2,243 matches
-
străin. Această viziune asupra lumii, detașat superficială, nicidecum pesimistă (cum vom întâlni, de pildă, mai târziu, în Eseu romanțat asupra neizbânzii), ci doar plictisită, se va modifica vizibil înspre finalul cărții, sub acțiunea a două personaje-far pentru destinul tânarului Blumberg: grațioasa, dar și ferma matușă Ana, precum și intransigentul, dar și carismaticul Pavela: „Am devenit mult mai iertător în privința defectelor, nici nu mai mă supără întârzierile lui Benet, când nu e gata, îl aștept cu răbdare; și îmi repet că e mai
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
respectiva cutie, cu pofund dispreț pentru toate proverbele calomniatoare ale acestui dulce și consolant aliment. Oh, rahat, am strigat eu într-un avânt de pindarică inspirație, onoare ție, condiment vrednic de masa zeilor. Tu, rahat pudrat, vii trimis de mâna grațioasă, de pe malurile Dâmboviții, să stârnești o dulce și inedită voluptate într-un sân sugrumat de monotonia macaroanelor etc., etc. Îmi plac mult, Zizi, sol lucente, rândurile tale, dar mai mult liniile abundente și eloquente cu care brăzdezi scrisorile. Prevăd, vai
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
masă cu aceeași iubire și pe fiul ascultător, și pe cel păcătos. Ierusalimul, cu mormântul lui Hristos și placa de piatră pe care de veacuri „tot cade omenirea și o sărută și o roade”, Ciprul, dar mai ales Moreea, cu grațioasele biserici din Mystras și ruinele Spartei sunt alte prilejuri de sfâșiere - locuri de care inima nu se desprinde ușor. Într-un imaginat dialog cu asceții Asiei, grecii sunt definiți ca niște „copii eterni ai imaginației, peștii necugetători care sar și
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
sărut amețitor) ea rămâne cel mult filială. Micile improprietăți de limbă sau de stil sunt neglijabile. Pentru a le număra, chiar și degetele unei singure mâini se dovedesc prea multe. Foarte bine scris (neverosimil de bine scris, aș spune), foarte grațios construit (în pofida simplității aproape diaristice), extrem de dinamic (pe măsura vârstei protagoniștilor), atent calibrat discursiv (încă un copil, Cristina nu sare niciodată peste marginile propriei umbre), Kinderland e una dintre surprizele cele mai plăcute ale anului editorial în curs. După două
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
îndrepta alte vieți, chin, de multe ori, se întâlnește cu sentimentul zădărniciei, al vieții care-i scapă. Înconjurată de tinerețe, pe care o soarbe cu încântare, se simte nu o dată irosită. „Știu că nu voi lăsa decât amintirea unui gest grațios, asta e totul”. Căutând mai multul, pe cât de dezamăgită, pe atât de severă, se disecă în ample pasaje în franceză, punctează, icicolo, în germană și extrage, din căile vieții ei, principii pentru educația tinerelor fete. Și pentru autoeducație, pentru discernerea
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
un roman istoric, parte întrevăzute prin țesătura difuză a basmului - pentru a deveni conducătorul unui trib nomad, destinat să ajungă departe, în altă țară și în alt timp, întrevăzute în ceața globului miraculos de cristal; cu alte cuvinte, o parabolă grațioasă și bine condusă care explică ajungerea unui trib din India de sud a veacului al XVI-lea, în Transilvania, un secol mai tîrziu, transhumanții devenind păstori și păstrînd rămășițe ale unui vechi cult, de natură mai mult dionisiacă. Peste această
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
timpul - de atîta apă e gata să i se deslipească talpa uneia din invulnerabilele sandale de plastic -) ascunsă bine între o vitrină de fotograf, din care o frumusețe indigenă zîmbește cu ochii la cer și cu indexul mîinii drepte îndoit grațios sub bărbie, și o casă masivă pe a cărei fereastră, la parter, o firmă mică anunță că în fundul curții, "Florăria Kerekes" fabrică abat-jours-uri și flori artificiale. Din fundul curții, probabil de la "Florăria Kerekes" - un personaj nedefinit, cu un pardesiu care
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
