512 matches
-
lovind-o ușor cu vârfurile degetelor, mai întâi pe umeri, de-a lungul adânciturilor roz lăsate de lenjeria intimă, apoi pe spate, unde încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă pe gropițele săpate de elastic chiar sub sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiecare înclinată ca un penis argintiu spre despicătura feselor ei, că-i atinsesem involuntar buca stângă. Tocmai când femeia aceea tânără, absolut fără chip pentru mine, își schimba greutatea de pe coapsa stângă pe cea dreaptă, am pus palma peste o gropiță din materialul ușor uzat. După o pauză lungă, s-a uitat în jos la mine cu un ochi știutor. Am fluturat servieta spre ea și-am murmurat ceva în franceza mea de baltă, executând în același timp o pantomimă elaborată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vrea eu o căpșună S-o mănânc, că-i tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și sâmburei. Îi găsești într-o căpșună Și-n dulceața lui Matei. În pădurea mea Toamna-i în pădurea mea, Totul mă uimește Și de-aici nu pot pleca. Vino și privește! Frunzele cad pe cărări, Păsările pleacă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare de scuză. - În legătură cu telefonul mobil al fratelui dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
A fost și asta o idee pe care am luat-o în calcul la un moment dat, își amintește domnul Președinte. — Buzău, Focșani, Bacău, zice Monte Cristo cu gîndul la dealurile, viile și strugurii de la Panciu și Odobești. Mai sînt gropițe pe ici pe colo, simte nevoia Sena să le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind dintr-odată nerăbdător, am uitat ceva? — Ciudat, zice domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe săptămână, când, Însoțită de părinți, intra Îmbujorată de emoție la proiecția de la ora opt. Dacă o Întreba ce mai face, ea Îi răspundea „bine, mulțumesc”. Până și iarna, când lumea mai suferă de frig. Avea dinți strălucitor de albi, gropițe În obraji, și tropăia ușor ca să se Încălzească. Mâinile și le ținea Într-un manșon din blană de iepure, iar părul Îi era prins la ceafă cu o fundă de catifea. În prezența ei, Coriolan uita să mai rupă biletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de complimente. Ba chiar se mai și băteau până la sânge În Încercarea lor de a o impresiona, de a obține mai mult decât un salut colegial, un surâs de complezență sau o vorbă politicoasă din partea ei. Blonda Înaltă și cu gropițe În obrăjori părea neclintită, imperturbabilă și insensibilă ca o cariatidă. Unii s-au simțit vexați În amorul lor și, considerând-o prea mândră, prea infatuată, au amenințat-o, În cele din urmă, cu răzbunarea. Alții au lansat zvonuri și legende
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ceștilor care se Învârtesc, Întâlnesc privirea bărbatului, Îmi zâmbește. Nu e Martin. 20.58: Luăm trenul Eurostar să ne Întoarcem la Londra. Ben stă Întins pe mine, pe spate. Are genele lungi și mâinile Încă grăsuțe ca de bebeluș, cu gropițe de-a lungul articulațiilor degetelor precum bulele de aer din ouăle bătute. Când o să fie mare, n-o să-i pot spune cât de mult i-am iubit mâinile. Poate am să uit. Mă Întind după laptop, dar bebelușul se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Să mă pierd privind-o vecinic De la creștet la picioare, Mândră ca o-mpărăteasă, Caldă, cu senin de soare, {EminescuOpIV 426} De pe ochi-i să ridice Languroase lunge gene Să-ngenunchiu naintea zânei Venus Anadyomene, Genele dând întuneric Voluptos căutăturii, Iar gropițele cochete Dulci râd la mijlocul gurii. {EminescuOpIV 427} DONA SOL Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai deștept. Și totuși luna iese-n zare, Albește zidul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sub o mustață mică și mătăsoasă, ce-i umbrea conturul, sinuozități mobile, voluptoase și ironice, asemenea buzelor de pe chipurile pictate de Leonardo da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ajută să se ridice, mulțumindu-se, în ce-l privea, să-i sărute mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la rându-mi. Leon al X-lea stătea nemișcat în fotoliu, arătând un chip spânatec, rotund și plăcut, o gropiță în bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neagră cu vopsele. Îmi plăcea vioiciunea cu care Își Îmbiba pensula În nenumărate culori, În acompaniamentul unui zăngănit rapid, produs de recipientele de email unde se cuibăreau ispititoare bogatele nuanțe de roșu și galben În care pensula făcea câte o gropiță; după ce Își culegea astfel mierea, Înceta să se mai balanseze și să lovească și, măturând de două, trei ori, cu vârful