613 matches
-
exista un număr de 38 scufii inventariate. Îmbrăcămintea de protecție a personalului număra 24 de halate și o pereche de "pantaloni de portar", probabil pentru iarnă. Și acest capitol demonstrează ambianța cenușie, uniformitatea, rigiditatea penitenciară a vieții cotidiene din Ospiciul Golia. Îngrijirea medicală în primii ani de funcționare a Ospiciului era sumară. Ca obiect cu caracter medical în 1856 se menționau: "1 irigator (sic), 1 glistiur mic (sic) și 15 măsuri de dat doctorii". Cu timpul, inventarul medical s-a completat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
glistiur mic (sic) și 15 măsuri de dat doctorii". Cu timpul, inventarul medical s-a completat, apărând un termometru, mai multe bandaje, un lighean mare "cu ibricul lui de fier alb". În aceste condiții, spre deosebire de Ospiciul de la Mănăstirea Neamțu, Ospiciul Golia realiza tipul de unitate mai mult azilară decât spitalicească, tratamentul adresându-se numai afecțiunilor intercurente și accidentelor și nu viza aproape deloc boala psihică în sine. Dinamica bolnavilor demonstrează și ea caracterul azilar al ospiciului, care, spre deosebire de ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnavilor demonstrează și ea caracterul azilar al ospiciului, care, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut la mănăstirea Neamțului, avea o mișcare de bolnavi foarte redusă. Însăși Epitropia Sf. Spiridon pare să fi recunoscut tacit această diferență. În adevăr, reviziile făcute Ospiciului Golia erau rare și au avut, timp îndelungat, un caracter exclusiv administrativ, în timp ce Ospiciul de la mănăstirea Neamțului era inspectat în mod frecvent de epitropi de vază, era tratat pe picior de egalitate cu un spital și denumit aproape oficial de pe la 1860
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
administrativ, în timp ce Ospiciul de la mănăstirea Neamțului era inspectat în mod frecvent de epitropi de vază, era tratat pe picior de egalitate cu un spital și denumit aproape oficial de pe la 1860 "Ospital", denumire care nu a fost niciodată acordată Ospiciului de la Golia. La Golia exista în schimb, cum am amintit și mai sus, o viață religioasă mai susținută. La 1866, "paraclisul ospiciului alienaților din monastirea Golia" conținea "1 chivotu pe Sf. mase de argint pe alăcuri suflată cu aurul pentru Sf. taine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ospiciul de la mănăstirea Neamțului era inspectat în mod frecvent de epitropi de vază, era tratat pe picior de egalitate cu un spital și denumit aproape oficial de pe la 1860 "Ospital", denumire care nu a fost niciodată acordată Ospiciului de la Golia. La Golia exista în schimb, cum am amintit și mai sus, o viață religioasă mai susținută. La 1866, "paraclisul ospiciului alienaților din monastirea Golia" conținea "1 chivotu pe Sf. mase de argint pe alăcuri suflată cu aurul pentru Sf. taine; 1 rându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și denumit aproape oficial de pe la 1860 "Ospital", denumire care nu a fost niciodată acordată Ospiciului de la Golia. La Golia exista în schimb, cum am amintit și mai sus, o viață religioasă mai susținută. La 1866, "paraclisul ospiciului alienaților din monastirea Golia" conținea "1 chivotu pe Sf. mase de argint pe alăcuri suflată cu aurul pentru Sf. taine; 1 rându de Sf. vase adică un potir, un discu, o stea pe alăcuri suflată cu aur; o linguriță de argintu cu gavanu suflatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnave pe an. Bolnavele noi se internau în special în urma deceselor înregistrate, adică în limita locurilor libere survenite pe parcurs. Eliberarea din spital, la domiciliu, constituia o excepție rară. Și sub acest aspect caracterul static al Ospiciului este semnificativ. La Golia se întrebuințau mijloace represive, existând în special sistemul de detenție (camere întunecoase), mai târziu introducându-se "spențere de forță". Astfel, în 1864, dr. Taussig, medicul Ospiciului, solicita prin raportul nr. 124 "spențere de forță": "fiind spențerele de forță ce sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în 1864, dr. Taussig, medicul Ospiciului, solicita prin raportul nr. 124 "spențere de forță": "fiind spențerele de forță ce sunt acum la întrebuințare în acest Ospiciu nu sunt trainice și nu corespund scopului de imobilizare a bolnavelor". Internarea în Ospiciul Golia avea, în cadrul mentalității publice a timpului, un caracter infamant. Chiar legislația acorda o libertate limitată celor care fuseseră internați în Ospiciul Golia. Internarea la Ospiciul Golia stigmatiza pe plan social mai mult decât internarea la Ospiciul Neamțu, care avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
