30,256 matches
-
pentru a atinge în mod liber îndumnezeirea. Și Adam n-a făcut-o. Sfântul Grigorie de Nyssa atrage atenția asupra faptului uimitor că tot în mijlocul raiului era și acest pom, pomul vieții. Într-adevăr, Sfânta Scriptură ne arată că în mijlocul grădinii paradisiace, Dumnezeu a sădit pomul cunoștinței binelui și răului și pomul numit pomul vieții, căruia îi conferă aceeași centralitate spațială. Aceasta înseamnă că ambii se aflau în același punct central, căci nu pot fi două puncte centrale. Aceasta poate să
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
rămas undeva de unde oamenii au fost scoși, înseamnă poate că lumea a rămas în sine un potențial pom al vieții, a rămas potențial transparentă, dar oamenii au căzut de la această cunoaștere a ei. Ei n-au mai văzut lumea ca grădină, ca rai al deplinătății vieții, prin care umbla Dumnezeu; ei n-au mai văzut lumea în semnificația ei deschisă infinitului personal al lui Dumnezeu. E semnificativ că sfinții, care prin Hristos s-au ridicat peste alipirea exclusivă la creație, văd
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
EIBMBOR, București, 1998, pp. 187-188. footnote>. Hristos a biruit răul pentru totdeauna și a făcut să troneze binele, a răscumpărat, a mântuit, a desăvârșit, schimbând uneltele și simbolurile înfrângerii cu cele ale biruinței finale și definitive. Astfel, aflăm cum în grădina Edenului a întins Adam mâna în mod egoist spre a gusta din acel pom, iar pe Golgota a întins Hristos mâinile în mod altruist, îmbrățișându-ne pe toți; pentru că a vrut Adam să devină dumnezeu, fără ajutorul lui Dumnezeu, Fiul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
EIBMBOR, București, 1998, pp. 187-188. footnote>. Hristos a biruit răul pentru totdeauna și a făcut să troneze binele, a răscumpărat, a mântuit, a desăvârșit, schimbând uneltele și simbolurile înfrângerii cu cele ale biruinței finale și definitive. Astfel, aflăm cum în grădina Edenului a întins Adam mâna în mod egoist spre a gusta din acel pom, iar pe Golgota a întins Hristos mâinile în mod altruist, îmbrățișându-ne pe toți; pentru că a vrut Adam să devină dumnezeu, fără ajutorul lui Dumnezeu, Fiul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
rădăcini. La Sucevița am lucrat pe negru și verde, pentru că peisajul era inundat de verdeață - un verde în diferite nuanțe, în funcție de ora zilei, de soare și umbră... Sunt nespus de bucuroasă că am avut ocazia să trec prin Cernăuți. În Grădina Publică am simțit acea atmosferă care mi se potrivește. Copacii sunt foarte înalți și creează o umbră deasă prin care pătrunde lumina. E tocmai acel obsedant pentru mine <întuneric supraluminos>, ce-l caut pentru a-l înnobila pe hârtie”. Pilduitoare
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
10,00, copiii sunt așteptați la o petrecere cu timbre, povești din universul filatelic, multe concursuri, premii și distracție. Vor fi organizate acțiuni speciale precum: expoziția „Satul Copilăriei”, cu desene, pictură, grafică realizate de copii, lecțiile plantării „cu veselie” în grădina de legume împreună cu Asociația Bio-România și cele de dans alături de Ansamblul folcloric Mugurașii de Teleorman, al Asociației Cultural Artistice Liviu Vasilică. * La Teatrul „Ion Creangă” copiii pot vedea sâmbătă spectacolul „Carolina și poneiul” de Laurențiu Budău, în regia regretatului Cornel
Manifestări dedicate Zilei Copilului, în Capitală [Corola-blog/BlogPost/93770_a_95062]
-
de pe acoperiș. Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sarbatoarii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone fetele își făceau coronițe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineață găseau coronițele pline de roua, era semn sigur de măritiș în vara care începea. Gospodării încercau să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene, în seara din ajunul
24 iunie – Drăgaica sau Sânzienele [Corola-blog/BlogPost/93789_a_95081]
-
prilejuit de-a lungul istoriei nenumărate controverse. Cartea nu este elaborată după documente stătute de arhivă, ci este un produs proaspăt, actual, conceput și elaborat în direct, la minut am putea spune, din inițiativa a doi foarte laborioși ostenitori în grădina Domnului și a Maicii Domnului. Este vorba despre Înalt Prea Sfințitul Ioan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei și despre prof. dr. Luminița Cornea din Sfântu Gheorghe. Rezultatul respectivului dialog sau Convorbiri, se citește cu mare interes și se gustă cu multă
