1,226 matches
-
cu insolență, dar și cu un ușor surâs pe buze. Nu dorește să fie luat cu totul În serios. Dar pe un plan mai profund, aceste reguli stricte și zadarnice reprezintă idealul său de efort și de construcție. Noblețea și grandoarea umană ale lui Baudelaire vin, În mare măsură, din oroarea sa de a lăsa lucrurile să decurgă pur și simplu. Lipsa de vlagă, abandonul, destinderea Îi par greșeli de neiertat. Trebuie să te Înfrânezi, să te stăpânești pe deplin, să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
naturală, având ca efect diversitatea caracterelor și extincția formelor mai puțin perfecționate. Astfel, din războiul naturii, din foamete și moarte, decurge în mod direct cel mai important obiect pe care-l putem concepe, și anume producerea animalelor superioare. Există o grandoare în această viziune a vieții, cu numeroasele ei forțe însuflețite inițial de creator, în câteva forme sau numai într-una singură, și în timp ce planeta noastră și-a continuat rotația după legea invariabilă a gravitației, nenumărate forme dintre cele mai frumoase
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Ce surprinde în această biografie și în celelalte e verva intelectuală și puterea de convingere a criticului care îmbrățișează cauza individului, mare sau mic, cu egală seriozitate. Rezultatul este că personajul devine, în sfera lui, verosimil și capătă o anumită grandoare. Pentru o clipă, ușierii și grefierii ies din cotloanele existenței lor și strălucesc în pagina critică. Au și ei, în fine, dreptul la cuvânt, există cineva care are răbdare să-i asculte și să le interpreteze cum trebuie gândurile. Criticul
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
fac teorii. Urăsc definițiile dascălilor pentru adormit copiii. Asta-i osânda modernă. Unii ar spune: metafizica culorilor.” Și mai departe, despre modelele lui literare: „Cât privește despre mine, am fost și rămân un poet al decadenții, fără a pierde nici grandoarea versurilor unui Vigny. Dintre confrați, n-am înțeles nici poezia lui Minulescu, și poate nici pe Stamatiad. Citesc din toți, dar nu admit pe nimeni. Din tumultul de la polul artei, nu dezvelesc decât întârziate țipete de cocori pe un cer
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
c sau et cetera. Monarhii europeni, care adeseori aveau titluri nobiliare foarte lungi, datorită revendicărilor dinastice a teritoriilor alipite coroanei de-a lungul secolelor, adesea rezumau titlurile adăugând et cetera; chiar și atunci expresia era des repetată pentru a accentua grandoarea monarhului. Primul care a utilizat această expresie se pare că a fost Tarul Nicolai al II-lea, Prin Voia Domnului, Împărat și Autocrat al tuturor Rușilor, Rege al Poloniei, Mare Duce al Finlandei, et cetera, et cetera, et cetera " (trad
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ceea, Dămăcuș, de-a bine nu-i ce s-a-ntîmplat azi dimineață. Piază rea, piază rea. {EminescuOpVIII 149} ȘTEFAN CEL TÎNĂR 2254 [PERSOANELE] ȘTEFAN. nestatornic, de-o beție tristă, nobil în fundul inimei, dar abrutizat prin pasiune, c-un mare fond de grandoare concentrat în unele momente, altfel meschin, caracter melancolic sanguinic (Oacheș). ARBORE. Sever, contrastat din mari speranțe în viitor - mari suveniri din trecut, și cu toate astea scepticist prin meschinătatea curtizanilor ce-l încon-gioară și-l amețesc pe Ștefan cel Tânăr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
puterile îi leșină și că cu toate aste poartă mândrie în privire și gesturi și vrând să arate cu fală din ruinele lui mândrul însă golul Eu. Ferice daca dă de un amic ce satisface onoarea lui, ferice! Dar când grandoarea cade într-un cuib de noroi, a, ce urât putrezește atuncea! (s-așază lângă masă, aruncă cartea pe ea și-și razemă capul de mîni) O, daca n-ar fi reamintirea, daca n-ar fi, atunci aș visa mai puțin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi, s-ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
devine sinonimă cu minusculul. Dar exercițiul autorității păstrează tropismul majusculelor. Puterii îi place vizibilul și compania lui. În optica puterii, fie politică, fie culturală, e frumos ceea ce e mare. Așezările mizează pe grandiosul pe care-l confundă din instinct cu grandoarea. Te Deum-ul mai degrabă decît simfonia și orchestra simfonică mai curînd decît cvartetul de coarde. Sîntem destul de bătrîni, treizeci de secole, pentru a ne încredința că viitorul se naște în mocirlă și intră în casa noastră de stăpîni pe scara
