967 matches
-
În care autorul flagela nuvelistica nouă, o declara lipsită de calitate artistică și era dispus să accepte existența talentului doar la 5 la sută dintre scriitori (...). În spatele acestei griji excesive pentru „calitate”, se ridică rânjind adevărata față a ideologiei burgheze, grimasa hâdă a cosmopolitismului dușman Înverșunat al progresului, al socialismului. Concluziile articolului citat mai sus parcă Îndemnau pe scriitorii tineri să se lase de gândul de a scrie, de a căuta să zugrăvească În imagini literare minunatele realizări ale poporului nostru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și tu. II Tot ce exprimau în seara aceea glasurile lor, trupurile și, desigur, gândurile lor mi se părea marcat de o exagerare teatrală. Judecățile lor prea admirative în fața cutărei statui, dinaintea cutărui tablou. Surâsurile devenite, de prea multă fericire, grimase. Iar îndărătul acelor înfățișări entuziaste, îndiferența mult prea evidentă față de cel care le era prezentat. Și ipocrizia prea mondenă și aproape veselă cu care își făgăduiau să prânzească împreună, într-o zi. Și privirile bărbaților care decupau mult prea aprig
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu o bucurie nouă, că acea clipă nu mai avea nevoie de cuvinte. Erai acolo, în identitatea care îți era cea mai fidelă, în acel adevăr al tăcerii care urmează eșecului pretenției noastre de a înțelege. Sub îngrămădirea de măști, grimase, alibiuri din care se compunea viața mea, o singură zi părea să răspundă adevărului tău. Șovăind, de parcă abia învățasem cuvintele rostite, am început să vorbesc despre copilul care adormea în străfundul unei păduri din Caucaz. Într-o zi, într-un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un enorm păianjen metalic. Cei vii, prăvăliți în mijlocul dezordinii, se străduiau, fiecare în felul său, să țină piept spaimei. Unii încercau să vorbească zbierând, trăgând capul celuilalt spre gura lor, alții își astupau urechile și, cu obrazul schimonosit într-o grimasă, se făceau mici, ghemuindu-se în ei înșiși. Câțiva dormeau, confundându-se cu morții. Iar când o aripă a avionului plonja greoi, rănile se deschideau în acea nouă poziție, țipetele răniților creșteau, iar dindărătul morților înfășați ca în niște gogoși
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înfurie un pic, iritat de refuzul acela de a vorbi: „Ascultă, ce ai de taci așa? Gata, de acum suntem departe, nu-ți vor mai face rău. Spune-mi măcar cum te cheamă!“ Chipul tinerei femei se strâmbă într-o grimasă, dădu ușor capul pe spate și desfăcu buzele. Între dinți, în locul limbii, Nikolai văzu o tăietură mare, oblică. Atunci când își veni în fire, se gândi că fusese mutilată pentru a nu putea spune ce văzuse. Dar cui să spună? Toată lumea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nikolai mișcă ușor hățul, se trase în spatele unui copac. Un călăreț se ivi pe drum. Un militar încovoiat peste coama calului, unit cu acesta într-o săgeată neagră, care brăzda în goană trunchiurile mestecenilor. Chipul îi era încremenit într-o grimasă ce-i dezvelea dinții. „Un nebun!“, își spuse Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări pe femeia sărmană cu duhul stând pe o grămadă de trunchiuri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dintr-o zi într-alta. În seara aceea, se duceau lupte la vreo sută de kilometri de Moscova... De câtva timp, știa pentru ce zâmbeau nemții când trăgeau. Era un rânjet care nu avea nimic de-a face cu veselia. Grimasa inconștientă a unui om care încearcă să stăpânească zgâlțâielile unei lungi rafale. La fel ca majoritatea camarazilor lui, Pavel era acum înarmat cu un automat german recuperat în luptă. Aveau de acum și ei același zâmbet ca nemții. Și nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ca ea să se ridice, să se uite la el și să țipe de bucurie sau să plângă, lăsându-se să cadă jos. Dădu din cap, își veni în fire. În jurul lui, soldații dormeau. Își simți obrazul tremurând într-o grimasă de gelozie. Femeia își îndreptă trupul, apucă toarta găleții pline cu rufe stoarse. Îi urmări mișcările, o dori și, în ciuda fericirii violente care-l năpădi, avu sentimentul că trădează pe cineva. Străbătură Moscova la căderea nopții, în camion, de la o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui Sigismund Absurdul) mostre excelente ale „umorului de spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B. nu se poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
limitelor (eros-moarte), metamorfozând sexualitatea într-o forță demonică și ridicându-se împotriva tabuurilor prozei, B. a lăsat pagini de un modernism de substanță. Dar seducția exercitată asupră-i de reducerea vieții la grotesc s-a transformat în manieră. Cochetând cu grimasa, romancierul a pierdut mult din adâncimea la care râvnea. Înrâurit de poeții austrieci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
stilistică, dominată de ludic, angrenează permanent jocuri de cuvinte, de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de François Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat prin minulescianism și modernism, reușește să comunice plăcerea de a nu mai
