4,781 matches
-
vine să nu suni... să aștepți telefonul meu. Va veni la mine pentru câteva zile și nu vreau s-o dezamăgesc, ținând cont de entuziasmul și Înflăcărarea cu care și-a anunțat sosirea. O veste ce m-a lăsat fără grai. Neașteptată. Imaginația a Început să-mi lucreze febril. Deja Îl vedeam arzând de nerăbdare... nerăbdarea de a-i mângâia umerii catifelați și rotunzi, mijlocul subțire, sânii fremătând de atâta așteptare... Și „ea” abandonându-se până la uitare În brațele celui Îndrăgit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Da, mi-e dor, sunt mici și mă gândesc mult la ei. - Câți ani are băiatul? nu mă slăbea doamna cu întrebările. - Opt, îi spusei eu. - Victoraș al meu ar fi avut nouă, dacă ar fi trăit... Mi se tăiase graiul. Nu mai puteam zice nimic. Înțelesei că doamna purta o durere imensă în sufletul ei. Simțeam că tăcerea mea nu era cea mai bună soluție în acel moment, simțeam că trebuia să zic ceva, dar nu găseam niciun cuvânt pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sufragerie. Acum e acum, îmi spun în mintea mea, Silvia se uită la mine, ne facem cu ochiul, Jozsi se uită la paharul meu și spune galant: "se pare că misiunea mea de paharnic va fi foarte ușoară", într-un grai ardelenesc, desăvârșit, are un fel de bucurie șmecherească pe chip, ne așezăm pe o canapea, începe o conversație cu o femeie de dincolo de masă, e atent, însă, la tot ce fac și îmi sare în ajutor, îmi face recomandări, elegant
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură, nicio sângerare, niciun vaiet. Auzeam vag și percepeam totul ca prin țesătura unei pânze dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din jur, dar nu mă puteam mișca sub nici un chip, În niciun fel. Devenisem
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fost mai înțelept dacă mi-aș fi însăilat gândurile pe iarba din fața casei pe care calcă Alex în fiecare dimineață, pe corolele florilor din grădină care îi sunt atât de dragi, pe frunzele pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune. Cred că mai bine aș fi rezumat totul într-o singură propoziție: Dragostea mea de-o viață poartă un singur nume: Alex! Și începu să recitească unele însemnări creionate de-a lungul timpului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte și vezi! Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai vedea. E suficient că m-am uitat și am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
douăzeci de titluri cu proze, poezii, epigrame, glume, maxime și alte specii literare, dispăruseră. Unde-or fi, oare, se întreba, uimit, preotul? Observând ce mișcare rapidă și sinuoasă fac, acele cărți, din mână în mână, s-a dumirit, prin viu grai: a, le fură, le-au furat. Acum, ăsta din coșciug e mare literat. și hoții ăștia vor să aibă câte o ultimă amintire, de la defunct. Defunct, zici, mata, părinte, sărut’mâna? Defunct, zici? Da! Când, deodată, pânza de pe față este
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
limba natală. Din cauza unei boli curioase, acolo o uitase. Mă-ntreb cît de ușor s-a readaptat scriitorul, cînd a creat primul text În polonă, după tăcerea ne voită...Și măntreb dacă mai poți stăpîni toate chichițele și subtilitățile unui grai, după ce l-ai uitat. Oricum, aici e un subiect de roman psihologic bun... Unul dintre interpreții filmului mult premiat al lui Mungiu, spune că la unele proiecții au fost spectatori care au leșinat. Asta e bine. Înseamnă că pelicula a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule: "DĂ-ȚI DEMISIA ȘI DISPARI DIN UNIVERSITATE PENTRU TOTDEAUNA!". Privi fraza cu ochi holbați și tâmpi. Dădu de câteva ori din cap și în cele din urmă își regăsi graiul articulat: "Voi!? Voi sunteți ăia care mi-ați făcut totul?" Un "da" mare și gros umplu tot zidul. Își duse mâinile la față și se masă energic, apoi răsuflă adânc. Întrebă cu o voce răgușită: Voi mi-ați aruncat banii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