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
De verificat în realitate. Cînd începe ciclul nostru? Pentru Franța, puțin după stingerea ecourilor revoluției din iulie (1830). Veți găsi în admirabila Noapte a proletarilor de Rancière versiunea romanescă sau cinematografică, adică realitatea omenească trăită corespunzătoare nașterii acestui mediu, cu grandoarea, naivitatea, suferința acestei lupte cotidiene împotriva servituții și abrutizării. Sau, mai bine spus, nașterea saint-simonismului organizat într-o seară de iarnă, în 1831, prin întîlnirea la Paris a tîmplarului Gauny și a librarului Thierry. Comuniunea generală a Familiei saint-simoniste pune
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de groază al filistenilor când chivotul este adus în tabăra evreilor: ei se tem de zeul/zeii acestora care le-au dat biruința asupra egiptenilor. Toate cuvintele ce conțin radicalul ’DR, printre care și adjectivul ’addr, conțin ideea de grandoare, de măreție. În Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este determinată de context; puterea este un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.1.5.6.) și G":Äl (3.1.6.5.), Kabbr (3.1.6.6.), ’Addr (3.1.6.9.). Superioritatea absolută a divinității este exprimată în ambele cărți sacre și prin metaforă universală a măreției, a grandorii, care inspiră acea teamă amestecata cu venerație ce caracterizează sentimentul religios. Adesea sunt traduse la fel, cu „Marele”, „Mărețul”, „Cel mare”. 4.1.10. șal-ț′amd (2.1.5.13.) și Mehull"l (3.1.6.8.). Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
V. Hugo); „CÎtă frumusețe, cîtă generozitate și noblețe sufletească stau ascunse chiar și În firea celor mai umile făpturi omenești.” (V.G. Belinski); „A spune că omul este un amestec de slăbiciune și putere, de lumină și orbire, de micime și grandoare, nu Înseamnă a-i face proces, ci a-l defini” (D. Diderot). * „Nu te Întovărăși cu nimeni prea mult. Te vai bucura mai puțin dar vei și suferi mai puțin.” (Marțial) Negreșit, sunt puțini oameni care să nu abuzeze de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocuitorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip mult diferit de ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Léon Daudet nu aveau dreptate, dar injuriile lor erau curate, iar talentul lor imens. Iorga și Arghezi tot așa (dar nu rareori invectiva lui Arghezi nu-și atinge obiectul, nefiind totdeauna de o bună credință absolută). Tonul vindicativ poate avea grandoare sau cel puțin legitimitate, chiar la o vindictă personală, dacă aceasta nu e joasă și dacă talentul e înalt. Altfel, nu e decât „tribulație”. Un tip în genul lui Coriolan Drăgănescu nu poate decât să ragă și să amenințe. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-i este deloc diminuat nici prin somptuozitatea stilului, nici prin visarea și melancolia romantică (și bovarică). Mai există și tendința către o literatură parabolică, de mituri și simboluri. Sunt exemple ilustre de felul acesta și vechi și recente. Ele ating grandoarea numai dacă sunt adânc impregnate de realitate, cum e cazul la Rabelais, Cervantes, Melville sau Kafka. Realitatea empirică nu este adevărul, dar îl conține; fuga de realitate e totuna cu fuga de adevăr. Forța marii proze constă în încărcătura ei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mult tendința de a da sfaturi, decât aceea de a se autoresponsabiliza.) „Nu e destul să știi, trebuie să și aplici; nu e destul să vrei, trebuie să și faci.” (J.W. Goethe) Marile dureri sunt mute. (Tot ceea ce Întrunește grandoare pretinde o contemplație respectuoasă În intimitate, deoarece stările care cuprind mari energii interioare, care sunt trăite deosebit de intens nu pot fi exprimate În termeni reci și obiectivi.) Las’ că-i bine, chiar de-i rău. (Paradoxul acestui proverb este explicat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu Germania, cele două armate se înfruntă pe câmpii foarte frumoase și-n munți scăldați de soare. Explodează bombe și grenade ca niște focuri de artificii misterioase, soldățeii cad ca în filmele western mute; în spatele a toate acestea se află grandoarea fanteziei infantile, cu emoția sa care nu va putea fi niciodată mai profanată de atât. Marco Sberga și Giulio Drigo sunt doi tineri pictori care locuiesc în spațiul cel mai privilegiat al Italiei virgiliene și populare a lui Comisso, Treviso