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
Este oarecum neobișnuit ca o poetă să îmbrățișeze cu atâta dăruire mitul lui Prometeu și al vulturul lui ,,S-a tras/ în cel mai bun prieten al meu/ - Vulturul’’ (Zăpezi peste ființă) într-o tăcere a unei grădini din piatră, nemișcată și imuabilă, care a rămas, încă de la începuturile ei într-un secret și enigmatic infinit de cretă albă. Ca și menhirele și dolmenele, nici ,,piatra nu are gură/ să spună câte dimineți/ au trecut/ de la nașterea lor
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
sufletească ca să-l poată pătrunde cu mintea, cu ,,ochiul de gheață’’ (Pescăruși cu blânde priviri). Este un timp al unui trecut clar exprimat printr-un prezent nesfârșit. Poeta ne propune, în locul celei vii, o lume (un spațiu, pământul) cu o grădină din piatră, în care cuvântul final aparține numai acelei păsări mari ,,Văzând liniștea grădinii de piatră’’ (Celei păsări adevărate). Este o lume în care ,,Vor începe să umble singurătățile’’ (Amurg), în care ,,Păsări mute veneau’’ (Îmi furau bucuria), o lume
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
priviri). Este un timp al unui trecut clar exprimat printr-un prezent nesfârșit. Poeta ne propune, în locul celei vii, o lume (un spațiu, pământul) cu o grădină din piatră, în care cuvântul final aparține numai acelei păsări mari ,,Văzând liniștea grădinii de piatră’’ (Celei păsări adevărate). Este o lume în care ,,Vor începe să umble singurătățile’’ (Amurg), în care ,,Păsări mute veneau’’ (Îmi furau bucuria), o lume cu umbre de cretă dintr-un univers tăcut și nemișcat și care are foarte
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
Mi-e dor de bunica mea, dar și pe Silvia...parcă-o cunosc! Cu aceeași ușurință Ligya descoperă importanța prezentului, lăsând trecutul în urmă, dar păstrându-l parcă aproape, ca într-o încercare de a uni timpul. “Astă seară în grădină/ S-a aprins un licurici,/ Și zbura încet, agale,/ Când pe acolo, când pe-aici.” Și da, Ligya este un prezent continuu, dar oglinda, neiertătorul martor al perenității noastre, îi aduce aminte de scurgerea orelor. Mi-a brăzdat timpul obrazul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
Leoaica albastră. Reliefând atmosfera plăcută precum și ambianța boemă înconjurătoare, Dan Cioată a povestit că Medicina ca misiune s-a născut din dialoguri avute cu Mariana Pândaru în curtea Institutului de Cardiologie din Timișoara, în bisericuța acestui spital sau chiar în grădina casei. Întrebările pornesc de la starea pacienților și sunt de genul ,,de ce, Doamne?’’, ,,de ce tocmai acum?’’, ,,de ce tocmai mie?’’ iar rugămințile sunt felurite, dar în general de genul ,,Doamne, dă-mi sănătate, mai lasă-mă puțin să mai trăiesc pe acest
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
o concepție despre lume și viață ce trebuiesc revizuite acum la moment de răscruce (1) ,, Cred că trebuie să îmi revizuiesc /toate poemele /și să văd cum să fac loc Isarului /să treacă prin ele /să le mângâie /așa cum mângâie grădinile Münchenului /și patul în care zac /”. O revoltă interioară, dar și o determinare de a trăi (42) ,,...cine a creat geografiile noastre /interioare /cu idea că trăiesc, că mor /și mă doare /”. Există în permanență, undeva acolo ascunsă în suflet
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
vite. Au pus pe jos paie, și fiecare a dormit pe sacul cu lucruri luate doar pentru trei săptămâni, cât li s-a spus că vor sta departe de casă. Au lăsat vacile în grajd, oile în curte, păsările în grădină. N-au avut cum să le ia cu ei. „Ba mai mult”, spune bătrânul Johann, „femeile s-au străduit să lase casele curate, măturate, să fie faine când se vor întoarce înapoi... Le-au încuiat, au scris pe chei numărul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
și etnologie Horniman lansează, pe 3 octombrie 2014, cel mai amplu program de celebrare a artei și culturii populare românești organizat până în prezent în capitala Marii Britanii, însumând o serie de evenimente care se vor desfășura în incinta muzeului, precum și în grădinile acestuia, pe toată durata primului weekend al acestei luni, între 3 și 5 octombrie 2014. „România esențială” își propune prezentarea surselor ancestrale și profunde ale identității românești prin intermediul mai multor expoziții, concerte, demonstrații de meșteșuguri tradiționale, proiecții de film antropologic
