567 matches
-
Mavrocordat)”. Un Vasile Hojda din Maramureș (probabil din Moisei) cutreieră satele de pe Valea Someșului, pictând între altele biserica din Ilva Leșu, unde în 1785 compune un pomelnic al ctitorilor, scris în roșu și cu meșteșug, care se păstrează în Muzeul Grăniceresc din Năsăud, precum și un sfânt. În anul 1912 , noul departament a fost reprezentat, prin Dr. Iuga, la serbările „Astrei”, ținute în 27-28 august la Blaj, la care a fost reprezentată și Asociațiunea prin Dr. V. Chindriș, iar poporul și clerul
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
aparținând satului Dorna. Hotarele comunei coincid în zonele de N, V și S cu hotarele dintre Moldova și Transilvania existente pâna in 1769, anul în care comuna a fost încorporată districtului militar al Rodnei, fără a fi cuprinsă în comunele grănicerești. Ca localitate de graniță, Coșna a aparținut Ardealului, aflat sub regim austriac, până în 1867, în stăpânirea Ungariei dualiste până la Marea Unire din 1918, în județul Năsăud până în 1926, în județul Câmpulung până în 1940 și sub ocupație maghiară până în 1944. Reintegrată
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
o cameră de gardă și una pentru arest. Avea doua nivele pentru două companii de infanterie, doua pivnițe și grajd pentru 17 cai. Stilul arhitectural era de inspirație germană. Acest corp al plăieșilor, ca instituție, a fost premergătoare celei militare grănicerești, care se înființează în anul 1773 Confiniul militar al Almăjului, cunoscut și sub numele de Granița. Până în anul 1780 compania de grăniceri de la Bozovici avea un efectiv de 566 soldați și 446 soldați socotiți semi-invalizi. Comandantul divizional al companiilor de la
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
sub numele de Granița. Până în anul 1780 compania de grăniceri de la Bozovici avea un efectiv de 566 soldați și 446 soldați socotiți semi-invalizi. Comandantul divizional al companiilor de la Prigor și Bozovici avea sediul la Bozovici. În anul 1787 apare legea grănicerească "Sistemul Verandung", ce modifică organizarea regimentului grăniceresc, și Almăjul devine "cerc militar" în frunte cu un maior sau căpitan, cu un sublocotenent și un stegar, cu sediul la Bozovici, unde era și sediul Companiei a II-a a regimentului, de
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
compania de grăniceri de la Bozovici avea un efectiv de 566 soldați și 446 soldați socotiți semi-invalizi. Comandantul divizional al companiilor de la Prigor și Bozovici avea sediul la Bozovici. În anul 1787 apare legea grănicerească "Sistemul Verandung", ce modifică organizarea regimentului grăniceresc, și Almăjul devine "cerc militar" în frunte cu un maior sau căpitan, cu un sublocotenent și un stegar, cu sediul la Bozovici, unde era și sediul Companiei a II-a a regimentului, de care aparțineau satele Bănia, Gârbovăț și Prilipeț
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
a II-a a regimentului, de care aparțineau satele Bănia, Gârbovăț și Prilipeț. Cele doua companii de grăniceri de la Prigor și Bozovici, care aveau un efectiv de peste 1000 de oameni, au fost cuprinși în batalionul I "de linie" al regimentului grăniceresc și conform Ordinului Consiliului aulic de război nr. 19.146 din 9.VIII.1793 au plecat spre frontul Rinului, stând până în 1796 și s-au distins la apărarea localității Weissenburg. Apoi granicerii almăjeni vor lupta în nordul Italiei contra lui
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
caracter pozitiv pentru populația localității. În primul rând, o dată cu măsurătorile cadastrale, s-a fixat vatra satului, cu sistematizarea străzilor și a caselor în ordine liniară, iar casele au primit numere duble, unul prin numerotarea normală, liniară, altul al companiei militare grănicerești. Recensămintele sau conscripțiile se făceau periodic din șașe în șașe ani, în timp de pace, pentru a avea sub control mișcările demografice, mai ales pentru grăniceri. Potrivit conscripției anilor 1836-1842, populația de la compania din Bozovici era de 2600 de suflete
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