din depărtări exotice veneau păsări sumersibile albe 1. o muzică amară îmi curgea în urechi din depărtări exotice veneau niște păsări sumersibile albe 2. ce-mi amînau existența într-un somn adînc într-un dangăt de clopot. din străfundurile mării grațioasele păsări transparentele mătăsuri mă transportau de pe un pat vișiniu deasupra 3. lumii munții mi se așterneau la picioare deltaplanul cu aripile largi desfăcute te purta departe într-un zobr năucitor într-o plutire de purpură verde ce bătea larg din
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
poetul ar fi folosit o perifrază, sau, mai rău, ar fi apelat la ticăloasele puncte de suspensie (care nu ascund nimic, dar subliniază roșeața din obrajii ,rafinatului" care citează astfel, în fața ,grosolăniei", ,mitocăniei" unui autor excesiv de teluric, gest sinonim cu grațioasa ridicare a degetului mic la apucarea ceștii de cafea)? Cu siguranță mai rău. Despre lexicul poeziei lui Emil Brumaru se pot scrie lucrări de doctorat. La fel ca Șerban Foarță, poetul ieșean știe toate subtilitățile limbii române și nici un cuvânt
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
pune?), de aceea poate Ťare un mers clătinatť - aidoma ultimilor pași ai cuiva care se va prăbuși". Cu toate că nu iscodirea generalității, a categoriei lejere și eventual laxe alcătuiește preocuparea de căpetenie a d-lui Ilie Constantin. Nu o dată, cu o grațioasă pedanterie (spunînd așa sperăm că inoportuna aci sicitate a substantivului e neutralizată de adjectivul ce i-l aninăm), d-sa caută a explica particularul, a desluși amănuntul, operație ce, evident, pînă la urmă trimite luminile necesare asupra ansamblului descompus și
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată de frica de-a nu cădea în prăpastia uimirii de sine. Și erau mulți amuțind de-nfricoșarea de-a rămîne doar unul din tufișuri obscure ar fi apărut
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
binele n-ar lua formă, fără criminali n-ar mai apărea sfinți. Binele e aleatoriu, răul necesar, n-am spus-o eu." Tânăra mă lăsă baltă, cu ochii după alt mușteriu. Fulgi de absolută puritate aterizau în băltoace, dispărând cu grațioasă spontaneitate. Dintr-un difuzor gigantic, acoperind jumătate din urbe izbucniră sunetele unei manele: da, da, da și nu, nu, nu.
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
îl corijează, îl contrazice, urmărindu-l înfrigurat, nedîndu-i (nedîndu-și) o clipă de răgaz, nelăsîndu-l în pacea sa textuală, pe care, fie și subliminal, o admiră, pe de altă parte ar vrea să scrie în tiparul...cioranian. E la mijloc un grațios (fiindcă nepremeditat) fariseism. Cu o sporadică infuzie de energie în nervurile fine ale naturii d-sale de moralist de cameră (așa cum există o, nu o dată strălucită, muzică de cameră), dl Ciocârlie emite uneori fraze radicale în direcție metafizică (exerciții blasfemice
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
te) superi. Prea tare. Așadar, o conversație de mucalit cu oamenii ,stabili", și care știu atît de bine ce vor încît, dacă-i întrebi, în treacăt, de ce credeți că-i neapărat așa, ar fi în stare să-ți răspundă, cu grațioasă indignare, de-aia. Dan C. Mihăilescu ține să spună, oricare ar fi teza, ei, uite, eu zic că-i invers. Și nu fiindcă l-ar mîna cine știe ce ambiții de spărgător de grevă (consensul, precum greva, paralizează), ci pur și simplu
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
cu mare capacitate de a construi solid și sintetic doar din cîteva pete, dar și un analist inteligent și acut cu tentații de grafician, posesoare a unei viziuni monumentale, exprimate sobru într-o perspectivă arhaică, dar disponibilă și pentru reveriile grațioase și imponderabile, Wanda Sachelarie Vladimirescu suportă greu orice încadrare fermă în vreuna dintre tipologiile curente. Fără a fi un artist livresc propriu-zis, o natură extrasă direct din precedente culturale, ea se situează, totuși, într-un amplu spațiu al memoriei. Referințele
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
sancționează, cu melancolie și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată și un tip de analiză care să privească și dincolo de țarcul grațios al purei contemplații artistice.