întrebuințare în acest Ospiciu nu sunt trainice și nu corespund scopului de imobilizare a bolnavelor". Internarea în Ospiciul Golia avea, în cadrul mentalității publice a timpului, un caracter infamant. Chiar legislația acorda o libertate limitată celor care fuseseră internați în Ospiciul Golia. Internarea la Ospiciul Golia stigmatiza pe plan social mai mult decât internarea la Ospiciul Neamțu, care avea o faimă mai puțin proastă. Documentele consultate la Arhivele Statului din Iași demonstrează din plin aceste afirmații care rezultă de altfel și dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu sunt trainice și nu corespund scopului de imobilizare a bolnavelor". Internarea în Ospiciul Golia avea, în cadrul mentalității publice a timpului, un caracter infamant. Chiar legislația acorda o libertate limitată celor care fuseseră internați în Ospiciul Golia. Internarea la Ospiciul Golia stigmatiza pe plan social mai mult decât internarea la Ospiciul Neamțu, care avea o faimă mai puțin proastă. Documentele consultate la Arhivele Statului din Iași demonstrează din plin aceste afirmații care rezultă de altfel și dintr-o tradiție orală încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
plan social mai mult decât internarea la Ospiciul Neamțu, care avea o faimă mai puțin proastă. Documentele consultate la Arhivele Statului din Iași demonstrează din plin aceste afirmații care rezultă de altfel și dintr-o tradiție orală încă nedispărută. Ospiciul Golia s-a zbătut în multe dificultăți generate de birocrație, de neînțelegeri permanente dintre Epitropia Generală Sf. Spiridon și instituțiile care solicitau internări și nu primeau aprobarea necesară și de faptul că fondurile ospiciului erau totdeauna foarte sărace. Epitropia se îngrijea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acești bolnavi. În special cu Comisia Interimară a orașului Iași Epitropia a avut neînțelegeri prelungite. Există nenumărate dovezi ale acestui diferend. Alegem spre exemplu una singură: Epitropia ceruse plata unei sume de bani pentru o oarecare Negruți, din lași, la Golia. Președintele Comisiei interimare cu adresa nr. 4959 din 6 mai 1872, se adresează Epitropiei cu referire la pretenția de mai sus în felul următor: "pentru ultimul rezultat la adresa Dv. nr. 1318 am onore a vă răspunde domnilor membri, că primăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de satisfacerea Casei aflămu rezistența cea mai absolută și am încercatu tocmai a vă convinge"(!). Conflictul era cronicizat, cum reiese din multe adrese, și se reflecta asupra bolnavilor care erau cele dintâi victime ale neînțelegerilor. Relativ la spitalizarea bolnavilor în Ospiciul Golia este propus dosarul 562 (Fond Epitropia Generală Sf. Spiridon Iași 1872) care oferă multe aspecte de felul celor arătate mai sus și permite precizarea retrospectivă a modului de rezolvare psihiatrică la Ospiciul Golia, identică de altfel cu aceea de la alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ale neînțelegerilor. Relativ la spitalizarea bolnavilor în Ospiciul Golia este propus dosarul 562 (Fond Epitropia Generală Sf. Spiridon Iași 1872) care oferă multe aspecte de felul celor arătate mai sus și permite precizarea retrospectivă a modului de rezolvare psihiatrică la Ospiciul Golia, identică de altfel cu aceea de la alte ospicii. Pentru internare se cerea: avizul unei comisii medicale în prezența procurorului; avizul Epitropiei; fixarea unei taxe pentru plată. Aceste condiții s-au aplicat pe parcurs; complicația avea ca scop evitarea internării unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Spitalul Sf. Spiridon, Ospiciul servea de staționar pentru cazuri psihice acute, mai greu de rezolvat, fiind primiți chiar și bărbați (pentru 2-3 zile) până la rezolvarea internării la Neamțu. Comisarul de Poliție, Administrația Municipală sau persoane de vază apelau direct la Golia pentru internarea unor rude scăpate, servitori etc., dacă se bucurau de protecția Epitropiei, care deseori dădea dispoziții în acest sens, trecând peste prevederile legale și fără nici un fel de comisie medico-psihiatrică. În acest fel se internau servitori bătrâni din unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unele case boierești ale Iașului, alienați care compromiteau anumite familii nobile ca și unii alienați cu care nu avea cum proceda altfel Comisariatul de Poliție. Aceste internări devin frecvente după 1890. Ca urmare a înființării Facultății de Medicină, Ospiciul de la Golia, în opoziție Ospiciul de la Neamțu, s-a mai dezvoltat după 1880 activitatea medicală și condițiile administrative ameliorându-se. Fiind utilizat ca bază clinică până în 1905 și având printre medici personalități distinse, ca dr. Lucașevschi, Pastia și Brăescu, Ospiciul a căpătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și având printre medici personalități distinse, ca dr. Lucașevschi, Pastia și Brăescu, Ospiciul a căpătat, în ultimii săi ani, o funcționalitate mai modernă, fiind utilizat ca primă bază de învățământ psihiatric din Moldova. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA ADAM Spre deosebire de ospiciile de la Golia și Neamțu, Ospiciul de la mănăstirea Adam, de lângă Tecuci, este foarte puțin cunoscut. (Prima comunicare bazată pe date de arhivă, în 1960, de semnatarul acestui volum.) Nu există nici o lucrare și nici o dare de seamă mai importantă asupra acestui ospiciu, singurele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
