4,325 matches
-
de lumea toată." LIOARA: Frumos cântec, fata mea, da' nu-i cântec de om bucuros, cum ziceai tu c-ai fi aici, la casa noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai mult decât se aude, un zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule, se poate?! (vine din dreapta cu o oală, toarnă celor doi.) NIȚĂ: Lasă oala aici... ILINCA: O las, părinte. Când mai aveți trebuință de ceva, chemați-mă. Îndată-i gata și mâncarea. (iese grăbită) NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ: Noroc, părinte! (beau) NIȚĂ: Da' finu' dumitale ce-o fi zăbovind atâta, de nu vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine... (cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Și ce făceai? ACARUL: Triam călătorii în pachete de câte o mie. Întoarce acul) Întorceam acul gata! Trenurile puteau trece când la dreapta, când la stânga. (Zgomot de tren în goană, scade, dispare) MICUL PRINȚ: După zgomotul trenului, par foarte grăbiți. Ce caută miile de oameni din trenuri? ACARUL: Nici chiar mecanicul de locomotivă nu știe. (întoarce acul. Tren care trece în goană) MICUL PRINȚ: Gata, se și întorc? ACARUL: Nu sunt aceiași. Aceștia vin în locul celorlalți. MICUL PRINȚ: De ce? Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cu toată graba pe care o avea, moș Dumitru a mâncat pe așezatelea. Așa îi era feleșagul, cum spunea el. Când s-a ridicat de la masă, și-a făcut cruce, și-a îndesat cușma pe cap și a ieșit... Mergea grăbit, cu gândul la oamenii care ar fi buni pentru treaba pe care o plănuise... Bine te-am găsit, Costăchele! Bine ai venit, moș Dumitre. Ia spune, cum a fost drumul și cum te-ai descurcat cu angrosistul? Cum să fie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i scriu. Se apropie Paștele și a avea și el ceva timp liber. Hai să trecem pe la nașu’, să-i spunem ce avem de gând să facem. Dacă spui tu, n-am încotro... Până la casa învățătorilor au mers cu pas grăbit. La un timp, Petrache a întrebat: E destul de târziu, Costăchele. Nu s-or fi culcat? Nu se culcă ei așa devreme. Când au ajuns la casa învățătorilor, au constatat că lumina era stinsă. Înseamnă că îi destul de târziu dacă s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-o aici și spune-i lui Petruță să i-o dea inginerului în mână și să aștepte răspuns. Așa i-am scris. Petrache a luat scrisoarea, a pus-o în geanta de care nu se despărțea niciodată și a plecat grăbit, să-l găsească pe curier... În ziua aceea, Costăchel a stat ca pe ghimpi. Cu omul de la județ a avut multă treabă. Acela nu prea s-a arătat vorbăreț. La întrebările lui Costăchel privind evenimentele din lume răspundea destul de sumar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai. Un cer limpede, țintuit cu stele, te îmbia să zăbovești ascultând liniștea din jur... Ei însă au pornit grăbiți... Uite la ei cum umblă noaptea, parcă-s holtei. N-au băgat încă de seamă că li s-au albit tâmplele și li s-o cam brumat musteața. Bine ați venit, copii. Așezați vă colea, să ne stea pețitorii - i-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
intrând într-un univers al tăcerii, al cărui capăt nu putea fi bănuit unde începe și unde se sfârșește. În fiecare dimineața, Simona vedea de la aceeași fereastră femei cu copii în brațe, școlari cu ghiozdane grele pe spate, muncitori, funcționari grăbiți să înceapă o nouă zi de trudă, bătrâni pensionari sprijinindu-și anii în bastoane, parcurgând anevoie drumul până la alimentara din colț pentru o sticlă de lapte, un iaurt și o pâine proaspătă. Aceleași și aceleași cotidiene preocupări, fără nici o excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de acest trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
