2,506 matches
-
sufletelor sale moarte. Așa cum Gogol, care știa că bucuria creației din zilele dintâi nu mai poate fi reînviată, se întorcea iarăși și iarăși la masa lui de lucru, pentru a se convinge doar că este refuzat de creație, așa cum scriitorul (gonit de gândul că fără el ideea moare) nu-și anula ședințele de lucru, ci le înmulțea, cu toate că acestea îi produceau un chin insuportabil, tot așa și el, Maslennikov, ia cocaină, deși știe dinainte că drogul nu-i mai poate provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
domnul inspector Toma este aici tocmai pentru a se ocupa de cazurile acestea! Puteți vorbi fără probleme de față cu el. E la curent cu tot ce se petrece aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lângă Râpa Dracului. Drumul nu fusese ușor și durase chiar mai mult decât estimase mercenarul șef. Era cât pe ce să îi surprindă noaptea pe munte. Abia reușiseră să ajungă acolo când înserarea începuse să se lase. Plecaseră în grabă, gonind ca disperații la vale. Dimineață, se întorseseră cu toții ca să ducă la bun sfârșit operațiunea. În sfârșit trecură podul și așezaseră capcana la locul ei. Nu se mai grăbeau, Boris nu era dispus să lase la voia întâmplării nici un detaliu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea împăcat cu tot și cu toate, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
1784 veneam din Bacău pe drumul ce trece prin Secuieni, Câmpeni și Mărăști. La hotarul satului Mărăști, pe moșia poslușnicului Herțanu, am găsit tabără de căruțe și corturi și focuri și lătrat de câine, încât calul, făcându-și nălucă, a gonit o bucată de vreme înapoi spre Secuieni. M-am întors înapoi după goana calului din nălucă și am întrebat de departe și cu mare grijă că vor fi oarecum oameni răi și mi s-a răspuns să merg cu nădejde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fața cu zăpadă, dar s-a ales oricum cu o pată vineție. Conte Del Monte a mâncat o dată o cutie de albăstreală, dar n-a pățit nimic. Totuși, după câtva timp a sărit de pe fix și s-a pornit să gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cine-a zis-o, naiba s-o ia? — Păi, a răspuns Burne, recăpătându-și glasul, Matei i-o atribuie lui Hristos. — Doamne! a strigat Jesse și s-a prăbușit pe spate, În coșul de hârtii. AMORY SCRIE O POEZIE Săptămânile goneau. Amory se ducea uneori la New York, cu speranța de a găsi un autobuz nou, de un verde strălucitor, care, cu lucirea lui de acadea, să-i creeze bunădispoziție. Într-o zi s-a aventurat să vadă reluarea de către o companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plin de sânge al lui Zelea, lucrurile erau liniștite. Adică doamnele cântau, doctorul scria rețeta și domnul Popa... domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei, începând să aștepte. Între timp, domnul Popa gonea nesimțitor pe o motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile: Contesa mai avea șapte luni ca să-și îndeplinească planul. Atât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile: Contesa mai avea șapte luni ca să-și îndeplinească planul. Atât îi mai putea acorda heruvimul din viața lui. Gonind furios, în parte din cauza nervilor întinși la maximum, în parte din cauza faptului că nu știa să conducă o motocicletă, și în cea mai mare parte din cauza ochelarilor de soare fumurii, Horațiu intră cu motocicleta în primul McDonald’s. Poliția apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
răspunde scurt Marcela - mi-am amintit de celebrul „Moni, stai pe coaiele tale” -, apoi, fără altă vorbă, ne trage câte o palmă zdravănă fiecăruia de am auzit numaidecât câinii în Giurgiu. ― Ia, ieșiți afară, strigă Beligan la noi și ne gonește cât ai clipi, pesemne știa el ce știa. Mergem pe culoar cu obrajii roșii, cabinierele erau lipite de pereți, albe la față, iar Beligan venea în urma noastră, spunându-ne ca să ne consoleze: ― Ați scăpat ușor, asta și pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
