, ulcica cu apă a fost golită. Aista-i semn bun, omule! - a apreciat crâșmarul reușita rănitului, care s-a mai luminat la față. Și acum pregătește-te să mănânci, că uite vine Măriuța cu de-ale gurii. Hliboceanu a oftat ca un copil necăjit. Ieșind din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]