924 matches
-
rândul Abatelui să zîmbească: - Nu vă pot ajuta nicicum! - Înseamnă că ai să mori încercînd, popo! râse scurt Vassur. Grăuntele de nisip nu știe că în căderea lui cerne vremurile. La rândul ei, clepsidra nu e conștientă decât de propria goliciune. Cea care descătușează cu adevărat timpul este mâna care întoarce clepsidra. Așa înțeleg eu divinitatea. 3. Satul clonelor era construit pe un gorgan care acoperea întreaga aripă de vest a Abației. Privit de departe, părea un fel de meterez din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și-i insuflă rușinea pe care i-o ia când îl îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
și-i insuflă rușinea pe care i-o ia când îl îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
în activitatea de examinare a cazurilor este în întregime nereligioasă: pesimismul pragmatismului său e fără limite. Viața interioară a oamenilor este redusă la un simplu calcul și la o mizerabilă rezervă mentală, la care se adaugă, evident, acțiunile, dar în goliciunea lor formală cea mai pură. În al doilea rând, absența totală a oricărei forme de Cultură. Cei care oferă aceste sentințe par să nu cunoască altceva decât oamenii - văzuți într-un amestec oribil de acțiuni dictate de sentimente brute sau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism și un cinism de-a dreptul scandaloase. Caritatea pare să nu folosească la nimic altceva decât să-i descopere pe oameni în cea mai ștearsă și mai înfiorătoare goliciune de ființe: fără să-i ierte și fără să-i înțeleagă, după ce i-a descoperit cu atâta cruzime. Pesimismul față de omul pământesc este prea total pentru a îngădui ardoarea iertării și înțelegerii. Acest lucru aruncă o lumină plumburie și confuză
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
obiceiul trudei, din veacuri moștenit,/ De-a culege, de-a frânge fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și teroare,/ plutiri și goliciune, sex, răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate de preocupări - incluzând inegalități de substanță, diferențieri în ordinea valorii - caracterizează și cărțile de istorie și critică literară, de teatrologie, publicistică, monografia Lirica lui Constant Tonegaru
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
pe colo, câte un trecător singuratic. Micii comercianți cu tarabe sau cărucioare au fost alungați din centrul orașului. Astfel, până și posibilele centre de interes și de activitate ce ar putea fi folosite, fie și numai pentru a reduce din goliciunea și caracterul autoritar al chowk-ului, sunt neexploatate. Ca și În Brasília, s-a făcut un efort de a transcende India existentă și de a oferi locuitorilor din Chandigarh - În mare parte, funcționari În administrație - o imagine a propriului lor viitor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
dar și roman (Pânda, 1981, Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real, un realism adesea crud, chiar un anume naturalism, în virtutea căruia destinele personajelor (în genere oameni obișnuiți) se dezvăluie în toată goliciunea și tragismul lor, un tragism care s-ar fi cuvenit susținut prin personaje de anvergură. Câinele de piatră este totuși un roman izbutit. Defilează aici un mare număr de „eroi”, făcând parte din două generații („părinți și copii”), cu viața
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
În timpul menopauzei este cel puțin un teritoriu familiar. Totuși, dacă sînteți mai Înclinată către isterie, cum sînt eu, și mai puțin către depresie, poate fi o senzația nouă și terifiantă. Nu știam ce să fac cu aceste senzații necunoscute de goliciune interioară - ciudata lipsă de emoții, motivație și nepăsare. Deși Întotdeauna am simțit compasiune, Înțelegerea față de persoanele depresive a crescut dramatic după ce am trecut eu Însămi prin această stare. Depresia nu se manifestă doar la nivelul minții. Fiecare celulă din corp
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