început, se pare, chiar în ziua în care s‑a pierdut războiul, fiindcă înainte tatăl bătea oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același lucru, astăzi parvin din nou, iar el nu. Asta ține de destin, care e individual. Fiindcă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
investești ceva, acesta‑i unul dintre principiile de bază ale economiei, pe care Însă Hans nu le cunoaște, fiindcă își închipuie că o face numai așa, de plăcere. Pe 12 februarie ’34, mama lui Hans era încă destul de tânără și gonea de mână cu mama ei, bunica lui Hans; cu cealaltă mână, mama o ținea strâns pe sora mai mică. Șuierând țâșnesc cuvintele: Copii, fugiți, e‑n joc viața noastră, nici mai mult nici mai puțin. După ce ne‑au luat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o nebună pe cer, la mică înălțime, în realitate sunt doar norii cei care gonesc. Rainer studiază cu atenție luna și spune ceva despre ea, trebuie să fie o imagine care nu i‑a mai dat nimănui prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o nebună pe cer, la mică înălțime, în realitate sunt doar norii cei care gonesc. Rainer studiază cu atenție luna și spune ceva despre ea, trebuie să fie o imagine care nu i‑a mai dat nimănui prin cap până acum, altfel s‑ar putea spune pur și simplu că luna stă pe cer ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și simplu admirase bustul ca pe o piesă de sculptură. Și, apoi, poate că nevastă-sa era fiica rabinului-șef... După aproape o oră, Heydrich ieși în cele din urmă pe ușile duble din fața mea. Ducea o servietă și îl goni pe aghiotantul său SS când mă zări: — Kommissar Gunther, zise el, părând să găsească ceva amuzant în sunetul pe care rostirea rangului meu îl făcea în urechile sale. Mă conduse înainte, de-a lungul galeriei: — M-am gândit că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Credeam în primăveri neprihănite În roua clară a luminii plânse Și-n turmele gonind pe munte nestrunite Credeam zăpezilor de vifor în troiene strânse. Tăceam în zborul lin peste coloane de bazalt Cântam izvoarelor sub brazii nemișcați Și recitam poeme cu arome vechi de psalt Pe-a timpului cărare ne simțeam legați Și străbăteam
SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364513_a_365842]
-
se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas? înmugure fuga-n colind părinții mei albi, nestinși fără glas vă văd câteodată venind și tresar- e-un vuiet surd pe la porți ca o rugă ciuta gonind vânătoru-și alungă... Referință Bibliografică: Vânătoare inversă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]
-
rugași să pună obrocul Ca doar de fericire să-ți sufere feciorul. Pe urma mea e gândul tău drept pază, În ceasurile grele și-n ceasuri de odihnă, Iubirea o trimiți în calea mea să vină Din drum ca să-mi gonească orice piază. Azi lacrima îți curge în ochii tăi pârâu, Ai vrea să mă mai vezi până ești vie, Eu cel ce sunt doar bobul mic de grâu Ce holda ta lăsatu-am pustie, Aproape-aș vrea să fiu cand
POEME CU CLOPOT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361525_a_362854]
-
Sunt sorbite de buzele de razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Sunt sorbite de buzele de razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă.Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
mărțișor... E primăvară E primăvară, pe crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele plesnesc Și inima îmi zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
Natura insăși respira adânc, ca într-o tristă contemplare, privind din cer înspre pământ, tăcutele-i raze de lumină. Se întețise vântul, culcând odihnitor, ramuri și vise, într-o pace străbătută doar de șuierul frigului. Amurg de februarie. Aleile umede goneau printre grădinile cu zăpada încă strălucind, cu pașii grăbiți de dor spre casă sau cu mers greu, împovărat de griji, bastonul măsurând anii și clipele. Un moment a rămas suspendat în gheața timpului. Priveam spre două păpădii, ce, printr-un
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]