stare proastă. Fiecare bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având una sau două mindire în stare bună. Un bogat inventar de obiecte de cult, similar cu acela pe care l-am menționat la Ospiciul Golia, denotă caracterul mănăstiresc al ospiciului. Un preot slujea și împărtășea pe bolnavi fără nici o retribuție. Printre personalul sanitar, în afara medicului, ca personal calificat, exista un post de subchirurg, ocupat de C. Isăcescu. În rest, numai salariați necalificați. Din raportul analizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sanitar, în afara medicului, ca personal calificat, exista un post de subchirurg, ocupat de C. Isăcescu. În rest, numai salariați necalificați. Din raportul analizat rezultă că sumele afectate acestui ospiciu erau mai mici decât cele prevăzute pentru ospiciul de la Neamțu și Golia. "Lumina-risirea", "soponul" și "ciuberele" însemnau pe un "truluniu" 118,72 lei. Exista o instalație de hidroterapie, cu două încăperi, una de vară și alta de iarnă. Inventarul efectuat de revizori, deși foarte exigent și minuțios, nu prevede nici un obiect sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
încăperi, una de vară și alta de iarnă. Inventarul efectuat de revizori, deși foarte exigent și minuțios, nu prevede nici un obiect sau metodă de restricție sau de represiune (carcera, bașca, butuc, lanțuri etc.). În aceeași perioadă, la Neamțu și la Golia existau astfel de obiecte. De altfel raportul devine elogios, de mai multe ori, asupra fostului medic al Ospiciului, insistând cu privire la "umanitarismul și la spiritul național al Lăjescului". După încheierea reviziei, Ospiciul a fost condus de dr. C. Codrescu din Bârlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Anastasie Fătu, care a început organizarea ei în 1852. A. Fătu a elaborat și un manual corespunzător, Manualul pentru învățătura moașelor. Bine concepută organizatoric, bucurându-se de sprijinul domnului, care a pus la dispoziția Institutului imobilul său personal de pe strada Goliei, Școala de moașe a devenit, în 1882, Clinica obstetricală a viitoarei Facultăți de Medicină. În conformitate cu proiectul din 1851, urma să se înființeze și Școala de chirurgie. Aceasta a întârziat. Abia în 1859, la insistența tânărului medic al Spitalului Sf. Spiridon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
CREDINȚA PSIHIATRICĂ MONAHALĂ 66 ASISTENȚA MEDICALĂ DE MĂNĂSTIRE 70 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ 76 ORGOEȘTI, UN OSPICIU NECUNOSCUT 82 DOCTORUL PANDELE GRIGORESCU, UN PIONIER NECUNOSCUT AL PSIHIATRIEI ROMÂNEȘTI 85 O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ 98 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA 104 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA ADAM 116 ASISTENȚA PSIHIATRICĂ LA OSPICIILE ÎNFIINȚATE DE FILANTROPI ȘI DE INSTITUȚII COMUNALE 122 OSPICIUL GALATA 123 UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI 130 DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII ȘI AȘEZĂMINTE MEDICALE 135 SELECȚII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prea meschină, așa că robinetul a rămas uscat. Mama mi-a scos din lăcașurile ei tainice săpunul Rexona, un șampon unguresc, de un roz cam dubios, dar, oricum, STRĂIN, iar tata și Dragoș s-au dus cu canistrele până jos, la Golia, la cișmeaua din zid. Am stat cu stres amândouă; ne temeam că a înghețat apa acolo și nu curge. Dar s-au întors cu plinul și au turnat tot ce-au adus în cazanul mare, la înfierbântat. În baie e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
e afirmă el că relațiile tineretului cu "vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei" sunt în declin. O Călătorie în timp e prilej de panoramare. Sar în ochi în comparație cu alte centre urbane lăcașurile de cult ortodox, mănăstirile (Golia, Galata, Frumoasa, Trei Ierarhi, Cetățuia, Mitropolia), dar și Iașul arhitecturii civile (Palatul administrativ, Palatul Roznovanu) și statuile, în primul rând statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, opera francezului Frémiet. "Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cotidian. Mergeam în ordine, firește, în coloană, doi câte doi, sub conducerea și supravegherea unui "pedagog", urmând, invariabil, același itinerar: fundacul și strada Lozonski, prin fața Palatului Sturza (mai târziu seminarul Veniamin); strada Ștefan cel Mare, cu magazinele-i bogate; strada Golia (astăzi Cuza-Vodă); Piața Unirii, a cărei suprafață era cu mult mai redusă, decât azi, căci grădina din fața Otelului Traian, acum desființată, se întindea până dincolo de statuia marelui voevod; și în fine strada Arcului. Pe drumul acesta, luam contact cu orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]