ei Încărcat de culoare, hârtia „Vatmanski“, o scălda Într-o baie de cer portocaliu, de-a curmezișul căreia, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și aceasta dispărea și când ajungeam În dreptul ei, fața ei rotundă și frumușică se golea de orice expresie. Dar imediat după ce treceam de ea și Îmi Întorceam o clipă capul, aruncând o ultimă privire Înainte de a o lua În sus, gropița se ivea din nou și lumina aceea enigmatică dansa iarăși pe chipul ei drag. N-am vorbit niciodată cu ea, dar la mult timp după ce Încetasem să mă plimb cu bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ei, condiționa permisiunea de a traversa Atlanticul. Dintr-odată, am simțit că odată cu rezolvarea problemei mele de șah, se Încheiase În mod satisfăcător o Întreagă perioadă a vieții mele. Pretutindeni În jur era liniște; sentimentul meu de ușurare parcă produce gropițe În obraji. În camera de alături dormeai tu și copilul nostru. Veioza de pe masa mea avea un abajur dintr-un con de hârtie albastră, și (o amuzantă precauție militară) lumina care rezulta dădea o nuanță lunară aerului greu În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
știi, Stacey, că aveam impresia că l-ai luat prin vreun soi de împrumut; adică, aveam impresia că QVC e un fel de firmă de credite sau așa ceva. Oare văzusem o umbră de zâmbet? Da, văzusem- era sigur. Cutele cu gropițe de o parte și de alta a gurii ei se adânciseră o fracțiune, iar ochii de culoarea caramelului sigur sclipiseră când m-a privit din nou. —Și ți l-ai cumpărat singură? Sau a fost un cadou de ziua ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pistolul cârnului le arunca priviri buimace. Se așezase pe primul scaun, lângă Melania Lupu. Bătrâna îi atinse brațul zîmbindu-i tremurat. ― Ai crescut mare, Săndel. Îl măsură printre gene: "A luat ochii de la Florence. Gura e a lui Șerbănică. Bărbia are gropiță... Pe vremea ta, draga mea, asta însemna două căsătorii. Când era mic, maică-sa îl purta cu bluze ca pe o fetiță, și în spielhosen. Văd și acum puișorii galbeni de pe buzunar. Erai pe plajă, la Rex cu colonelul. Cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze - alese. Părul ei cel negru, moale, Desfăcut cădea la vale, Ochii tineri și căprii Strălucesc așa de vii, Iar de râde, are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri Și la alte - ncheeturi, Și la degete, la coate, La - ncheeturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei de-odată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țara florilor? Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scoată ochii amândoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ținea ș-un cățeluș. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii cățelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea și-a făcut o gropiță și bea apă și se hrănea, furnici și gândaci mânca, așa să trăiesc eu! Așa au dat D-zeu și sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ș-au făcut un băiet. D-zeu știind ce se petrece au pornit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
își feri privirea și și-o ascunse lateral, în scutul Sfântului Gheorghe, care de veacuri întregi ucidea cu aceeași suliță același Balaur. — Bună seara... ăăă, doamnă. — Doamne ajută! Epiharia avea fața rotundă, ca de copil, pielița obrazului albă și o gropiță tot rotundă, ca un bumb, sub buza de jos. Din păr nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi cobora peste urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la ceafă. Căutătura ei era serioasă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două minute de conversație despre negustorii ambulanți, acum, în decembrie, după ce o întrebă cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era cu picioarele pe pământ și avea un bun-simț care o făcea să nu se ia după zvonuri. Era frumoasă, la fel ca fratele ei, avea un ten de camelie, moștenit de la mama lor, un nas mititel, ca desenat, și gropițe în obraji. Agata s-a mirat cu glas tare, ea nu știa despre așa ceva, părerea ei era că omul e un străin necăjit care nu prea are din ce trăi și-și caută un rost în Capitala noastră plină de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
minunat rumenită și împodobită, sau poate că atmosfera schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima dată o mână pufoasă, cu gropițe, dar Costache se făcu că nu observă și se scuză fără convingere că trebuie s-o primească astfel, fiindcă n aștepta pe nimeni, nu se simte tocmai bine - un guturai. Doamna arăta foarte bine, era aranjată, pudrată exact cât trebuie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]