576 matches
-
din lungime; zona din colțul stânga sus al pavilionului era similară în proporțiile elementelor constructive cu pavilionul navelor de luptă, iar dimensiunile acesteia erau 0,5 din lungime și 0,3 din lățime. Flamura navelor Marinei Militare și a navelor grănicerești erau reprezentate printr-o „pânză de astar, în formă dreptunghiulară, de culoare roșie la navele de luptă ale Marinei Militare, de culoare albastră la navele auxiliare ale Marinei Militare și de culoare verde la navele grănicerești [lățimea este de 0
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Militare și a navelor grănicerești erau reprezentate printr-o „pânză de astar, în formă dreptunghiulară, de culoare roșie la navele de luptă ale Marinei Militare, de culoare albastră la navele auxiliare ale Marinei Militare și de culoare verde la navele grănicerești [lățimea este de 0,6 din lungime]. La capătul dinspre saulă are imprimat pe ambele fețe, în două fâșii orizontale, culorile alb și albastru deschis la navele Marinei Militare sau alb verde la navele grănicerești [în proporție de 2/3
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de culoare verde la navele grănicerești [lățimea este de 0,6 din lungime]. La capătul dinspre saulă are imprimat pe ambele fețe, în două fâșii orizontale, culorile alb și albastru deschis la navele Marinei Militare sau alb verde la navele grănicerești [în proporție de 2/3 și respectiv 1/3; lungimea zonei e de 0,075 din lungimea flamurei]. În ambele cazuri culoarea albă va fi în partea de sus. La mijlocul suprafeței albe de pe ambele fețe este aplicată stema Republicii Populare
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Populare Române au fost modificate sau total schimbate prin Decretul nr. 106 din 24 decembrie 1966 privind reglementarea acordării drapelului de luptă al unităților și marilor unități de toate armele, modificarea înfățișării pavilioanelor și flamurilor navelor marinei militare și navelor grănicerești, înființarea mărcii distinctive și mărcilor de comandament la navele marinei militare și navele grănicerești, a geacului pentru navele marinei militare și a pavilionului distinctiv pentru navele grănicerești. În expunerea de motive atașată, se menționa că vechile reglementări nu mai erau
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
decembrie 1966 privind reglementarea acordării drapelului de luptă al unităților și marilor unități de toate armele, modificarea înfățișării pavilioanelor și flamurilor navelor marinei militare și navelor grănicerești, înființarea mărcii distinctive și mărcilor de comandament la navele marinei militare și navele grănicerești, a geacului pentru navele marinei militare și a pavilionului distinctiv pentru navele grănicerești. În expunerea de motive atașată, se menționa că vechile reglementări nu mai erau corespunzătoare, în principal din următoarele motive: Articolul 2 al Decretului prevedea că „Drapelul [de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de toate armele, modificarea înfățișării pavilioanelor și flamurilor navelor marinei militare și navelor grănicerești, înființarea mărcii distinctive și mărcilor de comandament la navele marinei militare și navele grănicerești, a geacului pentru navele marinei militare și a pavilionului distinctiv pentru navele grănicerești. În expunerea de motive atașată, se menționa că vechile reglementări nu mai erau corespunzătoare, în principal din următoarele motive: Articolul 2 al Decretului prevedea că „Drapelul [de luptă] se acordă de către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România atât unităților
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
unor legi și decrete astfel: „drapelul se acordă prin decret prezidențial atât unităților și marilor unități de toate armele din Ministerul Apărării Naționale, cât și unităților din Ministerul de Interne, la înființarea acestora.” Pavilioanele navelor marinei militare și ale navelor grănicerești erau reprezentate prin drapelul de luptă al unităților respective. Flamura era însemnul prin care se făcea cunoscut faptul că nava este armată și comandată de un ofițer de marină. Era constituită dintr-o „pânză de astar, de forma unui triunghi
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
printr-o pânză de astar de formă pătrată, având imprimate pe ambele fețe culorile drapelului și stema Republicii Socialiste România. Pe culoarea albastră sunt aplicate două ancore încrucișate de culoare albă având aceeași mărime ca stema.” Pavilionul distinctiv pentru navele grănicerești era reprezentat „printr-o pânză de astar, de culoare albă, de formă dreptunghiulară, având jumătatea dinspre dispozitivul de prindere de culoare verde pe care este aplicată o ancoră de culoare albă”. Dimensiunile acestor însemne, precum și modul de folosire al acestora
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