era fătul celor 3 națiuni și 4 religiuni privilegiate de nainte de 1848 și era și teritorialmente împărțită Transilvania conform interesului național al maghiarilor, sașilor și secuilor; dar totuși rămăsese ici colea câte un petec care încă pe atunci era grăniceresc și după desființarea graniței devenise aceea ce era: românesc. {EminescuOpIX 265} Însă acuma, după noua arondare, românii așa sunt imbucătățiți printre elementele neromîne încît cu ajutorul și a legei municipale, nicăieri nu pot deveni hotărâtori în trebile municipale decât numai în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Crimeea spre Galați, via Constantinopol, ofițerul-inginer Ch. G. Gordon a fost neplăcut surprins să vadă, la intrarea în brațul Sulina, epavele mai multor vase (20) blocând traficul fluvial, priveliște întregită de stufărișul și nisipul din preajmă, ca și de pichetele grănicerești, rusești și turcești, situate de o parte și de alta a Dunării 32. Ajuns în Galați, orașul i-a creat o stare de repulsie datorită murdăriei stradale întâlnite și poate că și datorită uniformelor purtate de „miliția“ locală, foarte asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ARHIVA SOMEȘANĂ, revistă apărută la Năsăud, neregulat, între 1924 și 1940, în Editura Regiei „Regna”, societate cooperativă pentru exploatarea pădurilor grănicerești din județul Năsăud, sub îngrijirea unui comitet; între 1972 și 1977, tot la Năsăud, apare o nouă serie, sub auspiciile Muzeului Năsăudean. Colegiul de redacție al seriei noi este alcătuit inițial din Alexandru Giurgiuca, Anton Coșbuc, Grigore Găzdac, Nicolae Istrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285446_a_286775]
-
și biografia. E vorba de un poem scris în limba latină, între 1764 și 1767, la Năsăud și tipărit în mai multe rânduri, între 1767 și 1830, la Sibiu și la Oradea, al cărui autor, un ofițer din garnizoana regimentului grăniceresc Năsăud, face elogiul văii superioare a Someșului Mare și al locuitorilor acesteia (cea dintâi prezentare a operei și autorului aparține lui Vasile Bichigean, în 1925). Altă traducere, de o valoare indiscutabilă, este cea aparținând poetului Ion Cutova, din Vitejiile preapiosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285446_a_286775]
-
SILAȘI, Grigore (27.I.1836, Beclean - 17.I.1897, Năsăud), filolog și folclorist. Fiu al protopopului greco-catolic Vasile Silași, S. învață la liceul grăniceresc din Năsăud, apoi la Dej și la Cluj. Face studii de teologie la Blaj și i se acordă o bursă care îi înlesnește înscrierea la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena, absolvit în 1859. În 1862, după ce își ia doctoratul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
a valorilor bistrițene și năsăudene, în fapt o veritabilă enciclopedie, amplă monografie, ieșită de sub tipar în două decenii, este structurată pozitivist, propunându-și să reconstituie toate componentele culturii locale, de la personalități la modești dascăli și țărani fruntași, de la instituții, școli grănicerești, tipografii la reuniuni învățătorești și muzee, de la scriitori la condeieri, de la memoria istoriei la memoria prezentului, de la reviste cu impact cultural la efemere publicații școlare ș.a.m.d. Toate cele șapte volume cuprind atât studii și însemnări cultural-istorice, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
studiile etc. Și că prozator Ț. își trage seva din realitățile năsăudene, cum se observă în Soldați fără arme (1973), evocare a unor întâmplări din secolul al XIX-lea, în Transilvania supusă Imperiului Habsburgic. În centrul acțiunii se află regimentele grănicerești și un personaj, Paul Țânco, care se regăsește în studiul biografic 1872, Graz. Paul Țânco, primul român doctor în matematică (2003). Românul Fana (1982), cea mai bună carte de proza a sa, surprinde dramatică întâlnire cu viața a unei adolescente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
, Ion (27.III.1891, Sângeorz-Băi - 9.I.1957, București), poet. Este fiul Mariei și al lui Leon Al-George, agricultori, de etnie romă. După școala elementară, făcută în satul natal, și cinci clase (1902-1907) urmate la Liceul Grăniceresc din Năsăud, A., trecut în România, figura în 1912 alături de Maria Giurgea și Elvira Popescu printre absolvenții clasei de dramă și comedie a Conservatorului de Muzică și Declamație din București. Ecourile unei existențe de boem se răsfrâng în Fragment dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
apărător în procesul memorandiștilor. O soră a lui I., Valeria, a fost compozitoare. A absolvit cursul primar la o școală evanghelică de limbă germană din Cluj, trece apoi la Liceul Piariștilor din același oraș, urmează ultimele trei clase la Liceul Grăniceresc din Năsăud, dar își susține bacalaureatul abia în 1907, după ani de întrerupere, la Liceul Regal din Cluj. Tot la Cluj face studii universitare juridice și sociologice. Debutează devreme (1902), la foaia „Ellenzénk”, cu un articol despre V. Alecsandri. Debutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
ILIEȘIU, Iustin (18.III.1900, Maieru, j. Bistrița-Năsăud - 30.IX.1976, București), poet, gazetar și traducător. Este fiul Irinei (n. Rusu) și al lui Laurențiu Ilieșiu, țărani. Învăța la Liceul Evanghelic Luteran din Bistrița și la Liceul Fundațional Grăniceresc din Năsăud, luându-și bacalaureatul în 1918. Urmează din 1919, la Cluj, Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept, devenind profesor la Liceul Reformat (1927-1940) și director al școlilor industriale din Cluj (1932- 1940). În 1940, în urma Dictatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