e o dramă pasională cu aspecte secundare de umor. Drama modernă este tocmai adunarea laolaltă, spre a da sentimentul vieții, a comediei și a tragediei, genuri prea absolute. Detractorii au început a face analiza psihologică a personagiilor și a dovedi goliciunea lor. Totuși Patima roșie este o foarte bună dramă și pentru teatrul românesc ea reprezintă o dată. G. CĂLINESCU SCRIERI: Eroii noștri, București, 1906; Letopiseți, București, 1914; ed. 2, București, 1922; ed. postfață Aureliu Goci, București, 1980; Patima roșie, pref. Mihail
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
mai recunosc Totuși avem nevoie de copilărie Căci ea este singura insulă Unde puritatea Încă guvernează nestingherită... RÂND PE RÂND Rând pe rând toate misterele Își desfac petalele Și uimirea dispare Rând pe rând, toate femeile Își aruncă veșmintele Și goliciunea devine poezie Rând pe rând, toți bărbații Își dezgolesc pieptul Și uită de orgoliul lor masculin Rând pe rând, toate păsările Își iau zborul, descriind pe cer Arabescuri colorate Rând pe rând, pământenii Își dau mâna unul altuia Iar frăția
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite de neputință. Rostirea devine capabilă de orice, din nebănuite direcții, întotdeauna în căderea unei alte rostiri. Spusele, otrăvitoare săgeți care se înfig în zona suportabilității, pironite în veșmântul invidiei, acoperind sumar goliciunea verbală. Zadarnic cauți liniștea apoi... În așteptarea unui zâmbet întârziat, ești osândit la viață, clipă de clipă, cu condeiul invizibil al contradicțiilor. O RĂMÂNERE CONTEMPLATIVĂ Dacă plec acum, e ca și cum aș trișa destinul. Îmi înalț respirarea până la Templul lui Dumnezeu
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
nu îi rămâne decât soluția, valabilă dintotdeauna, de a-și salva arta prin propria-i viață: el și opera lui devin o singură entitate, idee regăsită și în „hemografia” inventată de Nichita Stănescu în Respirări. În perspectivă alegorică, păstrarea sincerității („goliciunea”) se obține cu sacrificii, și anume cu morți succesive: „În ultima vreme deceda din ce în ce mai des...”. Motivul mortului rămas între cei vii va fi reluat în Funérailles à Bucarest (2000), unde un mort bântuie fantomatic prin oraș, deoarece nu are banii
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
nenumărate mostre de comedie lexicală, ca simptom al vidului interior. Cărțile de reportaje - Martori oculari (1976, semnată împreună cu Dorin Tudoran) și Evenimente mari, evenimente mici (1982) - uzează, de asemenea, de etalarea și demontarea demagogiei de partid, căreia i se dezvăluie goliciunea și ridicolul. Radiografia unor aspecte ale „realității socialiste”, cu efect comic crud, trimite la o meditație mai profundă asupra condiției degradante a individului în societatea românească a anilor ’70 din secolul trecut. SCRIERI: Eternitate locală, București, 1973; Martori oculari (în
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
conferi - sub specie aeternitatis - un nume pe măsura vocației noastre verticale. Ea ne eliberează definitiv de sub tirania determinărilor biologice, psihologice, istorice și sociale. Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele unei conștiințe depravate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
universale - un loc unde regulile politeții, atât de necesare în lume, sunt abrogate pentru a lăsa iubirii autoritatea supremă. Pe scurt, durerosul proces de trecere de la pocăința psihologică- care începe cu părerea de rău, sentimentul datoriei neîmplinite și rușinea pentru goliciunea lăuntrică a lui Adam - la pocăința ființială (metanoia) are deci consecințe uriașe. Pe de o parte, acest eveniment perpetuu descoperă importanța unică a principiului ipostatic, mărturisit ca atare doar în Evanghelie. O subtilă tensiune între particular și universal menține în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate aceste împrejurări explică de ce „conștiința socială” a lui Marlowe e în profundă suferință: ce fel de raporturi poți dezvolta cu o lume care se destramă de îndată ce o atingi? Detectivul ar putea nici să nu aibă un nume (folosirea persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate depind de locul unde te afli și de palmaresul personal. Eu unul nu aveam așa ceva. Și nici nu-mi păsa. Alunecând într-un hău fără sfârșit, stors