în activități de pregătire pentru apărarea patriei și care întruneau minim 2000 de luptători. Decretul nr. 1016 din 1966 creează cadrul legal pentru înființarea mărcilor distinctive și a mărcilor de comandament, care se arborează pe navele marinei militare și cele grănicerești, potrivit Regulamentului serviciului la bord. Marca distinctivă se arborează atunci când pe navă „se află în vizită oficială secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România sau președintele Consiliului de Miniștri al
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
remarcase în luptele de la Lissa, în Italia (1866). a avut un frate, "Ioan Bunea", care i-a urmat tatălui său în calitate de preot paroh la Vad. Primii ani de școală îi face la Școala Confesională din satul natal, apoi la Școala Grănicerească din satul vecin (la cca 3 km distanță de Vad), Ohaba, (azi în comuna Șinca, din județul Brașov), încheind studiile primare în anul 1870. Studiile gimnaziale le face la Gimnaziul Românesc din Brașov (1870 - 1877), unde l-a avut coleg
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
o veche familie din Macedonia românească venită pe la începutul secolului al XVII-lea in Banat. Tatăl său a fost locotenentul de grăniceri Nistor Cena. A fost rudă apropiată cu generalul Traian Doda (1822-1895). Cena a urmat mai întâi Școala Militară Grănicerească din Caransebeș și apoi Școala Specială de Pionieri de la Tulln, pe care a absolvit-o cu mare succes. În 1863 a devenit locotenent în Regimentul 64 de infanterie românesc. S-a remarcat în timpul Războiuuil Austro-Prusac împotriva Prusiei, luând parte la
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
( "uciderea de secui", în ) a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de armata austriacă împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou înființatele regimente grănicerești secuiești ale graniței militare. Acțiunea a fost ordonată de curtea imperială de la Viena. Cu executarea ordinului a fost însărcinat generalul Adolf Nikolaus Buccow, guvernatorul imperial al Transilvaniei, care, după refuzul secuilor, și-a dat demisia. Locul lui a fost luat
Masacrul de la Siculeni () [Corola-website/Science/302925_a_304254]
-
Gălan este pomenit prima oară în 1750, pe când era numai diac, ca și fratele său Grigoraș. Împreună cu frații săi și George Hurdiș au fost martori unei schimbări importante în istoria satului, militarizarea, ca urmare a includerii satului în Regimentul II grăniceresc. Militarizarea satului, odată cu impunerea unirii religioase, a adus și regularizarea satului, importanță dobândind acum malul stâng al Leșului unde sunt strămutate un număr de gospodării și unde se instalează instituțiile satului. Anul 1763 în care Leșu era în pragul acestor
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
mai importantă activitate pusă în slujba sătenilor săi a desfășurat preotul Artene Gălan. S-a născut în 1715 și e ultimul dintre preoții care n-au avut ocazia să frecventeze școalele năsăudene. În vremea militarizării s-a stabilit hotarul comunelor grănicerești prin întrunirea unor comisii, la care delegatul leșenilor a fost popa Artene, unit, “un om iscusit și gazdă mare”. Popa Artene a obținut pentru leșeni Piciorul Oancului care era revendicat de o familie din Borșa, leșenii folosind muntele doar prin
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Mălai, Ioan Mălai, avea să studieze la școala trivială din Sângeorz, școla normală din Năsăud, gimnaziul german din Bistrița, gimnaziul românesc din Blaj, pe care îl absolvește în 1865. În același an se înscrie, beneficiind de o bursă a Fondurilor grănicerești, la Facultatea de Filosofie din Viena, alegând specialitatea istorie și geografie, unde obține în 1869 Absolutoriul universitar. Devine profesor supleant la liceul din Năsăud, iar apoi titular, după obținerea doctoratului în specialitatea menționată, la Universitatea din Graz, în 1871. La
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
George Coșbuc, care obișnuia să-și petreacă câteva zile din vacanțele de vară la Leșu. Din această perioadă datează câteva încercări de versificare, printre care și poezia "Leșule, rău ca gioara". În amintirile sale despre anii de școală la gimnaziul grăniceresc, când locuia în gazdă, la Năsăud, împreună cu George, Leon Scridon nota: “fratele poetului, preotul Leon din Leșu, știind că suntem mulți și dornici ne mai aducea și el din când în când câte o traistă de prescuri și câte o
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
român Besinar, din Tohan care instala o sobă și un cuptor la castelul Bran. 1761 - Târnosirea la 29 mai a paraclisului din Tohan. (Cronicat nou. Manuscris prof. Clotogea.) 1761 - Înființarea regimentelor de graniță. Secolul al XVIII-lea - Se organizează regimentele grănicerești. Tohanul este cuprins în subunitatea grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița (Tătari) aparținător la Regimentul romanesc-grăniceresc de la Făgăraș. 1764 - Organizarea regimentelor grănicerești în secolul al XVIII-lea, astfel că Zărneștiul, Tohan, Vlădeni, Dumbrăvița au alcătuit o subunitate grănicereasca cu sediul la