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
nevăzută de nimeni”. Poezia lui C. are însă și o altă față, în care predomină ludicul, tonul șăgalnic, jucăuș, histrionic. Viața e văzută ca o mare comedie (Revelație) în care „actorii schimbă măști și schimbă glume”, în care domnește jocul grimaselor, al măștilor, al travestiurilor, ca formă de evaziune din perimetrul prea încrâncenat al existenței, ca filosofie a ființei amenințate. Discursul liric vizează eradicarea răului, ceea ce presupune și o radicalizare a limbajului moral, o conotație etică, purificatoare. Caracterizarea „Am fost și
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
de pronunțare, mai ales a unor foneme, dar și dificultăți de articulare a cuvintelor. Din acest motiv, unele sunete și cuvinte vor fi emise cu greutate. La aceste dificultăți de pronunțare se asociază unele manifestări motrice, cum ar fi crispări, grimase, cât și palpitații. Se disting următoarele forme: bâlbâială clonică - repetarea convulsivă a unui fonem, a unei silabe (de obicei, repetarea primei silabe); bâlbâială tonică - este forma cea mai severă și se manifestă prin întreruperi, blocaje mai mult sau mai puțin
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
În bucătărie, Obiectul mânca fulgi de porumb și citea o revistă. N-a ridicat privirea când am intrat. Mi-am luat și eu un bol și m-am așezat de cealaltă parte a mesei. Probabil că mi-a scăpat o grimasă. ― Care-i problema? mă Întrebă Obiectul cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus despre asta. ― Da? ― E numai din vina mea. Dădu mohorâtă din cap. ― Ce? Ce e din vina ta? Nu se poate spune că plângea. Glandele lacrimale Îi secaseră și pe obraji nu-i curgea nimic. Dar chipul ei făcea grimasele plânsului și umerii i se scuturau. ― Preoții spun că nici măcar verii primari nu e voie să se căsătorească, spuse ea. Verii de-al doilea e În regulă, dar trebuie Întâi să ceri voie la arhiepiscop. Acum se uita Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt Corvium. Calmează-te! Hai să mergem înapoi în școală și să-mi explici care e problema! Ce zici? De acord? spusei împăciutor. Da, da... am fost trimis de... Aneriu. Aneriu Dutrumof. A fost trimis de Aneriu Dutrumof și, după grimasele făcute de "șeful" său, înțelese că e de rău, iar în lipsă de inspirație a trimis după mine. Rămăsese peste noapte. Făcuseră cu rândul. Cincizeci de elevi rămăseseră doar în fața cancelariei. Stăteau câte două ore treji și apoi schimbau. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o duce afectuos la buze, apoi și-o apasă cu putere pe piept. — Draga mea, îi răspunde cu un zâmbet strâmb, dacă duș manii s-ar găsi pe aici, prin apropiere, atunci mi-aș lua vor bele înapoi. Schițează o grimasă cu subînțeles. Dar cine să îndrăznească să ne facă rău când tot țărmul mării se află sub stăpânirea noastră? Rostește liniștitor: — Sigur, dincolo de Eufrat și de Dunăre, mai există duș mani, dar armata stă de pază la frontiere... Nu termină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap, dezorientată. I se face milă. — Între timp, ca să-ți fac pe plac, am să-mi pierd vremea cu personajul acela care, pe cât îți e ție de simpatic, pe atât mi-e mie de antipatic. Își încrețește nasul într-o grimasă de scârbă. — Trimite-l pe Fulcinus să vorbească cu secretarul meu. Să-i programeze o audiență. Livia ezită în continuare. Parcă ar mai zăbovi un pic. — Acum, dacă nu te superi, draga mea, aș vrea să mă ocup și de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stilul umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite... Vipsania face o grimasă amuzată. Vezi să nu! Tocmai într-o lume ca a noastră, în care comentariile politice sunt periculoase și fără rost, oratorii nu mai au cum să se preocupe de viața reală sau de problemele discutate în tribunale și în Senat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tăgăduiește din cap. Ce altceva poate să facă? Trebuie să-și tragă scaunul spre ea ca să o audă ce-i spune. — Ai mai simțit ceva? Parcă ar întreba-o dacă a mai durut-o stomacul. Își stăpânește cu greu o grimasă de nemulțumire. Nu-i place să vorbească despre trăirile ei intime. Nu sunt în nici un caz subiect de discuție sau de bârfă. Este ceva mult prea personal și intens. Incontrolabil pe deasupra. Agrippina coboară și mai mult tonul: — Germanicus se mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei... Își ferește ochii în lături și murmură înciudat: — Nu sunt buni de nimic. Glasul îi tremură. Dacă ar fi zărit o reacție cât de mică pe fața Vipsaniei, i-ar re
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zâmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acum fantaza despre Fratele Alb Mai Mic și Regele Naților. Își derula În minte o versiune animată a sa În aceste două roluri. Câteodată era copac sau o pasăre sau o piatră. Altă dată purta masca unui martir cu o grimasă de suferință. Se imagina escaladând templele și aruncând cu cărămizi În soldații regimului care avansau. Într-o zi se va Întoarce În Birmania și Își va salva poporul. Îi va face invizibili. Între timp, practica trucuri noi cu cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]