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care le-a făcut, încurajat și de Al. Macedonski, de a resuscita interesul pentru această afacere s-au dovedit infructuoase. Activitatea lui de prozator și de critic literar a trecut neobservată. Pe I.-C. îl încercau febrele unui delir de grandoare. Într-un articol se compara cu Napoleon Bonaparte și se închipuia, la fel ca împăratul francez, înconjurat de hula și invidia pletorei de „analfabeți și bastarzi ai talentului”. A fost redactor, redactor-prim sau colaborator la „Adevărul”, „Liberalul”, „Revista literară”, „Carmen
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
în extaz, ca în Rondelurile rozelor, ci trădează și ascunde farmecul imaterial și intens al naturii, viața ei secretă și tulburătoare. Zborul fanteziei, stimulat de spațiul silvestru enigmatic (Pădurea), ca și oaza de calm contemplativ și reflexiv din Mănăstirea ori grandoarea extatică din Lewki sunt ipostazele tămăduirii prin comunicare cu sublimul naturii („Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie!”). Mitul central al liricii lui M. este simbolicul „excelsior”, biruință asupra limitelor ultime, eliberare și înălțare din real prin poezie
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
tinereți, când „goana după cel mai mare vis” nu era o iluzie, o utopie, așa cum se va dovedi cu trecerea timpului. Dacă aici sentimentul predominant este tristețea pentru anii „care ne-au înșelat la tot pasul, / [...] un amestec neîncetat de grandoare și greață” (Prietenii mei), în secțiunea Interpretări există o jubilație, o bucurie intensă a simplului fapt de a fi: „Dans, frenezie, credință în orga naturii” (Traversări). Dedicând versuri unor cunoscute personaje (Yorick, Casandra, Charlot, Peer Gynt, Horatio), S. reușește să
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
are început, nici sfârșit. Ea s-a născut o singură dată pe pământul fericit al Eladei și de atunci meșterii cei mai iscusiți caută zadarnic să afle secretul pierdut al creației sale.” Acropole îi produce o „impresie de măreție calmă”, grandoarea templului grecesc stând în „armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R.
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
jasp...(1958). Uimit de „belșugul” care i se năzare, vizitatorul, executând obișnuitele plecăciuni dinaintea icoanelor ce îl însoțesc pretutindeni - comuniștii, poporul rus -, se regăsește atunci când, cătând la „minunile Kazahstanului”, se lasă impresionat de priveliștile fabuloase („poezia sălbatică a unor râuri”, „grandoarea” Tian-Șanului) ale unei țări unde trecutul se însuflețește cu legenda. Din păcate, artificiile livrești („taina de dincolo de nisipuri”, „grâul sclipește cu raze de smarald”) riscă să sporească impresia de neadevăr. Un tendenționism apăsat se degajă din piesele de teatru ale
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
a însușit până la virtuozitate maniera clasicilor târzii, a lui Xavier de Maistre, a lui Paul-Louis Courier, umorul acela fin eseistic, scutit de dezordinea fantastică, nu însă scos cu totul din sensibilitatea romantică ce se strecoară în ușoara melancolie, în sentimentul grandoarei geologice. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrieri, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1908; Piatra Corbului. Soveja, tr. V. Alecsandri și A. I. Odobescu, pref. Petre V. Haneș, București, 1908; Scrieri, pref. G. Bogdan-Duică, București, 1910; Piatra-Teiului și Iașii în 1840, tr
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
peisaj urban. Orologii uriașe au devenit punctul focal al vieții urbane. Ridicate În centrul pieței orașului, ele au Înlocuit repede clopotul bisericii drept punct de Întâlnire și referință pentru coordonarea interacțiunilor complexe ale existenței urbane. Cu numai un secol Înainte, grandoarea catedralei gotice era o măsură a statutului comunității, dar acum, instalarea orologiului orașului a devenit simbolul mândriei orășenești. În 1481, locuitorii orașului Lyon au făcut o petiție către magistratul orașului pentru un orologiu, justificând astfel cheltuirea de fonduri, „mai mulți
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]