1,434 matches
-
din morți, păcătoasa iertată de Isus. Ele se Întâlnesc În grădina unui anume Philogenes, „grădinarul”, căruia Isus Îi vindecase fiul, pe Simon. Conform acestei apocrife, apostolul Bartolomeu Însuși ar fi fost de meserie grădinar. Scena mai are un element inedit: grădinarul conversează nu cu Maria Magdalena, ca În relatarea canonică, ci cu Maria, Maica Domnului. Într-o altă apocrifă celebră, cunoscută sub numele de Epistula apostolorum, datând, probabil, din sec. al IV-lea și păstrată numai În etiopiană și coptă, se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
față i se ducea pe porțiuni și totuși era foarte palid. Se uita În jos, la noi, cu cea mai sugestivă expresie de bântuit. Cu expresia pe care și-o lua când spunea povești cu fantome. Tânărul stăpân Împins de grădinar pe căi greșite. Băiatul În frac care se Înecase În fântână. Totul Îi era mort, În afara ochilor. Ochii Îi rămaseră fixați asupra noastră - pe picioarele goale ale Obiectului, Întinse În poala mea -, În timp ce chipul i se păstrase Îmbălsămat. Apoi această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doi arbuști care străjuiau intrarea, În timp ce doamna Maigret se retrăgea În penumbră. — Ridicați puțin capul, din cauza pălăriei. Era prima dată, de mult timp, cînd era fotografiat cu o pălărie de paie, și doar la Meung-sur-Loire purta o pălărie veche de grădinar. — Încă una. Doar o secundă... Mulțumesc. — Spuneți-mi, domnule Maigret, pot să vă Întreb dacă chiar vă ocupați de caz? — Ca șef al brigăzii criminalistice de la Poliția Judiciară din Paris, nu intră În atribuțiile mele să mă amestec În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să umple mormântul - presăra pământul egal, ca un grădinar care presară bălegarul. Săparea mormântului părea nefirească În dimineața aceea de mai. Nu-mi Închipuiam cum ar putea muri cineva. — Imaginează-ți cum ar fi să te Îngroape Într-o zi ca asta, Îi spusei lui John. Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mascate care răsunau de râsete, de fapt, gata cu râsetele pentru că nu le mai rămăsese nici un servitor care să pregătească, să Întrețină și să strângă după baluri. Nu tu un servitor sau măcar un valet, bucătar sau fată la bucătărie, grădinar sau băiat la grajduri. Matilda Andrews a căzut Într-o stare de perpetuă apatie și s-a Închis În apartamentul ei, unde stătea de vorbă cu soțiile demnitarilor din oglindă. Tânărul Seraphineas a devenit retras, citind cărți peste cărți, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ce, pe voi pot să vă pun la curățat ceapă? - Vă rugăm domnu’ inginer, avem și noi probleme pe acasă, familii sărace, vrem să lucrăm și noi ceva, să câștigăm un ban cinstit. - Hai, dom’le nu vindeți pepeni la grădinar! Las’ că știu eu! V-ați găsit câte-o gagică și nu vă îndurați să le lăsați singure. Veniți cu mine! Ne-a înarmat cu câte un măturoi și ne-a dat sarcină să măturăm curtea. Oricât de încet am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Și câte tâmple strălucite Făcut-au muză din Cotnar. Și vor mai scrie înainte Ce este extraordiar; Va fi o ploaie de cuvinte Cât fi-va-n lume vin Cotnar. Azi mulțumim cum se cuvine Celui ce-n slove-i grădinar, Și-i spunem cu pahare pline: Cotea e perla de Cotnar. 23 februarie 2004 COTEA-PERLA DE COTNAR D-lui acad.Valeriu D. Cotea Am ajuns printre elite Invitat pentru un ceas (Frunți boltite și călite, Toate-n drumul spre Parnas
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mulțimea aceea sâcâitoare venea, de altfel, pentru Fereolus: Etius avea într-adevăr cu totul alte probleme. Cu mâinile la spate și cu o expresie severă pe chip, Magister militum privea cum soldații săi călcau în picioare fără nici o grijă munca grădinarilor palatului și nu dădea prea multă atenție comentariilor arogante ale înaltului magistrat. Din când în când, urmărindu-și firul gândurilor, închidea ochii și trăgea adânc în piept aerul plin de miresme meridionale. între timp, Sebastianus, în obișnuita ținută de ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cineva atât de tânăr din punct de vedere fizic. Era genul de maturitate la care te-ai fi așteptat de la o matroană de cincizeci de ani. Tinerele femei erau de obicei foarte atente la modul cum își exercitau autoritatea. Cameristele, grădinarii, funcționarii - bărbați sau femei - de obicei lăsau slujba dacă o femeie de treizeci de ani era prea autoritară. Cumva, Anrella se descurca. Nimeni din personalul ei nu avusese vreun motiv să plece. Adică să plece definitiv. Își luau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
picioare, strigă pe un ton strident: - Nickson... Nickson... Nickson! - Da, doamnă? Valetul înalt, cu chip prelung se grăbi să vină prin dormitor, din hol. - Cheamă-l pe Gregory. Spune-i să încuie cele două porți și să-i pună pe grădinari să patruleze. Valetul alergă disperat spre ușile de sticlă. Craig avu impresia că Nickson îi aruncă o privire rece, cercetătoare când trecu pe lângă el. Apoi dispăru pe ușă. Agitația dispăru odată cu el. Se așternu tăcerea. Anrella stătea în picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lumea mea, nu despre cel pe care Îl poți Întâlni aici. „Ia te uită că și În altă lume sunt ziariști și tribunale!“, Își spuse Mașa, cercetându-l cu suspiciune pe sub gene. „Nu cumva Încerci mata să vinzi castraveciori la grădinar?