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
o sobă și un cuptor la castelul Bran. 1761 - Târnosirea la 29 mai a paraclisului din Tohan. (Cronicat nou. Manuscris prof. Clotogea.) 1761 - Înființarea regimentelor de graniță. Secolul al XVIII-lea - Se organizează regimentele grănicerești. Tohanul este cuprins în subunitatea grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița (Tătari) aparținător la Regimentul romanesc-grăniceresc de la Făgăraș. 1764 - Organizarea regimentelor grănicerești în secolul al XVIII-lea, astfel că Zărneștiul, Tohan, Vlădeni, Dumbrăvița au alcătuit o subunitate grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița. O parte din locuitorii Tohanului
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
din Tohan. (Cronicat nou. Manuscris prof. Clotogea.) 1761 - Înființarea regimentelor de graniță. Secolul al XVIII-lea - Se organizează regimentele grănicerești. Tohanul este cuprins în subunitatea grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița (Tătari) aparținător la Regimentul romanesc-grăniceresc de la Făgăraș. 1764 - Organizarea regimentelor grănicerești în secolul al XVIII-lea, astfel că Zărneștiul, Tohan, Vlădeni, Dumbrăvița au alcătuit o subunitate grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița. O parte din locuitorii Tohanului s-au opus militarizării și au părăsit localitatea veche și au format satul Tohanu-Nou. 1765
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Se organizează regimentele grănicerești. Tohanul este cuprins în subunitatea grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița (Tătari) aparținător la Regimentul romanesc-grăniceresc de la Făgăraș. 1764 - Organizarea regimentelor grănicerești în secolul al XVIII-lea, astfel că Zărneștiul, Tohan, Vlădeni, Dumbrăvița au alcătuit o subunitate grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița. O parte din locuitorii Tohanului s-au opus militarizării și au părăsit localitatea veche și au format satul Tohanu-Nou. 1765 - Din acest an localitățile Tohan și Țânțari (Dumbrăvița) au fost comune grănicerești. 1765 - Astfel în anul
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
au alcătuit o subunitate grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița. O parte din locuitorii Tohanului s-au opus militarizării și au părăsit localitatea veche și au format satul Tohanu-Nou. 1765 - Din acest an localitățile Tohan și Țânțari (Dumbrăvița) au fost comune grănicerești. 1765 - Astfel în anul 1765 cu ocazia mutării forțate a locuitorilor din Tohan, care au refuzat să se înroleze în regimentele de grăniceri înființate de Maria Tereza, atunci când li s-a stabilit ca loc de așezare vatra satului de azi
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi până mâne!» Multe sate românești au trimis în repetate rânduri delegați și în deceniile ce au urmat ca să fie militarizați, pentru a scăpa de iobăgia conților Bethlenești(vezi Virgil Șotropa, Regimentul Grăniceresc Năsăudean în "Arhiva Someșană", Năsăud, 1925, nr.2, pp 1-11).
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
consfătuiri cu alți doi fruntași de seamă ai năsăudenilor, Vasile Nașcu și Petru Tanco. Un prim rezultat al eforturilor celor trei a fost convocarea pe 2 august 1860 a unui număr de 105 reprezentanți ai celor 44 de comune foste grănicerești și pe membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești într-o adunare, în urma căreia s-a decis trimiterea la Viena a unei delegații care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
năsăudenilor, Vasile Nașcu și Petru Tanco. Un prim rezultat al eforturilor celor trei a fost convocarea pe 2 august 1860 a unui număr de 105 reprezentanți ai celor 44 de comune foste grănicerești și pe membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești într-o adunare, în urma căreia s-a decis trimiterea la Viena a unei delegații care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei delegații a năsăudenilor în capitala imperială a provocat
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
ai celor 44 de comune foste grănicerești și pe membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești într-o adunare, în urma căreia s-a decis trimiterea la Viena a unei delegații care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei delegații a năsăudenilor în capitala imperială a provocat împotrivirea autorităților din Bistrița - direct interesate și ele de drepturile de proprietate ale foștilor grăniceri - fapt ce l-a determinat pe vicarul Moisil să reacționeze energic
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]