KorAP: Find »[drukola/base=grăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...84 >

2,083 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

în locul lui Metodiu. C-om vedea, c-om face, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, câr, mâr, mai poftiți, trăiască latinitatea, mă rog, farafastlâcuri. Ce le trebuie lor acolo școală românească? — Departe nu ești de adevăr, spătare Vulture, grăi Metodiu. Atâta doar că-l vezi numai dintr-o parte. Adevărul, spătare, e ca un stejar bătrân: cu cât îl privești din mai multe părți, cu atât vei băga de seamă că are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i făceau semn cu săbiuțele să coboare. — Mărite han - grăi înălțând capul Vulture - dă-mi voie să ți-l prezint pe Barzovie-Vodă, fost domn, mazilit alaltăieri din pricini care dacă dumnealui îi scapă, mie nu. Dar să lăsăm acestea. De vei voi, cinstește-l, căci după cum îi vezi trupul, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că le ia partea împotriva răzășilor mai bogați, le luase vitele răzășilor mai săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
sta decât plecată în fața unui principe! ciripi Huruzuma, trecându-și vârful rozaliu al limbii peste buze. — Care principe? - suspina Barzovie. N-ai auzit ce-am pățit? Acuma sunt și eu om. Episodul 13 FEMEIA TOT FEMEIE — Ba nu, Măria-Ta! - grăi cântat Huruzuma, Pentru mine tot principe ai rămas și genunchii nu-mi tremură, precum se vede, în fața omului, ci-n fața domnului. La mine, din două una: ori om, ori domn! — înțelepte vorbe, fata mea - grăi Barzovie-Vodă, privind-o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Ba nu, Măria-Ta! - grăi cântat Huruzuma, Pentru mine tot principe ai rămas și genunchii nu-mi tremură, precum se vede, în fața omului, ci-n fața domnului. La mine, din două una: ori om, ori domn! — înțelepte vorbe, fata mea - grăi Barzovie-Vodă, privind-o cu coada ochiului, ca tot omul. în adevăr, domn am fost și nimic din ce-i al Cezarului n-am dat c-o mână ca s-o spăl pe cealaltă. Dar unde sunt acum toate? - înălță el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
unde torturile, unde mi-s cărțile, slujnicele, pantofii de-atlaz, luleaua, rădvanul, cafeaua? Unde-mi sunt câinii, paharnicul, vornicii, zimbrii și urșii? Dar blănile lor? Unde-s albinele, sfecla*, cotnarul, unde mi-e vinul, în general? Ubi sunt? — Minunat ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia uită-te ce-a înțeles asta din tot ce-a spus Vodă! - mormăi spătarul Vulture către Metodiu. — Femeia tot femeie! - suspină călugărul. Episodul 14 O PRECUVÂNTARE După ce ascultase cu luare aminte vorbele tânguitoare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
unul uriaș, cum nu mai văzuseră, cărunt, cu pieptul gros și lat, cu strașnici, negri ochi și buzdugan forjat. — Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i destul: să aud altceva. — Păi ce să-ți spunem? Uriașul păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mai știm ce-o fi prin țară, și, dacă nu ști ce-i în țară, n-ai habar nici ce-i pe hotare; 3î și dacă nu știi ce-i pe hotare, degeaba știi ce-i peste hotare. Adânc ai grăit, preacuvioase! - răspunse cel cu ghioaga de-a dreapta. Și bag sama că de sub vorbele dumitale sar întrebările ca turcii à la greques. Eu însă nu știu alții cum sunt, dar când mă gândesc ce era prin țară, parcă-mi saltă și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
în Moldova pe la ceasurile cinci. Să fi mers ei cam cât ai merge așa, cătinel, de la Notre-Dame până-n Place Pigalle, când, iacătă în depărtare, sub geana întunecată a unei păduri, o luminiță și-un zvon de râsete. — E hanul Stăniloaiei - grăi Metodiu care cunoștea locurile. Domnul ni l-a scos în cale, Domnul să ne ferească de ispite, căci, de nu mă înșel - și nu mă înșel! - aici vom sta de mas, frate Iovănuț. Iovănuț își făcu două-trei, hai patru cruci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
numa ce-o ie o dată hăis. — Frate Cancioc, zise altul, ce se uita câteodată în cruce, nu zic că n-ai dreptate, dar alta-i boala noastră; nu omu’, frate, ne doare pe noi, ci cum îl povestim. — Adevărat ai grăit, frate Parnasie - sări al treilea - aici e hiba: ce și cum povestim. De bine, de rău, noi care suntem aici, din asta trăim: din povestit. Eu, spre pildă, povestesc între Fălticeni și Târgu-Neamț. Tu, frate Cancioc, de-am înțeles bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
povestim și oamenii noștri care ne-ascultă. Noi i-am format, pe noi ne-ascultă. Năcazul e, fraților, că de la o vreme încoace nu mai avem ce povesti. Că de asta ne-am adunat aici. Ba mai mult, frate Surduc - grăi cel numit Parnasie către fălticenean - nu numai că n-avem ce povesti, că să zicem că s-ar mai găsi câte ceva, dar nici nu mai știm ce se poate povesti. Că uite, alaltăieri mă oploșisem pe lângă un foc de negustori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
eu mai bine, numai ce se scoală unu care, al dracu’, stătuse la o parte și zice rar: „Ascultă, fârtate, de la cine ai auzit tu povestea asta și cine ți-a dat voie s-o spui?” — E bine, frate Parnasie - grăi fălticeneanul, că ai ridicat aici și problema cărților. Episodul 25 GÂLCEAVA POVESTITORILOR CU LUMEA — Mă iertați că intru și eu în vorbă - grăi atunci Metodiu și toți întoarseră capetele pletoase spre el - dar socot că la focul acesta la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
auzit tu povestea asta și cine ți-a dat voie s-o spui?” — E bine, frate Parnasie - grăi fălticeneanul, că ai ridicat aici și problema cărților. Episodul 25 GÂLCEAVA POVESTITORILOR CU LUMEA — Mă iertați că intru și eu în vorbă - grăi atunci Metodiu și toți întoarseră capetele pletoase spre el - dar socot că la focul acesta la care m-am bine poftit eu și unde șed oameni cu cap, s-au rostit vorbe cu miez, nu străine de cele ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe mine. Iată, pe chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ceas de taină, îngăduiți-mi să încep eu o poveste care nici nu e poveste. — Cum vine asta? - întrebă mohorât povestitorul Stejeran. Dacă aș fi în locul vostru și aș putea să mă ascult, aș zice și eu că e poveste, grăi Parnasie. Dar cum eu nu sunt altul, eu știu că nu e poveste pentru că tot ce voi spune, am trăit, mi s-a întâmplat. Mai pot eu zice atunci că e poveste? Hai, mă, las-o dracului, că știu acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
s-a născut în capul tău. Aș! Ți-ai găsit! Tot Scaraoțki și-a vârât coada. De-aia mă întorn și zic: de ce n-ar răsări Michiduță și sub înfățișarea de sfânt? — Așa m-am gândit și eu atunci, preacuvioase - grăi Parnasie - dar stați să vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei înțepenit de spaimă, numa ce văd că unul scoate o lopețică, celălalt o traistă și ăla cu lopețica se-apleacă și-ncepe a lua pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o stingi, hop! ea se smulge din pământ și suie la ceruri... — Și șase de-a dreapta Tatălui și va veni cu mărire să judece! - mormăi a batjocură Stejeran. Hai, mă Parnasie, că vorbești prostii! Acum lămuriți-mă și pe mine, grăi Parnasie fără să-l bage în seamă pe Stejeran - ce le trebuia lor pământ? — Era pământ bun? - se interesă Cancioc. — Pământ gras, pământ strămoșesc! - întări Parnasie. Pui un bob, din el răsare, așa, ceva de speriat! Dar de ce l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
că acolo ni se pregătește ceva. Se uitară cu toții, mai pe față, mai pe ocolite, în sus, spre cer, doar-doar li se va arăta un semn. Cerul - ioc! Episodul 29 POVESTEA LUI CANCIOC — Frumoasă poveste, nu zic ba, frate Parnasie! - grăi Cancioc după o clipită de tăcere. Frumoasă, da’ parcă nu-i de pe la noi. Că ce-ai văzut tu putea vedea și-un turc ori un polak, ba, de se uita mai bine, și-un cazac. Eu zic că rânduiala noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
negreșit că stă. Dar una e să bombănești pentru tine, alta-i să bombănești pentru toți. — Bine, frate, fie precum zici. Dar știi tu o poveste de care turcu, leșu, cazacu să n-aibă cunoștință? — Poate că știu, frate Parnasie - grăi Cancioc. Că dacă dă ceva pământul acesta, apoi povești dă din belșug. Nu crește grâul cum cresc poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe cât era de harnică, pe atât era de singură. Singură, fraților, cum îi cucu: numai brazi și brazi și câini. Episodul 30 îN CARE CONTINUĂ POVESTEA LUI CANCIOC — Și trăia Mădălina asta la stână și n-avea treabă cu nime - grăi mai departe Cancioc. De tânără era tânără, de frumoasă îi mersese buhu, laptele de la oi curgea, brânza, mă rog, se făcea, câinii o apăra, ce-i mai trebuia? Că știți și voi, fraților, când apucă femeia de se retrage la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut ursu! - grăi supărat Stejeran. — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul lui? S-a uitat el cât s-a uitat, după care a oftat o dată de-au foșnit brazii, s-a aplecat, a pus câinii jos cu grijă, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vaca ca din gură de șarpe, și-a aruncat-o și pe asta în târlă, printre oi: Da’ ce nu i-a adus! Zmeură, fragi, mure, mere, căpșuni, carne, mă rog, ce mai mânca și el. — Bine, frate, lasă ursu, grăi supărat Stejeran, și spune ce-a făcut Mădălina! — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul ei? Episodul 31 UN EPISOD MAI SLAB Vei avea acum în fata ochilor tăi încercănați, mărite Cetitoriule, un episod mai slab. In