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
de a fi respectat. Sensibilitatea noastră este tăiată zilnic, încă o dată și încă o dată, de roțile grele ale vulgarității și prostului-gust. Acceptăm un stil de viață descalificant și vorbim despre "civilizație" cu dezinvoltura suspectă cu care o femeie elegantă evită grațios rahații de câine de pe stradă. Prostul-gust comunist, din care avem reziduuri în cantități industriale, se combină azi cu prostul-gust importat din Occident (atent selectat, ca să nu fie importat din greșeală și bun-gust). Suferim de o gravă, periculoasă penurie de frumusețe
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
El pentru tine nu mai există, dar de la un timp tu exiști pentru el veșnic, asta este până la urmă pedeapsa. Am hotărât să ne facem plimbarea de seară, Într-un parc, situat pe malul stâng al Fluviului Saint Laurent permanent, grațios și plin de mistere. Am fost Întâmpinați de la intrare, cu o multitudine de flori, ierburi și pomi de o mare varietate, diversitate și foarte interesante. Curățenia și „design-ul” impecabile, firești În Canada, ne Încântă privirea la orice pas. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
au șocat și continuă să șocheze. Multă lume se arată oripilată de risipa de sânge, spermă, salivă, unghii contorsionate, mirosuri pestilențiale, organe sexuale și alte părți ale trupului uman etalate indecent, ca în laboratoarele de medicină legală, din lirica acestei grațioase domnișoare de douăzeci de ani, aflate în primii ani de facultate. Este clar că, cel puțin din poezia celei mai tinere generații a fost aruncată orice urmă de romantism și, dacă apocaliptic nu ești, nimic nu ești. Cu posterele lui
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
fi și parcursul din epica propriu-zisă, a trilogiei Orbitor. Aici, în poem, odată viziunea parcursă și saturată, textul se apropie de finalul său. Poetul revine, în ultima strofă, la cadrul de „plecare” al Gării de Nord și mai face o ultimă buclă, grațios și voit minor, înghesuindu-și universul într-un vers: „știam că într-un fulg de zăpadă cădea lumea mea”. Asta a fost. A fost altceva. Parte din ignoranță, parte din rea-credință, se vorbește astăzi despre „optzeciști” și despre marele poet
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
obrajii de febră. Doinaș, după două whiskyuri, vrea să pupe doamnele, îmi face bezele în timp ce discută cu ambasadorul. Geta Brătescu îmi arată un colț frumos al salonului - mobilă "second empire" și un tablou de secol XVIII, scenă de carnaval, foarte grațios, foarte pur. De la reședință m-am dus la Mioara șApolzanț 3. Nici un progres după ce de o lună și mai bine ține tratamentul îngrozitor al lui Valeriu Popa. Are o față palidă. A slăbit dar burta parcă i s-a umflat
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
învățat de la Thomas Mann că o cheie către plăcerile ficțiunii istorice e secretul combinării detaliilor. De la Italo Calvino am învățat că invenția e la fel de importantă ca însăși istoria. La Eco am văzut că forma de roman polițist poate fi utilizată grațios. Dar cele mai multe le-am aflat de la Marguerite Yourcenar, din strălucitul ei eseu despre ton și limbaj în romanul istoric”. Zăpada izolează de lume „urbea de la hotare”, aflată nu departe de Rusia, Iran, Armenia, Georgia, cu locuitori turci, kurzi, armeni, greci
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
invers proporțională cu valoarea. Alte asemenea amintiri perdante, asupra cărora n-am să insist, provin din imageria lexicală (demult fanată) a lui Nichita Stănescu: „nedurere” și „nenimica” apar, la un vers depărtare, într-un poem (Istoria mersului pe ape) altminteri grațios. Cum de un poet totodată intuitiv și experimentat, cum e Traian T. Coșovei, poate să cadă în capcane atât de facile, nu știu. Presupun că e vorba despre neglijență ridicată la rang de artă. Concepând poezia ca pe o „stare
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
fără cuvinte, numai prin gesturi și mimică. Intrând în camera mare în care trona biroul de stejar al lui Aurel, l-am zărit pe Lucian Raicu: ședea pe un scaun, ținând o țigară în mâna dreaptă în timp ce stânga era întinsă grațios pe spătarul unui scaun gol pe care am fost imediat invitată să mă așez. Eu nu jucam ,mimuri" și nici el, în timp ce ceilalți erau în picioare în mijlocul camerei și se amuzau copios. La început mi-a zâmbit și a spus
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
în depărtare, un mare oraș într-o vale, lumina îmi amintește de Cenacolo. Deschide ochii și-mi spune numele unui pictor care trăiește în America, cred că era Diego Ribera. în dreapta patului, un tablou de secol XIX, cu două fete grațioase și puțin vinovate care se sărută, parcă-și spun secrete, ridic capul și mă scutur ca de un coșmar, deasupra, pe tavan, acea oroare cu chip de femeie, o față mizerabilă, în formă de inimă goală, cu o gură ca
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]