putea repara haina ruptă șinvechită, ci doar îi va mai prelungi puțin sfârșitul. Astfel, absolut orice s-ar fi putut zice despre Adriana, dar numai nu că era vreo superficială, sau vreo persoană deloc aplecată către amănunte. Niciodată o privire grăbită și de suprafață asupra sufletului propriu nu poate aduce ceva bun și trainic cu adevărat. Ce-i drept, femeia, până acum, încă nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în suferință. Tot timpul, el ținu neîntrerupt mâna ei într-ale lui, pentru a-i putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el în felul acesta, căci este prea greu de socotit, întrucât, în astfel de situații, mereu timpul ți se pare fie că înțepenește dintrodată locului, fie că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care au rezistat eroziunii fiecărei zile imprevizibile. Într-o lume a haosului, pavată cu suferință , intoxicată până la refuz cu idealuri false, puțini sunt cei care mai cred În energiile lor creatoare și... chiar salvatoare. Cu tenacitate, departe de privirile omului grăbit, ei Încearcă să ridice un edificiu al frumosului, armoniei, solidarității, adunând În mănunchi Înalte valori spirituale, Învingând astfel suficiente adversități apărute În cale. Grație acestor oameni remarcabili , promotori ai culturi și spiritualității românești au luat naștere proiecte culturale Îndrăznețe. Amintesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de cealaltă parte a străzii și a sunat la clopoțelul agățat de ușa proprietarului. Se afla În această zonă a Italiei doar de câteva zile. Nu avea acte În regulă, care să-i asigure o ședere
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi mari, care cădeau leneși și somnolenți peste trecătorii grăbiți. „Doamne! Ce fac? Oare voi fi În stare să-mi reprim emoția astfel ca Întreaga acțiune să fie o reușită?” „Hai, băieți! aliniați-vă câte doi așa cum am stabilit. Vedeți ce faceți, aveți grijă cum vă manifestați deoarece este și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o altă privire -jertfă de seară - p rinsă Într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting În fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de Întrebări se Înalță
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
facă acum? Să-l aștepte pe celălalt nu avea rost, același timp o costa să ajungă și pe jos acasă. Se hotărî să plece. Simțea părere de rău pentru timpul ce-l pierduse, nu putea schimba nimic. Mergea cu pas grăbit și preocupată de gândurile ei. Deodată, vede la câțiva pași înaintea ei un cerșetor stând în genunchi. Nu mai văzuse până atunci cerșetori în acea stradă. Oamenii treceau pe alături fără ca să-l observe. Nu este văzut bine faptul de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
hotărâsem să citesc timp de patruzeci de zile Acatistul celor adormiți. Doream foarte mult să-l visez, îmi era atât de dor de el! Într-o noapte îl visasem, foarte puțin; îl văzusem într-o sferă de lumină, dar părea grăbit. Credeam că el nu mă vedea și simțeam că eu nu-i puteam vorbi. Se întoarse să plece. Atunci, toate cele dinlăuntrul meu îl strigă, dar fără voce. El își întoarse fața către mine și îmi zise încet: „Știu că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cuvântul spus are putere. Să nu blestemăm nicicând, că blestemul, de cele mai multe ori, se întoarce asupra noastră sau a copiilor noștri. Dumnezeu să ne miluiască pe toți! O lecție de neuitat Era recreație. Copii gălăgioși alergau pe coridoare. Unii intrau grăbiți pentru a-și lăsa ghiozdanele la locul lor, ieșind din nou, alții, liniștiți, se așezau pe scaune, pregătindu-și cele necesare pentru lecția care urma să înceapă în curând. Doamna profesoară avea totul deja pregătit pentru a începe activitatea, doar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Trage aer în piept și se prezintă foarte precis, scurt, se grăbește să-i spună unde este și îl întreabă dacă se pot vedea. Alex o întrerupe: "Lasă-mă să-ți spun bună ziua". "Ești liber? Ne putem vedea?", insistă ea grăbită. "Sigur. Te așteptam". Când vii", întreabă ea sec. "Mai am puțină treabă. Te sun imediat ce termin". "Te rog nu-mi strica această întâlnire". "La ce te referi?" "Vino cât poți de repede". Pune receptorul în furcă. O lehamite mai grea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-au văzut. A încercat să-l uite sau să-l iubească ca pe Iisus Cristos, dar nu a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]