Primul proiect de amploare dedicat culturii tradiţionale româneşti în Marea Britanie [Corola-blog/BlogPost/93919_a_95211]
-
briză ușoară, mărginita de pietrele în formă de focă, îngrămădite pentru a zăgăzui impetuozitatea valurilor. Mai aproape, măi înspre noi, terenul de bătut mingea pe nisip, aleea din capătul falezei, gardul verde împrejmuitor al vilei și, până sub picioarele noastre, grădină cu iarba, flori și copaci, cireși, meri și mai ales pruni, un nuc, pini, frasini și câțiva stejari în partea stângă, printre care se ghicește stațiunea Olimp: Hotelul Belvedere și, dincolo de el, hotelurile masive ca niște străjeri, închipuind Muntenia, Moldova
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
ne caută la fiecare pas, ne mânie, si nu mai are culoarea jadului, nu este nici incolora, ci cenusiu-maronie, atingerea mâlului îi distruge puritatea și o face lumescă. La primul prânz, la o masă improvizată ingenios, ca pe vremuri, în mijlocul grădinii, blatul de lemn fiind lipit pe un trunchi de copac tăiat la vreo 80 cm de sol, mâncăm ciorbă de perișoare din carne de oaie, ciulama de pui cu mămăligă și o prăjitură cu înveliș de ciocolată, toate pregătite de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
ale acestei epoci, în care tocmai modelele și caracterele lipsesc”. Că o mlădiere a spiritului, Gabriel înflorea în oamenii pe care și-i alegea cu migala, cu dorire, cu duh, îi sadea apoi în sufletul său pentru a înmiresma Marea Grădină a Maicii Domnului nostru. Gabriel Artur Silveștri era conștient că Neamul nostru care făcea parte din prima Familie a lumii, din Zorii Creației, binecuvântata de Bunul Dumnezeu prin înseși numele care i le-a dat: pelasg, trac, scit, bes, agatârș
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și timpurile noastre de oameni modești în aparență, dar cu suflete și minți luminate, oameni care au reușit să strângă șirurile gândurilor scăpate, ca prin minune, din subconștientul lor, în istorii și creații ale semenilor din moși-strămoși aflați pe meleagurile Grădinii Maicii Domnului. A strâns cu migala, ardoare și răbdare toate gândurile bune legate de creația poporului nostru, de patrimoniul lui, de esență rădăcinilor lui și de inimă istoriei lui zbuciumate, pline de biruințe nemaiîntâlnite în alte istorii, dar, din păcate
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc în borcan roșii ca inima
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc în borcan roșii ca inima mielului de Paște. Albina se-nvârte în jurul corolelor sângerii, ocolindu- le. Să fie și acesta un semn de la morții cei buni? Arborii pleacă în cer cu grădină cu tot. Pe un covor de verdeață plutesc zâmbitori mirele și mireasa într-o caleașcă plină de veseli nuntași ce dispare în ceață. Gloria zilei O, Maică Sfântă a leilor aș fi scos un urlet de sălbatic din gâtlejul îndesat
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
la Veneția, m-am crezut în al nouălea cer, pe apă - atât, aici: șlefuim cristale pe poduri și pe subt poduri din mințile noastre inimi, cât ne mai țin piloții structurilor, între valuri de arcade, logii și trepte, ori doar grădini suspendate un dor de Bizanț, care și el ia de la alții - un pod între două respirații. Și nu mai știu unde am pus o formulă de bun rămas pe care am uitat-o dar o notasem când am citit
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
flori în glastre, noduri de emoție,-n epigastre, zâmbete dulcege sau salmastre, în studioul posturilor noastre de radio și televiziune. Telespecialiștii în dezastre ciripesc cu voci policastre,-n așteptarea Păsării Măiastre pe aeroportul Otopeni. Pasărea măiastră Erfor$oan zboară spre grădina lui Io(a)n, unde o așteaptă, cu elan și legitimă mândrie, vechiul clan, să-i confere gradul de colan (de, repet, colan, - iar nu golan) al ordinului Steaua României" etc. Răsvan Popescu, Femeia visurilor, București, Ed. Du Style, 2004
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
furiș, fără urmări. Ne-am putea gîndi, dacă înțelegem cartea într-un registru mai grav, ceea ce, totuși, nu recomand, la Oameni din Dublin, de Joyce, cu cele patru anotimpuri ale existenței avîndu-și, fiecare, bucuriile și tristețile lui. Și, iarăși, la Grădina potecilor ce se bifurcă, parabola lui Borges despre alegerile de tot felul. Ai vrea să pleci, ai vrea să și rămîi. Și te hotărăști să rămîi, cît ți-o îngăduie cele nici două sute de pagini, în lumea complicată a unei
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]