visa. Și nu se mai putea da înapoi. Premierea trebuia planificată cât mai repede, de fapt cât ce va fi găsit și instruit mutul. Aceasta însemna să alerge Gerard și cu Valy cât mai repede, ca să găsească un nebun fără grai, care să execute doar ceea ce i se comandă. Până atunci Gerard se vedea totuși liber de a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira la nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de a diviniza
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fiindcă una ați lăsat-o aici? Hoții priveau cu ochii dilatați de groază la cărăușii așezați în fața lor, asemenea unui complet de judecată. Tăceau. Dar se vedea pe fața lor că prin minte le umblau felurite gânduri. V-o pierit graiul? - i-a întrebat răstit Puicuță. Le-am dat la o crâșmă din târg - a venit, împleticit, răspunsul. La care - a întrebat Cotman, cu glas aspru. Peste drum de angrosistul Aizic este o crâșmă. Acolo i-am dat - a răspuns cel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lung la localnici, pentru că nu le înțelegeau vorbele, dar au răspuns în limba lor: „Po umerla”. Sătenii s-au uitat unul la altul dând din umeri... S-a nimerit însă ca printre localnici să se găsească unul care să priceapă graiul bejenarilor... Odată cu ultima vorbă, Pâcu a gustat cu multă evlavie din ulcica cu vin și, după cum îi era feleșagul, a tras adânc și din lulea... Și cum spuneam, s-a nimerit să fie printre săteni și unul care să le
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scuză ar fi să dau niște explicații, oricât de simpliste, pentru faptul că am acționat într-un mod atât de excentric. Înainte de asta, îngăduiți-mi să-mi exprim speranța că nu v-am pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Pot doar spera că, întrucât ați umblat atât de mult prin lume, șocul nu v-a afectat serios, oricât de profund ar fi disprețul și repulsia pe care vi le-a provocat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grotescă, atunci grotescul provenea din ființa mea, iar asupra acesteia dețineam categoric drepturi absolute, dincolo de orice posibilă explicație. N-aveam nici cea mai vagă idee ce voi face când o voi vedea pe Honor. Cel mai probabil voi cădea fără grai la picioarele ei. Dar aceasta nu conta. Aveam să fac ceea ce trebuia să fac, iar faptele mele îmi aparțineau în totalitate. Am pătruns, cu toată această încărcătură multicoloră, în peisajul pestriț uriaș al străzii King's Parade. Dincolo de stâlpii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fâțâie de colo-colo pe Collins Avenue din Florida, îmbrăcate-n pantaloni pescărești și cu gulere de nurcă la gât - dându-și cu părerea în legătură cu toate subiectele cu putință. Nu e vina lor că au fost dăruite cu un har precum graiul - știi, dacă ar putea vorbi, vacile ar spune niște idioțenii la fel de mari. Da, da, poate că atunci asta ar fi soluția: să ne gândim la ele ca la niște vaci dăruite cu două miracole gemene: graiul și mah-jong-ul. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu un har precum graiul - știi, dacă ar putea vorbi, vacile ar spune niște idioțenii la fel de mari. Da, da, poate că atunci asta ar fi soluția: să ne gândim la ele ca la niște vaci dăruite cu două miracole gemene: graiul și mah-jong-ul. De ce să nu fim milostivi în gândire, doctore? Iată detaliul meu preferat din sinuciderea lui Ronald Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în faptul că se băga în pat cu tânăra și frumoasa lui mireasă și și-o lua la labă până ejacula în paginile revistei Garter Belt, care îi sosea par avion tocmai dinForty-second Street. Maimuța dispune de un fel de grai nătâng, spurcat, de țărancă, la care îi face plăcere să recurgă din când în când și se folosea de el de fiecare dată când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea ei de nevastă de magnat. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Că taică-tău are un stadion-wagon cu carcasă de lemn? Ce mare brânză ai realizat la viața ta, păpușă, cu râtul ăla al tău de Doris Day? Din fericire, indignarea m-a năucit atât de tare, încât mi-a pierit graiul. Cum era să mă simt rănit într-un punct unde nici măcar nu eram vulnerabil? Ce ne păsa, mie și lui Kay, de, unu, bani și, doi, religie? Filosoful nostru preferat era Bertrand Russell. Religia noastră era religia lui Dylan Thomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui succesul, semănând cu Janet Pardoe, care se Îndepărta de ea, atrăgătoare, nemernică și absentă, de-a lungul străzilor și prin foaierele hotelurilor scumpe. Dacă l-aș putea răni cumva... O Înfurie și mai tare faptul că ea rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci de minute lungi, ea rămase cu paginile În mână. Mesajul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și una din cele cinci cărți canonice (alături de Cartea Edictelor, Cartea Schimbărilor, Memorial de Rituri și Primăvara și Toamna Statului Lu), indispensabile studiului și pregătirii nobililor și cărturarilor. O astfel de educație a avut rostul de a îmbogăți și înfrumuseța graiul, mai ales în relațiile inter-umane. Nobilii aveau predilecția de a cita versuri din Cartea poemelor, ca să-și exprime părerile. Chiar și Confucius spunea: Dacă nu înveți Cartea Poemelor, nu știi să vorbești", dând astfel operei o poziție supremă. Cartea Poemelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cum soția îi este dusă cu forța în Cer și jură că o va aduce înapoi cu orice preț. Dar cum să ajungă în Cer un simplu muritor? Tocmai pe când Niulang căuta o soluție, prietenul său, boul cel bătrân prinse grai: "Omoară-mă, pune-mi pielea pe umărul tău și apoi te poți sui la Palatul Ceresc pentru a-ți găsi nevasta." Până la urmă, neavând alternativă, Niulang făcu ce îi ceruse boul, cu lacrimi în ochi. Cu pielea acestuia pe umăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru cineva să fie sărac și să se simtă umilit ori să fie ofensat de atitudinea celor care iradiază de atâta bogăție. Cândva, La Bruyére spunea că: „Dintre toate jignirile, batjocura este cea care se iartă mai puțin; ea este graiul disprețului.” Chiar și poporul român este ofensat grav de către cei care au promis să lupte cu corupția, să lămurească aspectele Revoluției noastre și n-au făcut-o. Este incredibilă totuși risipa pe care o fac conducătorii noștri când e vorba
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
s-o ridice ea dacă o deranjează, fiindcă el n-are de gând s-o facă. Fusese atât de uimită de nerușinarea lui încât nu-i venise pe moment o replică potrivită, iar el se îndepărtase sfidător, lăsând-o fără grai. Pe vremuri, o femeie pe loc l-ar fi luat de urechi pe un astfel de băiat și l-ar fi bătut la fund. Dar acum nu poți să-i bați la fund pe copiii altora în mijlocul străzii; dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi confirma semnele vizibile de la o poștă. În spatele vocalelor, se simțeau plescăiturile și șuierăturile care se chinuiau să iasă la suprafață. Era o limbă ciudată, limba san, care aducea mai mult cu sunetele scoase de păsări în copaci decât cu graiul uman. Se prezentă așa cum se cuvenea, apoi se întoarse spre Mma Ramotswe. — Doamna aceasta este logodnica mea, spuse el. Se numește Mma Ramotswe și doresc să-i cumpăr un inel de logodnă. Făcu o pauză. Un inel cu diamant. Bijutierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
furișîndu-se printre vagoane, dormind pe sub un gard de spini ca să nu fie reperat. Popianu era destul de sigur pe vocea lui, nici un tremur, nici o ezitare. Tocmai le spunea că însuși colonelul Stoicescu l-a însărcinat cu aducerea unui mesaj, prin viu grai, pentru a nu putea fi pierdut, înstrăinat ori produs ca dovadă în fața dușmanilor patriei. Aceste cuvinte spuse cu o oarecare emfază valorau cît o scrisoare de recomandare din partea colonelului, fiind o expresie exactă și favorită a șefului întregii acțiuni. Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]