de energie, percepându-și singurătatea nu doar în raport cu sine, ci și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a mortului-viu, a individului golit de atributele normalității. Melancolia severă a detectivului se manifestă întotdeauna în legătură cu lumea înconjurătoare, cu spațiul nevrotic al deșertului californian populat de neoane, suferință, violență, lăcomie, ură, singurătate, peste care se întinde umbra feroce a morții. Goliciunea funerară a orașului depersonalizat coboară, prin vasele comunicante ale disperării, în adâncimile ființei lui Marlowe, pentru a-și stabili acolo o redută sortită să reziste până la sfârșit: Am ajuns târziu acasă și eram obosit și deprimat. Era o seară din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare în absolut, „nenumită lumină”, ce asigură instaurarea „într-un viitor veșnic, de cristal/fluidă goliciune fără noapte, fără trup”, constituie motivația dramatică a două dintre poemele de excepție ale lui B., Trup curtean dumnezeiesc de trist și Stingere. Disoluția în univers, cosmicizarea ființei, refuzul unei lumi ocolite de miracol alcătuiesc substanța ideatică și aspirația metafizică
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
înaintat al zilelor noastre, omului care luptă cu eroism pentru a cuceri, pas cu pas, măreața «zi a socialismului». Nu din întâmplare această poezie conține numeroase prețiozități stilistice, întortocheri de frază, care caută să acopere, ca niște bijuterii fals strălucitoare, goliciunea ideilor (...). În unele poezii ca Ședința, Cântecul tractoristului, Mihu Dragomir a încercat să surprindă transformările petrecute în conștiința țărănimii muncitoare. Poetul nu a reușit însă să pătrundă în adâncime procesul acestei transformări (...). Mihu Dragomir întâmpină însă dificultăți în ce privește crearea imaginii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-mi recunosc confuzia: adevărul acela pe care-l evocai se transforma neîncetat, dând naștere unor mici adevăruri tulburi, fugare, tentaculare. Drama masacrelor era pângărită de sporovăielile mele cu vânzătorul de arme, la aeroport, de imaginea trupului său durduliu, lipit de goliciunea amantei sale. Autoritatea noastră față de americani se împotmolea în demagogia politică, de atâtea ori rescrisă, încât ajungeam în situația de a susține un regim reputat ca fiind conservator, în timp ce ei mizau pe victoria revoluționarilor. Etichetele astea nu mai spuneau nimic
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în refugiul nostru de la etaj. Poate din pricină că vedeam bătălia foarte de sus, ca desfășurată pe o machetă, și constatam că la urma urmei era de ajuns să urci vreo zece etaje pentru ca nebunia oamenilor să se dezvăluie în întreaga ei goliciune. Sau poate pentru că propria noastră situație era prea limpede și fără apel: urmărind plecarea „văzătorilor“, nu mai speram, ca altădată, că un elicopter greu, de luptă, va ateriza - impunându-și prezența - lângă casele cuprinse de flăcări, pentru a strânge rămășițele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o barcă de salvare de la bordul Giuliei. Căpitanul Kontoulis Îngenunchează Între picioarele ei, scoțându-i corsetul din trusoul de mireasă. Îi desface șireturile și Îl deschide, pufăind o țigară cu aromă de cuișoare. Desdemona, rușinată la culme de brusca ei goliciune, privește În jos, la obiectul fascinației căpitanului: o parâmă de vapor care dispare Înăuntrul ei. ― Hop-așa! strigă căpitanul Kontoulis și Lefty apare cu o mutră Îngrijorată. Apucă de capătul parâmei și Începe să tragă. Și apoi: Durere. Durere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ieșit. ― Unde-i soră-mea? ― 4-H. Tessie se uită la tocul negru din mâna lui. ― Ăla-i clarinetul tău? ― Îhâm. ― Cântă-mi ceva. Milton puse cutia instrumentului pe canapea. În timp ce o deschidea și scotea din ea clarinetul, rămase conștient de goliciunea picioarelor lui Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe clape. Și apoi, subjugat de un impuls de nestăvilit, se aplecă În față și, presând cu capătul ca o pâlnie al clarinetului genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]