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-i viziriul? - spuse spătarul Vulture, căci el era umbra. Ce e, bre? - repetă turcul, făcându-se că nu înțelege. — Hrantrâhm harpah viziriul, bre? - repetă și Vulture. — Estem - răspunse turcul. — Du-te și spune-i că-l caută Vodă de la Moldova! - grăi Vulture. — Mazilit, bre? - întrebă turcul. — Deocamdată mazilit - răspunse Vulture. — Atunci demeneață, bre - zise turcul. — Cum te cheamă pe tine, frate turc? - zise mai încet Vulture. — Mustafa, bre - zise turcul, coborând și el glasul. — Frate Mustafa - șopti Vulture - ai mâncat vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
astfel: „c” și „p” formează silabă cu consoana din față, iar „t” și „ț” rămân cu cea următoare. — Păi vezi? se bucură viziriul. Vezi câte probleme sunt? Și tu te plângi că ești mazilit! Episodul 35 FĂRĂ TITLU — Luminăția-ta - grăi atunci spătarul Vulture, luând de pe dânsul mâna șerpească a unei cadâne ce se strecura spre tăcutul Broanteș - eu zic să lăsăm aceste probleme de limbă pe seama grămăticilor. Năcazul care ne-a adus pe noi aici nu ține de limbă, luminăția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]