din Brașov; între colegii și prietenii lui gimnaziști s-au numărat I. Scurtu, Sextil Pușcariu, O. Goga, I. Lupaș, H. Petra-Petrescu. Debutează în ianuarie 1897 la „Convorbiri literare”, sub semnătura Sân-Petreanul, cu poezia În zori. Continuă studiile secundare la Liceul grăniceresc din Năsăud, la Institutul Clinciu-Popa din București, își susține examenul de bacalaureat la Liceul „Gh. Lazăr” și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică, audiind și cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Distribuit, încă de pe băncile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
ortodoxe, a fost canonizat fiind 129 Înmormântat În 1711, după unele surse În fața altarului bisericii de la Giulești. Dintre intelectualii originari din Biserica Albă, În prima sau a doua generație de menționat numeroasa familie Moisil. Grigore Moisil a fost fondatorul liceului grăniceresc Năsăud, Iuliu a Înființat Muzeul pedagogic din București, Constantin a fost profesor cu studii la Viena, C.C. Moisil a fondat școala de paleografie și numismatică, Grigore C. Moisil, academician, a fost un cunoscut matematician. Familia Ciplea, originară tot din Biserica
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
, Vasile (31.XII.1795, Rusu Bârgăului, j. Bistrița-Năsăud - 7.IV.1836, Iași), poet. Fiu al lui Petre Rău, caporal în regimentul grăniceresc, și al Anisiei, fiica preotului Toader Bob din Copalnic-Mănăștur, Vasile Rău a fost adoptat de bunicul său dinspre mamă și i-a purtat numele. A învățat în comuna Maieru, la școala militară germană din Năsăud și la gimnaziul românesc din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
pămînt, prevăzute cu palisade (sf. Sec. XI); - etnografie și foclor: vatră folclorică și etnografică, - formație de dansuri laureată; - din 1764 aici a funcționat Regimentul I de grăniceri, avănd În subordinea sa 84 de comune; - a funcționat din 1851 o școală grănicerească unde a Început activitatea de Învățător Ioan Pop-Reteganul (1853-1905); - aici a scris Liviu Rebreanu o parte din romanele „Ion” și „Ciuleandra”. - Pensiunile turistice: Anca, Angela, Ileana. POIANA SIBIULUI. - m. arh.: biserica de lemn; - etnografie și folclor: - mari crescători de oi
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
alte cuvinte, ceea ce Actul final lăsa deschis, Tratatul politic de bază închide deplin și definitiv. În fine, după intrarea în vigoare a Tratatului, relațiile cu Ucraina sunt departe de a se îmbunătăți. A crescut suprafața fâșiilor arate la graniță, controlul grăniceresc e cel din vremea "glorioasei U.R.S.S.", iar școlile cu predare în limba română se închid pe motiv că numărul mic de copii ai etniei române nu justifică menținerea lor. Aceste aspecte deloc încurajatoare, dar mediatizate, după cum se știe, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
crudă din becul comunal, omul în alb și ițari negri eboșa de pictură interbelică pe fîneață, Camil Ressu se propune, vreme tare, răcoare, ora 6,32, rostogolirea Vișeului, ceață, ora 6,55, stația Valea Vișeului pe muchea istoriei textului, borna grănicerească pe graniță de apă, salcia prea uscată ieșind din prund, la vărsarea Vișeului pod pe gura apei, rambleul e malul, curgerea apelor, cinci metri, doi-trei metri km 239+9, tunel-copertină cu picioarele în Tisa, rîpa s-a dus peste tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
veneau în Dumbravă, aveau 5 ani cu pempărs, apăi dă-o-ncolo! zece luni, doi ani, munții mărginimii, vara mîncam numai cartofi prăjiți și cîrnați! unde se unește pămîntul cu cerul, sensul cu cuvintele? Orlat, i-au tras în regimentul grăniceresc, morfologia în spațiu rămîne să pună accentele demografice, Sibiel 3 km de văi, viaduct DN 1/7, Săcel haltă km 25+5 pe dosul munților de soare, apusul autotrenuri cu autoturisme, vestici răpuși în lipsa de variație a presiunii lor economice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Sinaia și Poiana Țapului”, între râul Prahova și Munții Bucegi. Au ajuns acolo la ora 10. Oaspeții așteptau în tribună. Carol și Mihai trec în revistă trupele adunate: prima Brigadă de Munte, Batalionul de Gardă, Batalionul 3 Grăniceri (fostul Regiment Grăniceresc Român din Orlat-Făgăraș-Sibiu). A urmat slujba religioasă, oficiată, după unele surse de arhimandritul Veniamin Pocitan Ploieșteanu, vicarul Patriarhiei, după alte surse, de patriarhul Miron Cristea și episcopul Ciopron al Armatei. Patriarhul a sfințit galoanele de aur ale sublocotenentului Mihai. Ceremonia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]