“, gândi ea. - Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl știu pe tata. Ascunde. Și la ce-i mai sunt buni banii acum? Nu și-ar putea permite să-i declare nici dacă... — Nici dacă ar supraviețui? — Chiar așa. Și e ca și cum ne-ar Întoarce spatele. Sau precum câinele grădinarului. — Crezi că e o figură de stil potrivită? — N-ar fi potrivită pentru dumneata, dar când o spun eu nu contează prea tare. Sunt din altă generație. N-am avut nici un pic de demnitate din start. Un cu totul alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte demonstrativă. Emil Închise ușa și, ocolind corect mașina, se așeză pe scaunul șoferului. — Ei, era foarte organizată, spuse el. Ca stăpână a casei, de clasa Întâi. Ca trasă cu liniarul. Rezervată. Corectă. OK. Conducea casa ca IBM-ul - pe grădinar, pe spălătoreasă, pe bucătar, pe mine. Doctorul Îi era recunoscător, fiind un puști dintr-un cartier rău-famat. Îl făcea să pară demn de Ivy League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bun. Un șirag de petale a luat foc. Ahmad, a exclamat ea. Bărbatul a zâmbit. Flăcările se îndreptau rapid către tulpinile de solandra. Irene a făcut un pas înainte, dar Ahmad a oprit-o cu mâna. Bărbatul avea palme de grădinar: aspre și pline de bătături și o cicatrice de arsură chiar sub încheieturile degetelor. Focul s-a domolit când a ajuns la o movilă de pământ rece. Flăcările au mai licărit de câteva ori, apoi s-au stins cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ha? Bulgarul, încovoiat între căpățâni violete de varză, mormăi ceva neînțeles, ridicându-și sprâncenele negre. Bătrânul începu a râde, clătinându-și luleaua între dinți. Apoi strigă tare, vârându-și mânile în brâu și dându-se puțin pe spate: —Ceacâi bre? Grădinarul iar își ridică negreața de sub frunte. Moș Gheorghe Cucu se întoarse spre mine, cum mă apropiam. Noi eram prietini vechi. —Iaca, așa mă chinuiesc cu el, domnule... Nu știe bechi moldovenește... Tot îl întreb, tot îi vorbesc de vreo șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bulgar, nu se mai uita nici la mine. Trase de pe acoperișul zbârlit al căsuței prăjina lungă cu vârf de fier la capăt, o puse pe umăr și porni cu pași îndesați pe malul năsipos, în susul apei. Înțelesese în urmă și grădinarul despre ce e vorba. Ridicându-și șalvarii cafenii și opincile mari, pășea cu luare-aminte peste straturi și venea după noi. Dintr-o înfundătură de mal, din când în când, doi flăcăuași ridicau până la piept trupurile. Ne făceau semne cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în jos, în hlei, îngreuiate de apă. Moșneagul puse cangea deoparte, apoi făcu semn cu capul. — Hai, apucați de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l aduseră pe năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș începu a curge prin barba încâlcită, amestecându-se cu două dungi de sânge, care însemnau linioare roșii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre zarzavaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strada, poate din întreg Blackrock-ul1. Ani de zile se aruncau acolo bicicletele ruginite (ale noastre) și sticle goale de Johnny Walker (tot ale noastre), și asta pentru că, spre deosebire de alte familii, mai harnice și mai la locul lor, noi aveam un grădinar: Michael, un bătrân încovoiat și irascibil care obișnuia să nu facă nimic. O ținea pe mama în ger în timp ce-i explica de ce nu poate tăia iarba („Microbii intră prin tăieturi și apoi vă treziți că vi se usucă“). Sau de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pierdem credința în dragoste și în speranță și în toate lucrurile frumoase. N-aș putea să îndur asta. Apoi aș ajunge o bețivă cu părul vâlvoi, machiată strident care bea martini la micul dejun și încearcă să se culce cu grădinarul. —Anna, n-o s-o dăm în bară, promit. E de bine ce se întâmplă între noi, mai bine nu se poate. Știi asta. Avea dreptate. Ceea ce însemna că, de fapt, teama mea cea mai mare - ca dorința pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se justifica el. Astaghfirullah, pe care Hamza îl admirase întotdeauna, voia să-l ferească de a se pomeni în stare de impuritate, tocmai el a cărui lamă purificase jumătate din băieții din Albaicin. Un alt vecin al nostru, Saad, un grădinar bătrân de curând rămas orb, nu se simțea în stare să plece. Un copac bătrân nu-l mai poți planta din nou pe pământ străin, repeta el. Om cucernic, umil, cu frică de Dumnezeu în tot ce făcea, venise ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din acest pământ, iar când vor veni turcii, din mila lui Dumnezeu, ca să-și încrucișeze săbiile cu rumii, noi nu vom mai fi aici ca să le dăm o mână de ajutor. Glasul afectat al lui Astaghfirullah l-a făcut pe grădinar să tacă: — A rămâne într-o țară cucerită de necredincioși e oprit de religie, așa cum e oprit să consumi animale moarte, sânge, carne de porc, așa cum e oprit să săvârșești moarte de om. Adăugă, lăsându-și mâna să apese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sărac pentru a mai putea să mă târăsc pe drumuri sau pentru a înfrunta marea. Oare n-a spus Profetul: faceți cele ce sunt lesnicioase pentru voi și nu umblați zadarnic după cele anevoioase? Hamed se lăsă înduioșat de soarta grădinarului și, cu riscul de a-l supăra pe șeic, rosti cu glas modulat un verset încurajator din surata 1 femeilor: — „...ân afară de neputincioși, bărbați, femei și copii, care nu au nici un mijloc și în fața cărora nu se deschide nici o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]